8 definiții pentru strașnic (adv.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRAȘNIC, -Ă, strașnici, -ce, adj., adv., s. m. I. Adj. (Exprimă ideea de superlativ) 1. Foarte bun, minunat; foarte mare; foarte puternic; extraordinar, nemaipomenit. 2. Îngrozitor, înfiorător, puternic; extraordinar, nemaipomenit. ♦ Foarte sever, foarte aspru. II. Adv. 1. (Foarte) tare, (foarte) mult, teribil. 2. (Legat de un adj. prin prep. „de”, exprimă ideea de superlativ) Foarte, extraordinar, nespus. III. S. m. Specie de ferigă din regiunea montană (Asplenium trichomanes). – Din sl. strašĭnŭ.

strașnic, ~ă [At: (a. 1650-1675) GCR I, 228/12 / V: ~rajn~, (înv) ~ajnec / Pl: ~ici, ~ice / E: vsl страшьнъ] 1-2 a, av (Pfm) Teribil. 3-4 a, av (Pex) Necruțător (1-2). 5 av (Mai ales în legătură cu verbe care exprimă acțiuni vătămătoare) Rău. 6-7 a, av (Asr; d. oameni) Sever2 (3). 8 a (Rar; d. aspectul, expresia, manifestările etc. oamenilor) Sever2 (6). 9 a (D. tratate, hotărâri, reguli, judecăți etc.) Sever2 (7). 10-11 a, av (Pfm; în raport cu cineva sau cu ceva sau în mod absolut) Extraordinar (1-2). 12 s (Înv) Divinitatea ca judecător. 13-14 a, av (D. voce, sunete, zgomote etc.) Puternic. 15-16 a, av (D. elemente sau fenomene ale naturii, calamități etc.) Puternic. 17 a (D. stări sufletești, sentimente, senzații etc.) Puternic. 18 sm Plantă erbacee din familia polipodiaceelor cu foile linear lanceolate, care crește, de obicei, prin locuri umbroase, în regiuni montane Si: (reg) ferigă (11), ferigă-măruntă, ferigă-sălbatică, ferigă-vărgată, ferigea-vânătă, feriguță, părul-doamnei, părul-Maicii-Domnului, pocitoc, teișor (8) (Asplenium trichomanes). 19 sf (Bot; reg) Jabdie (Polytrichum commune). 20 sf (Mun; îf strașnică) Dungă îngustă care se țese la velință între dungile mai late.

STRAȘNIC, -Ă, strașnici, -ce, adj., adv., s. m. I. Adj. (Exprimă ideea de superlativ) 1. Foarte bun, minunat; foarte mare; foarte puternic; extraordinar, nemaipomenit. 2. Îngrozitor, înfiorător, înspăimântător; grozav, cumplit, teribil. ♦ Foarte sever, foarte aspru. II. Adv. 1. (Foarte) tare, (foarte) mult, teribil. 2. (Legat de un adj. prin prep. „de”, exprimă raportul de superlativ) Foarte, extraordinar, nespus. III. S. m. Specie de ferigă din regiunea montană (Asplenium trichomanes). – Din sl. strašĭnŭ.

STRAȘNIC1 adv. 1. (Foarte) tare, (foarte) mult, grozav, teribil. Cu sabia scoasă, începe să atace strașnic tot ce întîlnește în cale. CARAGIALE, O. II 165. Mama... strașnic se mai bucura cînd se întîmpla oaspeți la casa noastră și avea prilej să-și împartă pînea cu dînșii. CREANGĂ, A. 11. Împăratul Constantin... se deprinsese strașnic a despuia fără rușine capetele de operă ale lumei, ca să-și împodobească cu ele Constantinopolea sa. ODOBESCU, S. III 72. O, cum fulgeră de strașnic! NEGRUZZI, S. I 58. 2. (Legat de un adjectiv prin prep. «de» exprimă raportul de superlativ) Foarte, extraordinar, nespus, grozav. Rarița era strașnic de uimită de îndrăzneala mea. SADOVEANU, O. VIII 53. Șeful vămii, un sanchiu bătrîn, strașnic de formalist. BART, S. M. 82. Cînd iaca al treilea drac i se înfățișează înainte, c-un buzdugan strașnic de mare în mînă, pe care îl trîntește la pămînt. CREANGĂ, P. 55.

1) stráșnic, -ă adj. (vsl. strašinu, teribil, oribil, fricos, strašnikŭ, om fricos, d. strakŭ, groază; bg. strašen, rus. strašnyĭ). Teribil (mare, intens, valoros, viteaz): disciplină, oaste, ploaĭe, beție strașnică, om strașnic (în hărnicie, severitate, știință). Adv. A bea strașnic, aicĭ e strașnic de bine. – Și strajnic (vest).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: strașnic (adv.)
strașnic3 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • strașnic
strajnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strașnicadverb

  • 1. (Foarte) tare, (foarte) mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu sabia scoasă, începe să atace strașnic tot ce întîlnește în cale. CARAGIALE, O. II 165. DLRLC
    • format_quote Mama... strașnic se mai bucura cînd se întîmpla oaspeți la casa noastră și avea prilej să-și împartă pînea cu dînșii. CREANGĂ, A. 11. DLRLC
    • format_quote Împăratul Constantin... se deprinsese strașnic a despuia fără rușine capetele de operă ale lumei, ca să-și împodobească cu ele Constantinopolea sa. ODOBESCU, S. III 72. DLRLC
    • format_quote O, cum fulgeră de strașnic! NEGRUZZI, S. I 58. DLRLC
  • 2. Legat de un adjectiv prin prepoziția „de”, exprimă ideea de superlativ: extraordinar, foarte, grozav, nespus. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Rarița era strașnic de uimită de îndrăzneala mea. SADOVEANU, O. VIII 53. DLRLC
    • format_quote Șeful vămii, un sanchiu bătrîn, strașnic de formalist. BART, S. M. 82. DLRLC
    • format_quote Cînd iaca al treilea drac i se înfățișează înainte, c-un buzdugan strașnic de mare în mînă, pe care îl trîntește la pămînt. CREANGĂ, P. 55. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.