14 definiții pentru dificil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIFICÍL, -Ă, dificili, -e, adj. 1. Care prezintă dificultăți; greu (de făcut), anevoios, complicat, greu de rezolvat. 2. (Despre persoane și despre caracterul lor) Care se împacă greu cu alții, greu de mulțumit; exigent, mofturos, capricios; susceptibil. – Din fr. difficile, lat. difficilis.

DIFICÍL, -Ă, dificili, -e, adj. 1. Care prezintă dificultăți; greu (de făcut), anevoios, complicat, greu de rezolvat. 2. (Despre persoane și despre caracterul lor) Care se împacă greu cu alții, greu de mulțumit; exigent, mofturos, capricios; susceptibil. – Din fr. difficile, lat. difficilis.

dificíl, ~ă a [At: HELIADE, O. II, 157 / Pl: ~i, ~e / E: fr difficile, it difficile, lat difficilis] 1 Care este greu de înțeles Si: complicat, (înv) dificultos (1). 2 Greu de rezolvat Si: complicat, (înv) dificultos (2). 3 Care prezintă dificultăți Si: anevoios, (înv) dificultos (3). 4 Greu (de făcut) Si: anevoios, (înv) dificultos (4). 5 (D. oameni) Care se împacă greu cu alții. 6 (D. oameni) Greu de mulțumit Si: capricios, exigent, mofturos, pretențios, susceptibil.

DIFICÍL, -Ă, dificili, -e, adj. 1. (În opoziție cu ușor, lesne) Care prezintă dificultăți; greu (de făcut), anevoios. Păstrăvii fac adevărate trepte de trecere în locurile dificile. SADOVEANU, V. F. 120. Tu știi că pentru mine începutul unei scrisori e întotdeauna dificil și rece. C. PETRESCU, Î. II 63. ♦ Complicat, greu de rezolvat. Situație dificilă.Hai cu mine, să înveți cum se procedează în asemenea împrejurări dificile. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 315. 2. (Despre persoane și despre caracterul lor) Care se împacă greu cu alții, greu de mulțumit; exigent, mofturos, capricios; susceptibil. Nadina e o femeie cam dificilă. REBREANU, R. I 250.

DIFICÍL, -Ă adj. 1. Cu dificultăți, anevoios, greu. 2. (Despre oameni) Năzuros, supărăcios, capricios; susceptibil. [< lat. difficilis, cf. fr. difficile].

DIFICÍL, -Ă adj. 1. care prezintă dificultăți; anevoios, greu; dificultos. 2. (despre oameni) năzuros, supărăcios, capricios; susceptibil. (< fr. difficile, lat. difficilis)

DIFICÍL ~ă (~i, ~ e) 1) Care se face cu mari eforturi; greu de realizat. 2) Care provoacă griji și incomodități. O situație ~ă. Poziție ~ă. 3) (despre persoane) Care se împacă greu cu alții; greu de satisfăcut; capricios; năzuros; mofturos. Copil ~. /<fr. difficile, lat. difficilis

dificil a. 1. greu (de făcut), anevoios; 2. fig. exigent; delicat: caracter dificil.

difícil, -ă adj. (lat. difficilis, d. prefixu dis și facilis, ușor). Greŭ de făcut, anevoĭos: lucrare dificilă. Fig. Exigent, greŭ de mulțămit: caracter dificil. Greoĭ, ostenitor: stil dificil. Defavorabil, plin de suferințe: timpurĭ dificile. Adv. În mod dificil. Fals -cíl (d. fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dificíl adj. m., pl. dificíli; f. dificílă, pl. dificíle

dificíl adj. m., pl. dificíli; f. sg. dificílă, pl. dificíle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIFICÍL adj., adv. 1. adj. anevoios, greu, (pop.) ostenitor, (înv. și reg.) ostenicios. (O treabă ~.) 2. adj. anevoios, delicat, gingaș, greu, (fig.) ingrat. (Are o misiune ~.) 3. adj. v. anevoios. 4. adj. complicat, greu. (O problemă ~ la matematică.) 5. adv. anevoie, greu. (~ de înțeles.) 6. adj. anevoios, greoi, (astăzi rar) silnic. (Un mers ~.) 7. adj. greu, pretențios. (Un text ~.) 8. adj. v. mofturos. 9. adj. v. pretențios. (O plantă ornamentală ~.)

DIFICIL adj., adv. 1. adj. anevoios, greu, (pop.) ostenitor, (înv. și reg.) ostenicios. (O treabă ~.) 2. adj. anevoios, delicat, gingaș, greu, (fig.) ingrat. (Are o misiune ~.) 3. adj. anevoios, greu, (fig.) aspru, spinos. (Drumul ~ al cunoașterii.) 4. adj. complicat, greu. (O problemă ~ la matematică.) 5. adv. anevoie, greu. (~ de înțeles.) 6. adj. anevoios, greoi, (astăzi rar) silnic. (Un mers ~.) 7. adj. greu, pretențios. (Un text ~.) 8. adj. mofturos, năzuros, (pop.) gingaș, lingav, (Mold., Munt. și sudul Transilv.) scarandiv. (~ la mîncare.) 9. adj. pretențios. (O plantă ~.)

Dificil ≠ facil, ușor, lejer

Intrare: dificil
dificil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dificil
  • dificilul
  • dificilu‑
  • difici
  • dificila
plural
  • dificili
  • dificilii
  • dificile
  • dificilele
genitiv-dativ singular
  • dificil
  • dificilului
  • dificile
  • dificilei
plural
  • dificili
  • dificililor
  • dificile
  • dificilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dificil

  • 1. Care prezintă dificultăți; greu (de făcut), greu de rezolvat.
    exemple
    • Păstrăvii fac adevărate trepte de trecere în locurile dificile. SADOVEANU, V. F. 120.
      surse: DLRLC
    • Tu știi că pentru mine începutul unei scrisori e întotdeauna dificil și rece. C. PETRESCU, Î. II 63.
      surse: DLRLC
    • Situație dificilă.
      surse: DLRLC
    • Hai cu mine, să înveți cum se procedează în asemenea împrejurări dificile. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 315.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre persoane și despre caracterul lor) Care se împacă greu cu alții, greu de mulțumit.
    exemple
    • Nadina e o femeie cam dificilă. REBREANU, R. I 250.
      surse: DLRLC

etimologie: