12 definiții pentru dificultate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dificultate sf [At: MOLNAR, I. 92/1 / Pl: ~tăți / E: fr difficulté, lat difficultas, -atis] 1-2 Lucru, faptă etc. dificile (3-4). 3 Greutate de a face ceva Si: anevoință. 4 (Îlav) Cu (multă) ~ Foarte greu. 5 Piedică. 6 (Îe) A face (sau a crea) ~tăți A pune cuiva piedici. 7 (Îae) A opune rezistență (într-o problemă). 8 (Îe) A avea ~tăți A avea neînțelegeri cu cineva.

DIFICULTÁTE, dificultăți, s. f. Greutate de a face ceva; anevoință. ♦ Piedică, obstacol. ◊ Expr. A face (sau a crea) dificultăți = a pune (cuiva) piedici; a opune rezistență, a se împotrivi (într-o problemă). – Din fr. difficulté, lat. difficultas, -atis.

DIFICULTÁTE, dificultăți, s. f. Greutate de a face ceva; anevoință. ♦ Piedică, obstacol. ◊ Expr. A face (sau a crea) dificultăți = a pune (cuiva) piedici; a opune rezistență, a se împotrivi (într-o problemă). – Din fr. difficulté, lat. difficultas, -atis.

DIFICULTÁTE, dificultăți, s. f. 1. Greutate (de a face ceva); anevoință. Pe ici, pe colo, se observă oarecare dificultăți de expresie... care fac gîndirea greoaie. VLAHUȚĂ, O. A. I 235. Unde să-i găsim? Iată dificultatea! ODOBESCU, S. III 26. 2. Piedică, obstacol. M-am împiedecat de o dificultate care și azi mi se pare de netrecut în teatrul istoric: problema limbii. CAMIL PETRESCU, T. III 491. ◊ A face (sau a crea) dificultăți = a pune piedici, a opune rezistență, a se împotrivi. Cum îți permiți dumneata să mă acuzi că-ți fac dificultăți? izbucni șeful iritat. BART, S. M. 86.

DIFICULTÁTE s.f. 1. Greutate; anevoință. 2. Obstacol, piedică. [Cf. fr. difficulté, lat. difficultas].

DIFICULTÁTE s. f. greutate de a face ceva; anevoință. ◊ obstacol, piedică. (< fr. difficulté, lat. difficultas)

DIFICULTÁTE ~ăți f. 1) Caracter dificil. 2) mai ales la pl. Factor care face ca ceva să fie dificil de realizat; greutate. ◊ A face (sau a crea) ~ăți a pune piedică; a se opune. [Art. dificultatea; G.-D. dificultății] /<fr. difficulté, lat. difficultas

dificultate f. 1. greutate, anevoință; 2. neînțelegere: am dificultăți cu vecinul.

* dificultáte f. (lat. difficúltas, -átis). Proprietatea de a fi dificil, greutate: a da de dificultățĭ. A ridica o dificultate, a prezenta o obĭecțiune. A avea dificultățĭ cu cineva, a avea neînțelegerĭ cu el.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dificultáte s. f., g.-d. art. dificultắții; pl. dificultắți

dificultáte s. f., g.-d. art. dificultății; pl. dificultăți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIFICULTÁTE s. 1. greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, piedică, stavilă, (pop.) opreală, poticală, potrivnicie, (înv. și reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depășit o mare ~.) 2. v. greu. 3. v. problemă. 4. v. impas. 5. v. șicană. 6. v. adversitate. 7. v. vicisitudine.

DIFICULTATE s. 1. greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, piedică, stavilă, (pop.) opreală, poticală, potrivnicie, (înv. si reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depășit o ~.) 2. greu, greutate. (A dus pe umeri ~ unei acțiuni.) 3. greutate, problemă. (Sînt multe ~ de rezolvat.) 4. impas, încurcătură, (fig.) strîmtoare, (înv. și pop. fig.) strîmtorare, strîmtoreală, (înv. fig.) strîmtură, strînsoare. (Se află în ~.) 5. greutate, neajuns, șicană. (Îi face tot felul de ~.) 6. adversitate, greutate. (~ile soartei.) 7. greutate, neajuns, vicisitudine. (~ile vieții.)

Intrare: dificultate
dificultate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dificultate
  • dificultatea
plural
  • dificultăți
  • dificultățile
genitiv-dativ singular
  • dificultăți
  • dificultății
plural
  • dificultăți
  • dificultăților
vocativ singular
plural