16 definiții pentru grozav

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GROZAV, -Ă, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecințe); groaznic, îngrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. Vânt grozav. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care iese cu totul din comun prin calitățile sale; remarcabil; excepțional. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea o părere exagerat de bună despre sine. ♦ Curajos. ◊ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se lăuda, a se mândri (în mod nejustificat) cu calitățile sale, a se grozăvi. – Din bg. grozav.

GROZAV, -Ă, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecințe); groaznic, îngrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. Vânt grozav. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care iese cu totul din comun prin calitățile sale; remarcabil; excepțional. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea o părere exagerat de bună despre sine. ♦ Curajos. ◊ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se lăuda, a se mândri (în mod nejustificat) cu calitățile sale, a se grozăvi. – Din bg. grozav.

grozav, ~ă a [At: VARLAAM, C. II 6/22 / Pl: ~i, ~e / E: bg грозав] 1 (Înv) Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecințe etc.) Si: groaznic, îngrozitor. 2 Diform. 3 Care este extrem de puternic, de violent, de mare. 4 Tare. 5 Extrem de... 6 Care se remarcă prin calitățile sale Si: remarcabil, excepțional. 7 Foarte. 8 (Îlv) A face pe ~ul A se mândri (în mod nejustificat) cu calitățile sale Si: a se grozăvi (2). 9 (Irn) De seamă Si: curajos, extraordinar. 10 (Îe) A se crede ~ A avea o părere bună despre sine.

GROZAV, -Ă, grozavi, -e, adj. 1. Care inspiră groază; groaznic, îngrozitor, inspăimîntător, teribil. Grozavul vînt se zbate-n largul zării Și norii-mbracă haină de văpăi. COȘBUC, P. II 73. Cum îl văzu fata că este așa de grozav [balaurul], niște răcori o apucară și i se făcu părul măciucă de frică. ISPIRESCU, L. 18. Oh, grozave minute, pe care în veci nu le voi uita! NEGRUZZI, S. I 62. ◊ (Adverbial) Femeia lui Ipate începe atunci a țipa grozav. CREANGĂ, P. 178. 2. Foarte mare, extraordinar. Simțea pe piept o greutate grozavă, parcă ținea pe coastele lui boii. CAMILAR, TEM. 102. Foaie verde, verde mac, Ochii lelei tare-mi plac, De pe uliță mă trag, Și grozav necaz îmi fac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 36. ♦ (Adverbial) a) Tare, mult, teribil. Mi-ar conveni grozav pe aceste vremuri de criză să se poată realiza ideea dv. CARAGIALE, O. VII 413. Îl trînti așa de grozav, de îl băgă pînă în gît în pămînt. ISPIRESCU, L. 88. b) (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prep. «de», exprimă ideea superlativului) Foarte, extrem de... groaznic de... Învățam la domnu Trandafir, într-o odaie care mi se părea atunci grozav de mare. SADOVEANU, E. 110 Aici a căzut odată un bălaur grozav de mare, care vărsa jăratec pe gură. CREANGĂ, P. 121. 3. De seamă, remarcabil; extraordinar. Privește în vitrina magazinului la varietatea stofelor. Nu sînt grozave. SAHIA, N. 98. Ce a scris el așa grozav ca să se lege de alții? VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea despre sine o părere prea bună. 4. Curajos. Adică ce-i fi zicînd că d-ta ești grozav, ha? Dumitale nu ț-e frică? D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ◊ (Substantivat, ironic, în expr. ) A face pe grozavul = a se arăta mai curajos decît este; a se grozăvi (în ceea ce privește curajul, inteligența etc.).

GROZAV1 ~ă (~i, ~e) 1) Care provoacă groază; care înspăimântă; groaznic; înspăimântător; îngrozitor; strașnic; sinistru. 2) și adverbial Care este neobișnuit; ieșit din comun; extrem de; extraordinar; amarnic; strașnic. * A se crede ~ a avea o părere exagerată despre calitățile sale; a fi încrezut. /<bulg. grozav

GROZAV2 ~i m.: A (o) face pe ~ul a-și da aere (având o părere exagerată despre propria persoană). /<bulg. grozav

grozav a. 1. ce insuflă groază; 2. (ironic) fulău, palavragiu: da grozav mai ești! [Slav. GROZAVŬ, urîcios]. ║ adv. foarte: grozav de urît (dar și grozav de bine).

grozáv, -ă adj. (bg. grozav, vsl. grozavŭ. V. groază). Teribil, formidabil: o artilerie grozavă). Oribil: crimă grozavă. A te face grozav (Iron.), a-țĭ da aere de om grozav. Adv. Foarte: mă doare grozav, urît grozav, grozav de urît (foc de urît).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

grozav adj. m., pl. grozavi; f. groza, pl. grozave

grozav adj. m., pl. grozavi; f. grozavă, pl. grozave

grozav adj. m., pl. grozavi; f. sg. grozavă, pl. grozave

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GROZAV adj., adv. 1. adj. v. îngrozitor. 2. adj. v. atroce. 3. adj. v. cumplit. 4. adj. v. zdravăn. 5. adv. v. sfâșietor. 6. adj. v. extraordinar. 7. adj. v. bun. 8. adv. v. foarte.

GROZAV adj., adv. 1. adj. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, inspăimîntător, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.) 2. adj. atroce, crunt, cumplit, fioros, groaznic, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimîntător, teribil. (O durere abdominală ~.) 3. adj. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, groaznic, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.) 4. adj. strașnic, teribil, zdravăn, (fam.) sfînt, (fig.) sănătos. (I-a tras o bătaie ~.) 5. adv. excepțional, extraordinar, nemaipomenit, sfîșietor. (O melodie ~ de tristă.) 6. adj. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 7. adj. bun, strașnic, zdravăn. (Un somn ~ l-a refăcut.) 8. adv. deosebit, excepțional, extraordinar, extrem, foarte, teribil. (~ de bun.)

grozav adj. v. DIFORM. HIDOS. HÎD. POCIT. SCHIMONOSIT. SLUT. STRÎMB. URÎT.

GROZÁV adj. v.[1] diform, hidos, hâd, pocit, schimonosit, slut, strâmb, urât.

  1. Notația este confuză aici. Deși dicționarul este de antonime, trimiterea v. înseamnă că grozav este sinonim cu cuvintele enumerate. — cata

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GROZAV, boier moldovean, vornic al lui Petru Rareș. A repurtat victoria de la Feldioara (iun. 1529) asupra partizanilor lui Ferdinand I de Habsburg, adversarii lui Ioan Zápolya, pe care îl sprijinea domnul Moldovei.

Intrare: grozav
grozav adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • grozav
  • grozavul
  • grozavu‑
  • groza
  • grozava
plural
  • grozavi
  • grozavii
  • grozave
  • grozavele
genitiv-dativ singular
  • grozav
  • grozavului
  • grozave
  • grozavei
plural
  • grozavi
  • grozavilor
  • grozave
  • grozavelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

grozav, grozaadjectiv

  • 1. Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecințe). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Grozavul vînt se zbate-n largul zării Și norii-mbracă haină de văpăi. COȘBUC, P. II 73. DLRLC
    • format_quote Cum îl văzu fata că este așa de grozav [balaurul], niște răcori o apucară și i se făcu părul măciucă de frică. ISPIRESCU, L. 18. DLRLC
    • format_quote Oh, grozave minute, pe care în veci nu le voi uita! NEGRUZZI, S. I 62. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Femeia lui Ipate începe atunci a țipa grozav. CREANGĂ, P. 178. DLRLC
  • 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: extraordinar
    • format_quote Vânt grozav. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Simțea pe piept o greutate grozavă, parcă ținea pe coastele lui boii. CAMILAR, TEM. 102. DLRLC
    • format_quote Foaie verde, verde mac, Ochii lelei tare-mi plac, De pe uliță mă trag, Și grozav necaz îmi fac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 36. DLRLC
    • 2.1. (și) adverbial Extrem de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mi-ar conveni grozav pe aceste vremuri de criză să se poată realiza ideea dv. CARAGIALE, O. VII 413. DLRLC
      • format_quote Îl trînti așa de grozav, de îl băgă pînă în gît în pămînt. ISPIRESCU, L. 88. DLRLC
      • format_quote Învățam la domnu Trandafir, într-o odaie care mi se părea atunci grozav de mare. SADOVEANU, E. 110. DLRLC
      • format_quote Aici a căzut odată un bălaur grozav de mare, care vărsa jăratec pe gură. CREANGĂ, P. 121. DLRLC
  • 3. Care iese cu totul din comun prin calitățile sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Privește în vitrina magazinului la varietatea stofelor. Nu sînt grozave. SAHIA, N. 98. DLRLC
    • format_quote Ce a scris el așa grozav ca să se lege de alții? VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
    • 3.1. Curajos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: curajos
      • format_quote Adică ce-i fi zicînd că d-ta ești grozav, ha? Dumitale nu ț-e frică? D. ZAMFIRESCU, la TDRG. DLRLC
      • chat_bubble (și) substantivat A face pe grozavul = a se lăuda, a se mândri (în mod nejustificat) cu calitățile sale, a se grozăvi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A se crede grozav = a avea o părere exagerat de bună despre sine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.