desigur av [At: CONV. LIT. IV, 193 / S și: (înv) de sigur / E: de⁴ + sigur] 1 În mod hotărât. 2 Fără îndoială. 3 Cu siguranță. 4 Negreșit. 5 Bineînțeles. 6 Da.

DESIGUR adv. 1. (Formulă de afirmație) Da. Pot închide fereastra? – Desigur. 2. În mod precis, fără îndoială, cu siguranță, negreșit. Neputînd să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire? Ei vor aplauda, desigur, biografia subțire Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare. EMINESCU, O. I 134. Ar primi, desigur, să-ți fie editor. ODOBESCU, S. III 12.

DESIGUR adv. Fără îndoială; cu siguranță; bineînțeles. /de + sigur

sígur, -ă adj. (ngr. siguros, d. venețianu segúro, it. sicúro, lat. secúrus. V. asigur). Demn de încredere, care nu produce îngrijorare, pe care te poți bizuĭ: prieten, leac, drum sigur. Cert, neîndoĭos: fapt sigur, victorie sigură. Adv. În mod sigur: îțĭ spun sigur că-ĭ așa. De sigur, se înțelege, fără îndoĭală: de sigur că voĭ venĭ, voĭ venĭ de sigur. La sigur, cu siguranță: cu acest leac te vindecĭ la sigur. A veni la sigur, a veni la ceva sigur (de ex., la un chilipir): hoțu venea la sigur.

desigur (în mod cert) adv.

desigur adv.

desigur adv.

desigur

de sigur.

DESIGUR adv. 1. absolut, bineînțeles, cert, firește, garantat, indiscutabil, natural, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis, sigur. (- Crezi că sosesc azi? – ~!) 2. v. da.

DESIGUR adv. 1. absolut, bineînțeles, cert, firește, garantat, indiscutabil, natural, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis, sigur. (- Crezi că sosesc azi? – ~!) 2. da, firește, (înv. și reg.) dar, (turcism, în Mold.) helbet. (- Ai vrea să mergi cu mine? – ~!)