MARE¹ adj. 1 Care întrece măsură obicinuită în ce privește înălțimea sau întinderea în toate direcțiunile: un copac ~; o casă, o țară, o moșie ~; 👉 DRUM 1; literă ~, majusculă, litera cu care se scrie la începutul unei fraze sau cu care începe un nume propriu; Ⓕ: an ~, an bisect ¶ 2 Care întrece cantitatea obicinuită, numeros: o avere ~; o oștire ~; ¶ 3 În vîrstă, bătrîn: frate, soră mai ~; de ani e ~ și minte n’are (PANN); tata ~, bunic; 👉 FATĂ 2, SOCRU ¶ 4 ⚖️ ‡ Major: mic se chiamă pînă în 25 de ani, iară de-acolea înainte se chiamă ~ (PRV.-MB.) ¶ 5 Cu mic cu ~, fără deosebire de vîrstă sau de stare socială, toți laolaltă: toată lumea se veselea, cu mic cu ~, de uciderea balaurului (ISP.) ¶ 6 Lung: iarna nopțile sînt mari; 👉 DEGET 1 ¶ 7 Tare, puternic: un sgomot ~ ¶ 8 Extraordinar, afară din cale, peste măsură: e un ~ bețiv, strengar, palavragiu; 👉 LUCRU 5, NEVOIE 6 ¶ 9 Mult: cu ~ greutate; 👉 CE II. 10 ¶ 10 Ziua ~, lumina soarelui cînd acesta a apărut pe orizont: scoală-te că e ziua ~; 👉 AMIAZI . 3 PRÎNZ 3 ¶ 11 Superior prin naștere, prin starea socială, prin talent, prin știință, etc.: un om ~; un ~ filosof; de neam ~, nobil; lumea ~ 👉 LUME¹ 3; (P): tu ~, eu ~, cine să tragă cizmele ? dacă fie-care ar vrea să fie mare, să poruncească, cine ar mai fi să-i slujească? cei mari, oamenii cu vază, cu situațiuni înalte, etc.; tare și ~, atoputernic, foarte influent; a se ținea ~, a se arăta mîndru; a trage a ~, a-și lua ifose, a căuta să ajungă pe cei sus puși: trage tot a ~, se uită tot la ai mai de sus decît dînsul (ISP.) ¶ 12 Supranume dat principilor, suveranilor sau oamenilor iluștri: Ștefan cel Mare ¶ 13 Titlu dat aceluia care e în vîrful ierarhiei într’o demnitate, într’o dregătorie: ~le logofăt: ~le vornic; ~le vizir; ~preot 👉 PREOT 4 ¶ 14 Mărinimos: un suflet ~ ¶ 15 Însemnat, de seamă: a făcut fapte mari; la zile mari, la sărbători, la zile însemnate; 👉 DUMINECĂ 2, JOI 2, POST¹, SĂPTĂMÎNĂ [probabil lat. marem „bărbat”].