2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEVÓIE, nevoi, s. f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuință, necesitate, cerință; spec. chestiune, situație, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. (Ec. pol.; la pl.) Dorințe, preferințe, așteptări care dobândesc un caracter obiectiv prin conștientizarea și includerea lor în obiceiurile de consum ale unor popoare. ◊ Loc. adj. și adv. (Rar) De nevoie = (strict) necesar, trebuincios, util. ◊ Loc. adv. La nevoie = în caz de trebuință; când trebuie, când este necesar. ◊ Expr. De voie, de nevoie = vrând-nevrând, silit. A avea (sau a fi) nevoie de cineva (sau de ceva) = a(-i) fi necesar, trebuincios, util cineva (sau ceva). A avea (sau a fi) nevoie să... = a considera sau a fi necesar să... A-și face nevoile = a defeca (și a urina). (Pop. și fam.) Zor-nevoie = cu orice preț, neapărat. ♦ (Înv.; la pl.) Treburi, afaceri. ◊ Expr. A-și căuta de nevoi = a se îngriji de propriile sale interese și obligații, fără a se amesteca în lucruri care nu-l privesc; a-și vedea de treabă. 2. Stare de sărăcie, de lipsă, de mizerie în care se află cineva; stare de jenă financiară. ♦ (Pop.) Epitet dat unui om sărac, neajutorat sau care nu știe să se descurce; sărăcie. 3. Ceea ce provoacă cuiva o suferință materială sau morală, un necaz, o nenorocire; (la pl.) greutăți, încercări, vicisitudini pe care le are de suportat cineva. ◊ Loc. adj. (Pop.) De nevoie = care provoacă neplăceri, necazuri; dificil, buclucaș. ◊ Expr. A ieși (sau a scăpa) din nevoie sau a scăpa (ori a se ridica) deasupra nevoii = a scăpa de griji, de necazuri, de sărăcie. A fi mâncat de nevoi = a suferi multe necazuri, lipsuri. (Pop.) A fi de nevoie sau a face cuiva nevoie = a pricinui cuiva necazuri. La (vreme de) nevoie = în împrejurări grele; la necaz. în nevoie (de ceva) = lipsit (de ceva); în lipsă, în suferință. ♦ Primejdie, pericol. ◊ Expr. Ca vai-nevoie = cu mare greutate. 4. (Înv.) Constrângere. ◊ Loc. adv, (Curent) De nevoie = fără voie, constrâns, silit (de împrejurări). (Înv.) De (sau din) nevoia cuiva (sau a ceva) = din cauza... 5. (Pop.) Lucru, fapt ieșit din comun, care miră, uimește; ciudățenie, minunăție; drăcovenie, drăcie. *- Loc. adv. (Fam.) Nevoie mare = (exprimând ideea de superlativ) strașnic, grozav. ♦ (Fam., art.; în exclamații și imprecații) Dracul, naiba. [Pr.: -vo-ie] – Din sl. nevolja.

NEVÓIE, nevoi, s. f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuință, necesitate, cerință; spec. chestiune, situație, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. ◊ Loc. adj. și adv. (Astăzi rar) De nevoie = (strict) necesar, trebuincios, util. ◊ Loc. adv. La nevoie = în caz de trebuință; când trebuie, când este necesar. ◊ Expr. De voie, de nevoie = vrând-nevrând, silit. A avea (sau a fi) nevoie de cineva (sau de ceva) = a(-i) fi necesar, trebuincios, util cineva (sau ceva). A avea (sau a fi) nevoie să... = a considera sau a fi necesar să... A-și face nevoile = a defeca (și a urina). (Pop. și fam.) Zor-nevoie = cu orice preț, neapărat. ♦ (Înv.; la pl.) Treburi, afaceri. ◊ Expr. A-și căuta de nevoi = a se îngriji de propriile sale interese și obligații, fără a se amesteca în lucruri care nu-i privesc; a-și vedea de treabă. 2. Stare de sărăcie, de lipsă, de mizerie în care se află cineva; stare de jena financiară. ♦ (Pop.) Epitet dat unui om sărac, neajutorat sau care nu știe să se descurce; sărăcie. 3. Ceea ce provoacă cuiva o suferință materială sau morală, un necaz, o nenorocire; (la pl.) greutăți, încercări, vicisitudini pe care le are de suportat cineva. ◊ Loc. adj. (Pop.) De nevoie = care provoacă neplăceri, necazuri; dificil, buclucaș. ◊ Expr. A ieși (sau a scăpa) din nevoie sau a scăpa (ori a se ridica) deasupra nevoii = a scăpa de griji, de necazuri, de sărăcie. A fi mâncat de nevoi = a suferi multe necazuri, lipsuri. (Pop.) A fi de nevoie sau a face cuiva nevoie = a pricinui cuiva necazuri. La (vreme de) nevoie = în împrejurări grele; la necaz. În nevoie (de ceva) = lipsit (de ceva); în lipsă, în suferință. ♦ Primejdie, pericol. ◊ Expr. Cu vai-nevoie = cu mare greutate. 4. (Înv.) Constrângere. ◊ Loc. adv. (Curent) De nevoie = fără voie, constrâns, silit (de împrejurări). (Înv.) De (sau din) nevoia cuiva (sau a ceva) = din cauza... 5. (Pop.) Lucru, fapt ieșit din comun, care miră, uimește; ciudățenie, minunăție; drăcovenie, drăcie. ◊ Loc. adv. (Fam.) Nevoie mare = (exprimând ideea de superlativ) strașnic, grozav. ♦ (Fam., art.; în exclamații și imprecații) Dracul, naiba. [Pr.: -vo-ie] – Din sl. nevolja.

NEVÓIE, nevoi, s. f. 1. Trebuință, cerință, necesitate. Nevoile nouă cer mijloace nouă, și ideile nouă au trebuință de cuvinte nouă, dar nevoia trebuie să le dea la iveală, să le creeze și să le împămîntenească. RUSSO, O. 54. ◊ (Personificat, de obicei în proverbe) Nevoia te duce pe unde nu ți-i voia. CREANGĂ, P. 30. Nevoia învață pre cărăuș. NEGRUZZI, S. I 249. ◊ Loc. adv. La nevoie = în caz de trebuință, cînd este necesar, cînd trebuie, cînd se impune. Sîntem ostași și la nevoie putem da ajutor. SADOVEANU, O. VII 30. Beciul privighitorului... putea să tăinuiască la nevoie o domniță. CREANGĂ, A. 74. ◊ Loc. adj. și adv. (Astăzi rar) De nevoie = trebuincios, necesar. Nu găsesc de nevoie să-mi mai pierd vremea. STĂNOIU, C. I 224. Multe de nevoie lucruri... le cîștigăm fără osteneală. DRĂGHICI, R. 99. ◊ Expr. De voie, de nevoie = vrînd-nevrînd, silit. De voie, de nevoie trebui să se scoale. CREANGĂ, P. 7. Slut, neslut, ai să fii a mea de voie, de nevoie. ALECSANDRI, T. I 423. A avea (sau a fi) nevoie de cineva (sau de ceva) = a avea (sau a se simți) trebuință de cineva (sau de ceva), a-i trebui cuiva ceva, a fi necesar. Eu sînt bătrîn, aici e nevoie de un om tînăr, puternic. DEMETRIUS, C. 57. De îmbrăcăminte prezentabilă aveau toți nevoie. C. PETRESCU, A. 311. Mare nevoie mai au de fier. CREANGĂ, P. 57. A avea (sau a fi) nevoie să... = a fi necesar să... În astă-seară am însă nevoie să-mi amintesc despre ceilalți. C. PETRESCU, C. V. 306. Vînătorul n-are nevoie să umble pe jos. ODOBESCU, S. III 15. Mai demult era nevoie a se cumpăra cai din staturile vecine. NEGRUZZI, S. I 36. ♦ (La pl., în expr.) A-și face nevoile = a-și satisface anumite necesități trupești. Pe unul l-a ucis glonțul... cînd își făcea nevoile. C. PETRESCU, Î. II 14. 2. (Mai ales la pl.) Grijă, necaz; neajuns, lipsă, mizerie, sărăcie. Tatăl tău o viață s-a luptat cu nevoile. SADOVEANU, O. VI 50. Răbdăm poveri, răbdăm nevoi Și ham de cai și jug de boi; Dar vrem pămînt! COȘBUC, P. I 207. M-am chinuit de l-am crescut și l-am scos din toată nevoia. CREANGĂ, P. 81. Nu pot să dispună de timpul lor, fiind acel timp ocupat cu lupta în contra nevoiei. ALECSANDRI, S. 64. ◊ (Personificat) Pedepse vă măsoară Cînd mîna v-o întindeți la bunuri zîmbitoare, Căci nu-i iertat nici brațul teribilei nevoi. EMINESCU, O. I 60. ◊ Expr. A scăpa de nevoie (sau a încăleca pe nevoie, a ieși din nevoie, a se ridica deasupra nevoii) = a scăpa de griji, de necazuri, de lipsuri, de sărăcie. Șase ani de cînd mă chinuiesc și nu mă pot ridica deasupra nevoii. DUNĂREANU, CH. 69. Muncea în dreapta și în stînga, că doar-doar a încăleca pe nevoie. CREANGĂ, P. 140. A-și prinde nevoile v. prinde. A fi mîncat de nevoi = a fi suferit multe necazuri, lipsuri. Mîncatu-s de nevoi, Ca iarba de cele oi! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 191. A fi de nevoie (sau a face cuiva nevoie) = a aduce cuiva neplăceri, a pricinui necazuri. Jivinele cele mai voinice și mai grase erau cele mai de nevoie. GALACTION, O. I 295. La alți le-ai făcut pe voie. Ție ți-ai făcut nevoie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 223. La (vreme de) nevoie = în împrejurări grele, la necaz, la nenorocire. El... te va învăța... ce să faci la vreme de nevoie. ISPIRESCU, L. 21. Păstreaz-o, că ți-a prinde bine la nevoie. CREANGĂ, P. 91. Prietenul la nevoie se cunoaște. În nevoie (de ceva) = lipsit (de ceva); în suferință, în necaz. Pe Nadina o știe veșnic în nevoie de bani. REBREANU, R. I 165. ♦ (Numai la pl.) Treburi, preocupări, afaceri. Ce... nu-mi caut de copilăria petrecută în Humulești și de nevoile mele? CREANGĂ, A. 74. Ba mai bine-ți caută de nevoi și-ți ie tălpășița pînă nu vine neneaca ca să te deie de urechi afară. ALECSANDRI, T. I 38. 3. Împrejurare critică, grea, situație periculoasă; greutate, dificultate. Peste multe nevoi ai să dai și multe primejdii ai să întîlnești. ISPIRESCU, L. 22. Dragul meu tovarăș, la grea nevoie m-a băgat iar spînul. CREANGĂ, P. 234. ◊ Expr. Cu vai-nevoie = cu greutate, cu greu; cu chiu, cu vai. Cu vai-nevoie mă țineam de dînsul cît colea. HOGAȘ, M. N. 131. Mă trezește mama într-o dimineață din somn cu vai-nevoie, zicîndu-mi: scoală, duglișule. CREANGĂ, A. 52. Zor-nevoie = numaidecît, cu orice preț. Bătrînul... vrea zor-nevoie să mă ginerească. CARAGIALE, la TDRG. De nevoie = fără voie, silit de împrejurări, neavînd încotro. Ursul joacă de nevoie. (Învechit) De (sau din) nevoia cuiva (sau a ceva) = din cauza... Ajutor care întîrzie cîtva din nevoia iernii. BĂLCESCU, O. II 46. ♦ Încurcătură, bucluc, belea, pacoste. Din om ce era, se pomeni deodată măgar. Altă nevoie acum. ISPIRESCU, L. 281. ♦ (Familiar, în exclamații și imprecații) Dracul, naiba. Stăi, mă, să-mi iau căciula, că mi-a căzut din cap... – Las-o încolo la nevoile căciula. ISPIRESCU, L. 110. O dată cu capul nu va gusta nicidecum nemica, și pentru ce? nevoia să-l știe. ȚICHINDEAL, F. 57. ◊ Expr. Nevoie mare = (formînd superlative) strașnic, grozav. Se aveau bine nevoie mare, încă de pe cînd erau surori. STĂNOIU, C. I. 193. Era o zînă naltă, subțirică și drăgălașă, și frumoasă nevoie mare! ISPIRESCU, L. 7. 4. Fig. (Regional) Om neputincios. Ia, să apucăm noi doi în două părți... căci tot degeaba stăm noi la un loc amîndoi, două nevoi. ISPIRESCU, L. 95. O venit carte-napoi, Că-s toate [fetele] niște nevoi! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 433.

NEVÓIE nevói f. 1) Ceea ce este (absolut) trebuincios; trebuință; necesitate. ◊ La ~ (sau în caz de ~) când trebuie ceva; la o adică. Fără nici o ~ fără să fie necesar. (Nu) este ~ (nu) trebuie. A avea (sau a fi) ~ a fi necesar; a trebui. Mare ~! puțin îmi pasă. Nu-i (sau n-are) ~ nu e nimic; nu importă. 2) Lucru care trebuie îndeplinit neapărat. 3) Stare a celui sărac; lipsă a mijloacelor materiale (strict) necesare; sărăcie. ◊ La (vreme de) ~ a) în caz de mare lipsă; b) la necaz; la nenorocire. A duce ~ de ceva a nu avea ceva. A trăi în (mare) ~ a trăi în (mare) sărăcie. A fi mâncat de ~ a îndura multe lipsuri, necazuri. A-l paște pe cineva ~ia a-l amenința pe cineva lipsurile, nenorocirea. A scăpa de (sau a ieși din) ~, a încăleca pe ~ a scăpa de lipsuri, de griji, de necazuri; a ieși din sărăcie. ~ia îl învață pe om (sau ~ia te învață minte) lipsurile și necazurile îl fac pe om să tragă învățăminte folositoare. 4) Situație (materială) dificilă; strâmtoare; ananghie. A ajuta la ~. ◊ De ~ forțat de împrejurări. De voie, de ~ mai mult silit; vrând-nevrând. Cu (mare) ~ cu (mare) greu. Ia, ~! ia, încurcătură! La mare ~ într-o situație extrem de grea; la mare cumpănă. A fi la (mare) ~ (sau a fi în ~) a) a se pomeni într-o (mare) încurcătură; b) a fi (foarte) strâmtorat. A scoate pe cineva din ~ a scăpa pe cineva dintr-o situație grea. 5) la pl. Treburi pe care le îndeplinește cineva; preocupări. * A-și vedea (sau a-și căuta) de nevoi a-și face lucrul de fiecare zi; a fi preocupat de propriile sale interese. 6) Fapt cu care cineva este obligat să se împace din neputința de a se împotrivi. * A se ține ca ~ia de om a urmări permanent și insistent pe cineva, cauzându-i neplăceri; a se ține scai de cineva. 7) Ființă slabă și neputincioasă, care pricinuiește cuiva multe necazuri. 8) fam. Întruchipare imaginară a spiritului rău; necuratul; naiba. ~ia să-l știe. 9): Frumos (sau harnic) ~ mare foarte frumos (sau foarte harnic). [G.-D. nevoii] /<sl. nevolja

nevoie f. 1. necesitate: nevoia învață; 2. lipsă mare: orașul duce nevoie de apă; 3. încurcătură: lam scăpat de nevoie; 4. suferință: bătrânețile vin cu multe nevoi; 5. anevoie, anevoință: lucrurile cele bune cu mare nevoie se săvârșesc; nevoie mare, fam. grozav, foarte: era frumoasă nevoie mare! [Slav. NEVOLĬA].

nevóĭe f. (vest. bg. nevólĭa, „nevoie,” rus. „robie, captivitate”; ung. névolya, nyavalya, boală, nevoĭe. V. voĭe). Necesitate: nevoĭe de somn. Suferință, lipsă, sărăcie: trăĭa în mare nevoĭe. Suferință, boală: bătrîneța cu nevoile eĭ. Încurcătură, strîmtoare, ananghie: m’a ajutat la nevoĭe. A fi nevoĭe de, a trebui: la războĭ e nevoĭe de banĭ. A încălica pe nevoie, a o biruĭ; n’am nevoĭe!, nu-mĭ trebuĭe! De voĭe, de nevoĭe, vrînd, nevrînd: a trebuit să plece de voĭe, de nevoĭe. Fam. Nevoĭe mare (adv.), foarte: era frumoasă nevoĭe mare (foc, coz). La nevoĭe (saŭ în orĭ la caz de nevoĭe), cînd necesitatea ar cere: la nevoĭe, poțĭ chema poliția. La vreme de nevoĭe, la ananghie, în timp de suferință. V. carență, indigență, zor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nevóie s. f., art. nevóia, g.-d. art. nevóii; pl. nevói

nevóie s. f., art. nevóia, g.-d.art. nevóii; pl. nevói

nevóie máre (fam.) loc. adv.

zor-nevóie (fam.) loc. adv.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEVÓIE s. 1. v. cerință. 2. v. trebuință. 3. necesitate, trebuință, (înv. și pop.) treabă, (înv. și reg.) lipsă. (Material didactic pentru ~ile școlii generale.) 4. (la pl. art.) v. necesitățile. 5. v. sărăcie. 6. v. dificultate. 7. v. încercare. 8. v. necaz.

NEVÓIE s. v. amenințare, bir, constrângere, dare, epilepsie, forță, impozit, pericol, primejdie, silă, silnicie, tribut, violență.

nevoie s. v. AMENINȚARE. BIR. CONSTRÎNGERE. DARE. EPILEPSIE. FORȚĂ. IMPOZIT. PERICOL. PRIMEJDIE. SILĂ. SILNICIE. TRIBUT. VIOLENȚĂ.

NEVOIE s. 1. cerință, exigență, imperativ, necesitate, obligație, pretenție, trebuință, (înv. și reg.) niștotă, (înv.) nevoință, nevoire, recerință, (fig.) comandament. (~ile epocii noastre.) 2. cerință, necesitate, solicitare, trebuință. (Ține seamă de ~ile pieței.) 3. necesitate, trebuință, (înv. și pop.) treabă, (înv. și reg.) lipsă. (Material didactic pentru ~ile școlii generale.) 4. (FIZIOL.; la pl. art.) necesitățile (pl. art.), (pop.) treaba (art.). (Și-a făcut ~.) 5. lipsă, mizerie, sărăcie, (livr.) indigență, penurie, privațiune, (înv. și pop.) calicenie, calicie, neavere, (înv. și reg.) niștotă, scumpete, ticăloșie, (reg.) sărăpanie, (înv.) meserătate, mișelătate, mișelie, neputință, nevoință, scădere, scumpătate. (O acută ~ bîntuia pe atunci.) 6. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, obstacol, opreliște, piedică, stavilă, (pop.) opreală, poticală, potrivnicie, (înv. și reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depășit o mare ~.) 7. greutate, încercare, necaz, suferință, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~.) 8. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. și pop.) poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (înv. și reg.) nacafa, nagodă, (reg.) dănănaie, încurcală, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. și Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. și Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban. și Transilv.) dabilă, (înv.) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (Ce ~ a căzut pe el!)

NEVÓIA s. art. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

nevoia s. art. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nevóie (-ui), s. f.1. Necesitate, trebuință. – 2. Obligație, urgență. – 3. Sărăcie, mizerie. – 4. Ananghie, strîmtorare. – Mr. nevol’e, megl. nivol’ă. Sl. nevolja, nevolje (Miklosich, Lexicon, 421; Cihac, II, 462), cf. sb., cr., slov., rus. nevolja, alb. nevojë, mag. névolya, cf. voie.Der. nevoi, vb. (a forța, a obliga; a-și da silința, a se strădui; a căuta, a se sili; refl., a se sforța); nevoiaș, adj. (sărac; incapabil, arierat), cf. mag. névolyás „nenorocit, ticălos”; anevoie, adv. (cu greu); anevoi, vb. (a se strădui); (a)nevoință, s. f. (muncă, chin, dificultate); (a)nevoios, adj. (dificil, greu); nevoitor, adj. (înv., muncitor, harnic).

arată toate definițiile

Intrare: nevoie
substantiv feminin (F130)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nevoie
  • nevoia
plural
  • nevoi
  • nevoile
genitiv-dativ singular
  • nevoi
  • nevoii
plural
  • nevoi
  • nevoilor
vocativ singular
plural
Intrare: zor-nevoie
compus
  • zor-nevoie

nevoie

  • 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă.
    exemple
    • Nevoile nouă cer mijloace nouă, și ideile nouă au trebuință de cuvinte nouă, dar nevoia trebuie să le dea la iveală, să le creeze și să le împămîntenească. RUSSO, O. 54.
      surse: DLRLC
    • personificat (De obicei în proverbe) Nevoia te duce pe unde nu ți-i voia. CREANGĂ, P. 30.
      surse: DLRLC
    • personificat (De obicei în proverbe) Nevoia învață pre cărăuș. NEGRUZZI, S. I 249.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare Chestiune, situație, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant.
      surse: DEX '09
    • 1.2. economie politică (la) plural Dorințe, preferințe, așteptări care dobândesc un caracter obiectiv prin conștientizarea și includerea lor în obiceiurile de consum ale unor popoare.
      surse: DEX '09
    • 1.3. locuțiune adjectivală locuțiune adverbială rar De nevoie = (strict) necesar.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: necesar trebuincios util 2 exemple
      exemple
      • Nu găsesc de nevoie să-mi mai pierd vremea. STĂNOIU, C. I 224.
        surse: DLRLC
      • Multe de nevoie lucruri... le cîștigăm fără osteneală. DRĂGHICI, R. 99.
        surse: DLRLC
    • 1.4. locuțiune adverbială La nevoie = în caz de trebuință; când trebuie, când este necesar.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Sîntem ostași și la nevoie putem da ajutor. SADOVEANU, O. VII 30.
        surse: DLRLC
      • Beciul privighitorului... putea să tăinuiască la nevoie o domniță. CREANGĂ, A. 74.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie De voie, de nevoie = vrând-nevrând.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: silit (adj.) 2 exemple
      exemple
      • De voie, de nevoie trebui să se scoale. CREANGĂ, P. 7.
        surse: DLRLC
      • Slut, neslut, ai să fii a mea de voie, de nevoie. ALECSANDRI, T. I 423.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A avea (sau a fi) nevoie de cineva (sau de ceva) = a(-i) fi necesar, trebuincios, util cineva (sau ceva).
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Eu sînt bătrîn, aici e nevoie de un om tînăr, puternic. DEMETRIUS, C. 57.
        surse: DLRLC
      • De îmbrăcăminte prezentabilă aveau toți nevoie. C. PETRESCU, A. 311.
        surse: DLRLC
      • Mare nevoie mai au de fier. CREANGĂ, P. 57.
        surse: DLRLC
    • 1.7. expresie A avea (sau a fi) nevoie să... = a considera sau a fi necesar să...
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • În astă-seară am însă nevoie să-mi amintesc despre ceilalți. C. PETRESCU, C. V. 306.
        surse: DLRLC
      • Vînătorul n-are nevoie să umble pe jos. ODOBESCU, S. III 15.
        surse: DLRLC
      • Mai demult era nevoie a se cumpăra cai din staturile vecine. NEGRUZZI, S. I 36.
        surse: DLRLC
    • 1.8. expresie (la) plural A-și face nevoile = defeca urina
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pe unul l-a ucis glonțul... cînd își făcea nevoile. C. PETRESCU, Î. II 14.
        surse: DLRLC
    • 1.9. învechit (la) plural Treburi, afaceri, preocupări.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ce... nu-mi caut de copilăria petrecută în Humulești și de nevoile mele? CREANGĂ, A. 74.
        surse: DLRLC
      • 1.9.1. expresie A-și căuta de nevoi = a se îngriji de propriile sale interese și obligații, fără a se amesteca în lucruri care nu-l privesc; a-și vedea de treabă.
        surse: DEX '09 un exemplu
        exemple
        • Ba mai bine-ți caută de nevoi și-ți ie tălpășița pînă nu vine neneaca ca să te deie de urechi afară. ALECSANDRI, T. I 38.
          surse: DLRLC
  • 2. Stare de sărăcie, de lipsă, de mizerie în care se află cineva; stare de jenă financiară.
    exemple
    • Tatăl tău o viață s-a luptat cu nevoile. SADOVEANU, O. VI 50.
      surse: DLRLC
    • Răbdăm poveri, răbdăm nevoi Și ham de cai și jug de boi; Dar vrem pămînt! COȘBUC, P. I 207.
      surse: DLRLC
    • M-am chinuit de l-am crescut și l-am scos din toată nevoia. CREANGĂ, P. 81.
      surse: DLRLC
    • Nu pot să dispună de timpul lor, fiind acel timp ocupat cu lupta în contra nevoiei. ALECSANDRI, S. 64.
      surse: DLRLC
    • personificat Pedepse vă măsoară Cînd mîna v-o întindeți la bunuri zîmbitoare, Căci nu-i iertat nici brațul teribilei nevoi. EMINESCU, O. I 60.
      surse: DLRLC
    • 2.1. popular Epitet dat unui om sărac, neajutorat sau care nu știe să se descurce.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: sărăcie
    • 2.2. figurat regional Om neputincios.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Ia, să apucăm noi doi în două părți... căci tot degeaba stăm noi la un loc amîndoi, două nevoi. ISPIRESCU, L. 95.
        surse: DLRLC
      • O venit carte-napoi, Că-s toate [fetele] niște nevoi! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 433.
        surse: DLRLC
  • 3. Ceea ce provoacă cuiva o suferință materială sau morală, un necaz, o nenorocire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dificultate greutate 2 exemple
    exemple
    • Peste multe nevoi ai să dai și multe primejdii ai să întîlnești. ISPIRESCU, L. 22.
      surse: DLRLC
    • Dragul meu tovarăș, la grea nevoie m-a băgat iar spînul. CREANGĂ, P. 234.
      surse: DLRLC
    • 3.1. (la) plural Greutăți, încercări, vicisitudini pe care le are de suportat cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.2. locuțiune adjectivală popular De nevoie = care provoacă neplăceri, necazuri.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: buclucaș dificil
    • 3.3. expresie A ieși (sau a scăpa) din nevoie sau a scăpa (ori a se ridica) deasupra nevoii, a încăleca pe nevoie = a scăpa de griji, de necazuri, de sărăcie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Șase ani de cînd mă chinuiesc și nu mă pot ridica deasupra nevoii. DUNĂREANU, CH. 69.
        surse: DLRLC
      • Muncea în dreapta și în stînga, că doar-doar a încăleca pe nevoie. CREANGĂ, P. 140.
        surse: DLRLC
    • 3.4. expresie A-și prinde nevoile.
      surse: DLRLC
    • 3.5. expresie A fi mâncat de nevoi = a suferi multe necazuri, lipsuri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mîncatu-s de nevoi, Ca iarba de cele oi! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 191.
        surse: DLRLC
    • 3.6. expresie popular A fi de nevoie sau a face cuiva nevoie = a pricinui cuiva necazuri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Jivinele cele mai voinice și mai grase erau cele mai de nevoie. GALACTION, O. I 295.
        surse: DLRLC
      • La alți le-ai făcut pe voie. Ție ți-ai făcut nevoie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 223.
        surse: DLRLC
    • 3.7. expresie La (vreme de) nevoie = în împrejurări grele; la necaz.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • El... te va învăța... ce să faci la vreme de nevoie. ISPIRESCU, L. 21.
        surse: DLRLC
      • Păstreaz-o, că ți-a prinde bine la nevoie. CREANGĂ, P. 91.
        surse: DLRLC
      • Prietenul la nevoie se cunoaște.
        surse: DLRLC
    • 3.8. expresie În nevoie (de ceva) = lipsit (de ceva); în lipsă, în suferință.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pe Nadina o știe veșnic în nevoie de bani. REBREANU, R. I 165.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98
      • 3.9.1. expresie Cu vai-nevoie = cu mare greutate.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Cu vai-nevoie mă țineam de dînsul cît colea. HOGAȘ, M. N. 131.
          surse: DLRLC
        • Mă trezește mama într-o dimineață din somn cu vai-nevoie, zicîndu-mi: scoală, duglișule. CREANGĂ, A. 52.
          surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98
  • 5. popular Lucru, fapt ieșit din comun, care miră, uimește.
    • exemple
      • Din om ce era, se pomeni deodată măgar. Altă nevoie acum. ISPIRESCU, L. 281.
        surse: DLRLC
    • 5.2. locuțiune adverbială familiar Nevoie mare, exprimă ideea de superlativ.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: grozav strașnic 2 exemple
      exemple
      • Se aveau bine nevoie mare, încă de pe cînd erau surori. STĂNOIU, C. I. 193.
        surse: DLRLC
      • Era o zînă naltă, subțirică și drăgălașă, și frumoasă nevoie mare! ISPIRESCU, L. 7.
        surse: DLRLC
    • 5.3. familiar articulat (În exclamații și imprecații) Dracul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: naiba 2 exemple
      exemple
      • Stăi, mă, să-mi iau căciula, că mi-a căzut din cap... – Las-o încolo la nevoile căciula. ISPIRESCU, L. 110.
        surse: DLRLC
      • O dată cu capul nu va gusta nicidecum nemica, și pentru ce? nevoia să-l știe. ȚICHINDEAL, F. 57.
        surse: DLRLC

etimologie:

zor-nevoie

etimologie: