12 definiții pentru trebuincios

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREBUINCIÓS, -OÁSĂ, trebuincioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Necesar, folositor, util, de trebuință, trebuitor. [Pr.: -bu-in-] – Trebuință + suf. -ios.

trebuincios, ~oa a [At: BIBLIA (1688), 3/13 / P: ~bu-i~ / Pl: ~oși, ~oase / E: trebuință + -ios] 1 Care este necesar Si: (pop) trebuitor, (înv) trebuie2 (12). 2 Care este util Si: folositor. 3 (Îvr; d. vremuri) De nevoie.

TREBUINCIÓS, -OÁSĂ, trebuincioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Necesar, folositor, util, de trebuință, trebuitor. [Pr.: bu-in-] – Trebuință + suf. -ios.

TREBUINCIÓS, -OÁSĂ, trebuincioși, -oase, adj. (Astăzi rar) Folositor, necesar, util; de trebuință. Se hotărîse chiar să spună preotului că e nedrept cu Ion, dar niciodată nu găsise... curajul trebuincios. REBREANU, I. 108. Își luară și uneltele trebuincioase. ISPIRESCU, L. 372. S-au frînt cele mai trebuincioase catarguri. DRĂGHICI, R. 25. ◊ (Substantivat, neobișnuit) Nici un product nu putea să iasă din țară pînă mai întîi nu se aproviziona toate shaturile cu trebuincioasele garnizoanelor și locuitorilor cetăților dunărene. GHICA, S. V.

TREBUINCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care este de trebuință; folositor; util. [Sil. -bu-in-] /trebuință + suf. ~os

trebuincĭós, -oásă adj. (d. trebuință). Necesar, folositor, care trebuĭe: cuțitu e trebuincĭos la tăĭat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trebuincios (desp. -bu-in-) adj. m., pl. trebuincioși; f. trebuincioa, pl. trebuincioase

trebuincios (-bu-in-) adj. m., pl. trebuincioși; f. trebuincioasă, pl. trebuincioase

trebuinciós adj. m., pl. trebuincióși; f. sg. trebuincioásă, pl. trebuincioáse,

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TREBUINCIÓS adj. 1. v. util. 2. cerut, cuvenit, necesar, trebuitor, (pop.) cuviincios, (înv.) recerut. (A făcut toate lucrurile ~oase pentru...)

TREBUINCIOS adj. 1. folositor, necesar, util, (rar) trebuitor, (înv.) trebnic. (O muncă ~.) 2. cerut, cuvenit, necesar, trebuitor, (pop.) cuviincios, (înv.) recerut. (A făcut toate lucrurile ~ pentru...)

Intrare: trebuincios
trebuincios adjectiv
  • silabație: tre-bu-in-cios info
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trebuincios
  • trebuinciosul
  • trebuinciosu‑
  • trebuincioa
  • trebuincioasa
plural
  • trebuincioși
  • trebuincioșii
  • trebuincioase
  • trebuincioasele
genitiv-dativ singular
  • trebuincios
  • trebuinciosului
  • trebuincioase
  • trebuincioasei
plural
  • trebuincioși
  • trebuincioșilor
  • trebuincioase
  • trebuincioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trebuincios, trebuincioaadjectiv

  • 1. adesea adverbial De trebuință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se hotărîse chiar să spună preotului că e nedrept cu Ion, dar niciodată nu găsise... curajul trebuincios. REBREANU, I. 108. DLRLC
    • format_quote Își luară și uneltele trebuincioase. ISPIRESCU, L. 372. DLRLC
    • format_quote S-au frînt cele mai trebuincioase catarguri. DRĂGHICI, R. 25. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat neobișnuit Nici un product nu putea să iasă din țară pînă mai întîi nu se aproviziona toate shaturile cu trebuincioasele garnizoanelor și locuitorilor cetăților dunărene. GHICA, S. V. DLRLC
etimologie:
  • Trebuință + sufix -ios. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.