19 definiții pentru vindeca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VINDECÁ, vindec, vb. I. 1. Refl. și tranz. A scăpa sau a face pe cineva să scape de o boală, a (se) face sănătos; a (se) însănătoși, a (se) tămădui, a (se) lecui. ♦ Refl. Spec. (Despre răni, tăieturi etc.) A se închide, a se cicatriza. 2. Tranz. Fig. A face să dispară, să înceteze o suferință morală, o supărare, un dor etc. – Lat. vindicare.

VINDECÁ, víndec, vb. I. 1. Refl. și tranz. A scăpa sau a face pe cineva să scape de o boală, a (se) face sănătos; a (se) însănătoși, a (se) tămădui, a (se) lecui. ♦ Refl. Spec. (Despre răni, tăieturi etc.) A se închide, a se cicatriza. 2. Tranz. Fig. A face să dispară, să înceteze o suferință morală, o supărare, un dor etc. – Lat. vindicare.

VINDECÁ, vindec, vb. I. 1. Refl. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) A scăpa de o boală, a se face sănătos; a se însănătoși. S-or vindeca plămînii minerilor de-aici. VINTILĂ, O. 25. Piciorul... i-l puse la loc și îndată se vindecă. ISPIRESCU, L. 5. Mulți din bolnavii ruși s-au vindecat aice. NEGRUZZI, S. I 192. ◊ Tranz. Irinuca nu ne putea vindeca. CREANGĂ, A. 27. ♦ (Despre răni, tăieturi etc.) A se închide, a se cicatriza. [Ursul] supse rana... apoi începu a linge, și linse, și linse, pînă ce se închise și se vindecă. ISPIRESCU, L. 345. 2. Tranz. Fig. (Cu privire la stări psihice sau afective) A alina sau a face să dispară, să înceteze. În toate lunile își găsea de lucru pe-acasă, spre a-și putea vindeca oboseala beției de duminică. REBREANU, I. 59. Nădejdea-mi e la vremea care vindecă toate. NEGRUZZI, S. I 48. ◊ (Complementul indică persoana vindecată) Frunză verde alior, Cîntă cucul în pridvor, Să mă vindece de dor. BELDICEANU, P. 95. Să vă spun eu, oameni buni, dumnealor o vrut să vă vindece de spaima Rusaliilor. ALECSANDRI, T. I 269. ♦ Refl. A-și reveni dintr-o stare sufletească chinuitoare, copleșitoare. D-atunci bolnavul meu de dragoste s-a vindecat așa de bine, că nici n-a mai dat pe la noi. VLAHUȚĂ, O. A. II 61. 3. Tranz. (Învechit și popular) A astupa, a închide o crăpătură, o deschizătură, o gaură; a face una cu pămîntul. La temnița cea de piatră, [care] în pămînt e vindecată. PĂSCULESCU, L. P. 202.

A VINDECÁ víndec tranz. A face să se vindece. /<lat. vindicare

A SE VINDECÁ mă víndec intranz. 1) A reveni la starea normală (după o boală); a deveni sănătos; a se însănătoși; a se îndrepta; a se lecui. 2) (despre răni, leziuni) A dispărea în urma unui tratament; a se lecui. /<lat. vindicare

vindecà v. 1. a scăpa de o boală; 2. a-și recăpăta sănătatea; 3. fig. a mântui de un rău moral. [Lat. VINDICARE, a scăpa (românește: a scăpa de o boală)].

víndec, a v. tr. (lat. vĭndĭco, -áre, a revindica, a răzbuna; it. vendicare, pv. cat. venjar, fr. venger, sp. vengar, pg. vingar). Lecuĭesc, tămăduĭesc, liberez din boală: a vindeca un bolnav. – Vechĭ vendec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vindecá (a ~) vb., ind. prez. 3 víndecă

vindecá vb., ind. prez. 1 sg. víndec, 3 sg. și pl. víndecă

vindeca (ind. prez. 3 sg. și pl. vindecă)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VINDECÁ vb. 1. v. însănătoși. 2. v. cicatriza.

VINDECA vb. (MED.) 1. a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoși, a (se întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ după o lungă boală.) 2. a se cicatriza, a se închide. (Rana s-a ~ )


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vindecá (-c, át), vb.1. (Înv.) A reface, a repara. – 2. A tămădui, a însănătoși. – Mr. vindic(are). Lat. vindĭcāre (Diez, I, 441; Cipariu, Gram., 308; Șeineanu, Semasiol., 185; Pușcariu 1893; Densusianu, GS, II, 21; REW 9347; Rosetti, I, 174), cf. it. vendicare, prov., cat. venjar, fr. venger, sp. vengar, port. vingar. Semantismul diferit al rom. se explică, mai bine prin sensul lat. de a elibera (Rohlfs, Differenzierung, 39), prin ideea de „a pune în stadiul inițial”, cf. sp. reponerse. Uz mai general decît cel indicat de ALR, I, 137. Der. vindecător, adj. (care vindecă, curativ); vindecătoare (var. vindecuță), s. f. (specie de creson, Alliaria officinalis); vindecea, s. f. (plantă medicinală, Betonica officinalis). – Der. neol. (din fr.) vindicativ, adj.; vindictă, s. f.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONTRARIA CONTRARIIS CURANTUR (lat.) cele contrarii se vindecă prin contrarii – Maxima medicinii clasice. V. și Similia similiis curantur.

CURA TE IPSUM! v. MEDICE, CURA TE IPSUM!

MEDICE, CURA TE IPSUM! (lat.) doctore, vindecă-te pe tine! – Dicton prin care se recomandă celor care dau sfaturi altora, să le urmeze ei înșiși, mai întâi.

Intrare: vindeca
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vindeca
  • vindecare
  • vindecat
  • vindecatu‑
  • vindecând
  • vindecându‑
singular plural
  • vindecă
  • vindecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vindec
(să)
  • vindec
  • vindecam
  • vindecai
  • vindecasem
a II-a (tu)
  • vindeci
(să)
  • vindeci
  • vindecai
  • vindecași
  • vindecaseși
a III-a (el, ea)
  • vindecă
(să)
  • vindece
  • vindeca
  • vindecă
  • vindecase
plural I (noi)
  • vindecăm
(să)
  • vindecăm
  • vindecam
  • vindecarăm
  • vindecaserăm
  • vindecasem
a II-a (voi)
  • vindecați
(să)
  • vindecați
  • vindecați
  • vindecarăți
  • vindecaserăți
  • vindecaseți
a III-a (ei, ele)
  • vindecă
(să)
  • vindece
  • vindecau
  • vindeca
  • vindecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vindeca

  • 1. reflexiv tranzitiv A scăpa sau a face pe cineva să scape de o boală, a (se) face sănătos; a (se) însănătoși, a (se) tămădui, a (se) lecui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: lecui tămădui însănătoși 4 exemple
    exemple
    • S-or vindeca plămînii minerilor de-aici. VINTILĂ, O. 25.
      surse: DLRLC
    • Piciorul... i-l puse la loc și îndată se vindecă. ISPIRESCU, L. 5.
      surse: DLRLC
    • Mulți din bolnavii ruși s-au vindecat aice. NEGRUZZI, S. I 192.
      surse: DLRLC
    • Irinuca nu ne putea vindeca. CREANGĂ, A. 27.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv prin specializare (Despre răni, tăieturi etc.) A se închide, a se cicatriza.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • [Ursul] supse rana... apoi începu a linge, și linse, și linse, pînă ce se închise și se vindecă. ISPIRESCU, L. 345.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A face să dispară, să înceteze o suferință morală, o supărare, un dor etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • În toate lunile își găsea de lucru pe-acasă, spre a-și putea vindeca oboseala beției de duminică. REBREANU, I. 59.
      surse: DLRLC
    • Nădejdea-mi e la vremea care vindecă toate. NEGRUZZI, S. I 48.
      surse: DLRLC
    • Frunză verde alior, Cîntă cucul în pridvor, Să mă vindece de dor. BELDICEANU, P. 95.
      surse: DLRLC
    • Să vă spun eu, oameni buni, dumnealor o vrut să vă vindece de spaima Rusaliilor. ALECSANDRI, T. I 269.
      surse: DLRLC
    • 2.1. reflexiv A-și reveni dintr-o stare sufletească chinuitoare, copleșitoare.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • D-atunci bolnavul meu de dragoste s-a vindecat așa de bine, că nici n-a mai dat pe la noi. VLAHUȚĂ, O. A. II 61.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit popular A astupa o crăpătură, o deschizătură, o gaură; a face una cu pământul.
    surse: DLRLC sinonime: astupa închide un exemplu
    exemple
    • La temnița cea de piatră, [care] în pămînt e vindecată. PĂSCULESCU, L. P. 202.
      surse: DLRLC

etimologie: