29 de definiții pentru nevoie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEVÓIE, nevoi, s. f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuință, necesitate, cerință; spec. chestiune, situație, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. (Ec. pol.; la pl.) Dorințe, preferințe, așteptări care dobândesc un caracter obiectiv prin conștientizarea și includerea lor în obiceiurile de consum ale unor popoare. ◊ Loc. adj. și adv. (Rar) De nevoie = (strict) necesar, trebuincios, util. ◊ Loc. adv. La nevoie = în caz de trebuință; când trebuie, când este necesar. ◊ Expr. De voie, de nevoie = vrând-nevrând, silit. A avea (sau a fi) nevoie de cineva (sau de ceva) = a(-i) fi necesar, trebuincios, util cineva (sau ceva). A avea (sau a fi) nevoie să... = a considera sau a fi necesar să... A-și face nevoile = a defeca (și a urina). (Pop. și fam.) Zor-nevoie = cu orice preț, neapărat. ♦ (Înv.; la pl.) Treburi, afaceri. ◊ Expr. A-și căuta de nevoi = a se îngriji de propriile sale interese și obligații, fără a se amesteca în lucruri care nu-l privesc; a-și vedea de treabă. 2. Stare de sărăcie, de lipsă, de mizerie în care se află cineva; stare de jenă financiară. ♦ (Pop.) Epitet dat unui om sărac, neajutorat sau care nu știe să se descurce; sărăcie. 3. Ceea ce provoacă cuiva o suferință materială sau morală, un necaz, o nenorocire; (la pl.) greutăți, încercări, vicisitudini pe care le are de suportat cineva. ◊ Loc. adj. (Pop.) De nevoie = care provoacă neplăceri, necazuri; dificil, buclucaș. ◊ Expr. A ieși (sau a scăpa) din nevoie sau a scăpa (ori a se ridica) deasupra nevoii = a scăpa de griji, de necazuri, de sărăcie. A fi mâncat de nevoi = a suferi multe necazuri, lipsuri. (Pop.) A fi de nevoie sau a face cuiva nevoie = a pricinui cuiva necazuri. La (vreme de) nevoie = în împrejurări grele; la necaz. în nevoie (de ceva) = lipsit (de ceva); în lipsă, în suferință. ♦ Primejdie, pericol. ◊ Expr. Ca vai-nevoie = cu mare greutate. 4. (Înv.) Constrângere. ◊ Loc. adv, (Curent) De nevoie = fără voie, constrâns, silit (de împrejurări). (Înv.) De (sau din) nevoia cuiva (sau a ceva) = din cauza... 5. (Pop.) Lucru, fapt ieșit din comun, care miră, uimește; ciudățenie, minunăție; drăcovenie, drăcie. *- Loc. adv. (Fam.) Nevoie mare = (exprimând ideea de superlativ) strașnic, grozav. ♦ (Fam., art.; în exclamații și imprecații) Dracul, naiba. [Pr.: -vo-ie] – Din sl. nevolja.

nevoie [At: PSALT. 264 / V: (îrg) ~voaie / Pl: ~oi / E: slv нєволꙗ] 1 sf Ceea ce se cere, se impune să se facă Si: cerință, necesitate (1), trebuință. 2 sf (Spc) Chestiune, situație, afacere etc. a cărei rezolvare are caracter urgent. 3-4 sf (Înv; îljv) De (sau cu) ~ (Care este) strict necesar. 5 sf (Îlav) Fără nici o (trebuință și) ~ sau (înv) fără de ~ În mod (absolut) inutil Si: gratuit. 6 sf (Îlav) La ~ Când este necesar. 7 sf (Îal) Când împrejurările o cer. 8 sf (Rar; îe) La ultimă ~În ultimă instanță. 9 sf (Îe) A avea (sau a fi) ~ de cineva (sau de ceva) A fi necesar cineva sau ceva. 10 sf (Urmat de un verb la conjunctiv sau la infinitiv; îe) A avea (sau a fi) ~ A trebui să... 11 sf (Înv; îe) A(-i) fi cuiva (de) ~ A fi obligat să... 12 sf (Înv; îae) A fi necesar să... 13 sf (Pfm; îlav) Zor-~ Cu orice preț Si: neapărat (17). 14 sf (Pfm; îal) Numaidecât. 15 sf (Lpl) Necesități fiziologice. 16-17 sf (Îe) A-și face (sau, înv, a i se ușura) ~ile (A defeca sau) a urina. 18 sf (Înv; lpl) Afaceri. 19 sf (Îe) A-și căuta de ~ A se îngriji de propriile sale interese și obligații, fară a se amesteca în lucruri care nu-l privesc și fără a incomoda pe alții. 20 sf Stare de sărăcie, de lipsă, de mizerie în care se află cineva. 21 sf Stare de jenă financiară. 22 sf (Pop; îe) A încăleca pe ~ A scăpa de lipsuri, de sărăcie. 23 sf (Înv; îe) A-și prinde ~le A face față pentru un timp lipsurilor materiale. 24 sf (Pop) Epitet dat unui om sărac. 25 sf Epitet dat unui om neajutorat, care nu știe să se descurce. 26 sf (Îs) Om de ~ Om de nimic. 27 sf (Reg) Animal (mai ales cal sau bou) bătrân și neputincios Si: dârdală, dârloagă, gloabă, mârțoagă, rablă. 28 sf Ceea ce provoacă cuiva o suferință materială sau morală, un necaz, o nenorocire. 29 sf Stare a celui care are de suportat o suferință, un necaz, o nenorocire. 30 sf (Mpl) Greutăți pe care le are de suportat cineva. 31 sf (Îla) De ~ Care provoacă neplăceri, neajunsuri Si: buclucaș, dificil, (înv), nevoiaș (8). 32 sf (Îlav) La ~ sau la vreme (ori zi, loc etc.) de ~ Într-un moment dificil. 33 sf (Îvp; îe) A fl la (mare) ~ A fi într-o situație grea, la ananghie. 34 sf (Înv; îe) A avea ~ (de sau de către, despre cineva sau ceva) A avea neplăceri, dificultăți din partea cuiva sau a ceva. 35 sf (Îae) A avea de suferit din partea cuiva sau a ceva. 36 sf (Înv; îe) A nu avea (nici o) ~ (de cineva sau de ceva) A nu avea nici o grijă. 37 sf (Îae) A nu-i păsa de cineva sau de ceva. 38 sf (Reg; îae) A nu avea habar de nimic. 39 sf (Reg; îe) Mai e ~ Mai e de îndurat până... 40-41 sf (Reg; îe) A-și băga viață în ~oi sau a băga (pe cineva) la (mare sau grea) ~ (A intra sau) a băga pe cineva într-o mare încurcătură. 42-43 sf (Reg; îae) (A intra sau) a băga pe cineva într-o situație foarte dificilă, primejdioasă. 44 sf (Reg; îe) A da de ~ A ajunge într-o situație neplăcută, dificilă. 45 sf (Înv; îe) A se da în ~ A avea de îndurat o nenorocire Si: a se nenoroci. 46 sf (Îrg; îe) A face (cuiva) ~ A provoca cuiva neajunsuri, necazuri. 47 sf (Îrg; îae) A-i face cuiva un rău. 48 sf (Îrg; îae) A chinui pe cineva. 49 sf (Reg; îe) A scăpa (sau a ieși) deasupra ~ii A scăpa de griji. 50 sf (Înv; îlv) A păți (sau a pătimi) ~ A suferi. 51 sf (Înv; îlv) A pune la ~i A pedepsi. 52 sf (Înv; îal) A amenda. 53 sf (Înv) Impozit. 54 sf (Înv) Tribut. 55 sf Situație grea, critică, periculoasă Si: pericol, primejdie. 56-57 sf (Îljv) Cu (mare sau multă) ~ sau (rar) cu ~i (Care este, se face) foarte greu. 58 sf (Reg; îlav) Cu vai ~ Cu mare greutate. 59 sf (Înv; îlav) Cu ~ Primejdios. 60 sf (Înv; îe) A fi (sau a sta) în ~ A se afla în pericol. 61 sf (Reg; îe) A fi ~ de cap A fl în pericol de moarte. 62 sf (Înv; îe) A lua ~ A se expune unui pericol. 63 av (Înv) Dificil. 64 sf (Îvr) Inconvenient. 65 sf (Înv) Constrângere. 66 sf (Înv)Violență. 67 sf (Înv) Oprimare. 68 sf (Îlav) De (sau, rar, din) ~ În mod silit, fiind constrâns de cineva sau de împrejurări. 69 sf (Pex; îal) Prin forța împrejurărilor. 70 sf (Înv; îe) De ~ia (cuiva sau a ceva) Din cauza cuiva sau a ceva. 71 sf (Îlav) De voie, (ori) de ~ sau (înv) au de voie, cu de ~[1] Mai mult silit decât de bunăvoie. 72 sf (Înv) Forță. 73 sf (Pop) Lucru, fapt ieșit din comun, care uimește Si: ciudățenie, drăcie, drăcovenie, minunăție. 74 sf (Îlav) ~ mare sau (rar) ~ de cap Grozav de... 75 sfa (Fam; în imprecații și exclamații) Drac. 76 sf (Îvp) Boală la om. 77 sf (Spc) Epilepsie. 78 sf (Pex) Criză de epilepsie. 79 sf (Reg; îls) Aflat la ~ Epileptic. 80 sf (Pop; folosit în imprecații; îe) A-l călca (pe cineva) ~ia (sau ~ile) A se îmbolnăvi de epilepsie. 81 sf (Pop; îae) A avea crize de epilepsie.

  1. Probabil este „au” în ambele locuri sau „cu” în ambele locuri, dar nu este clar cum e corect. — cata

NEVÓIE, nevoi, s. f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuință, necesitate, cerință; spec. chestiune, situație, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. ◊ Loc. adj. și adv. (Astăzi rar) De nevoie = (strict) necesar, trebuincios, util. ◊ Loc. adv. La nevoie = în caz de trebuință; când trebuie, când este necesar. ◊ Expr. De voie, de nevoie = vrând-nevrând, silit. A avea (sau a fi) nevoie de cineva (sau de ceva) = a(-i) fi necesar, trebuincios, util cineva (sau ceva). A avea (sau a fi) nevoie să... = a considera sau a fi necesar să... A-și face nevoile = a defeca (și a urina). (Pop. și fam.) Zor-nevoie = cu orice preț, neapărat. ♦ (Înv.; la pl.) Treburi, afaceri. ◊ Expr. A-și căuta de nevoi = a se îngriji de propriile sale interese și obligații, fără a se amesteca în lucruri care nu-i privesc; a-și vedea de treabă. 2. Stare de sărăcie, de lipsă, de mizerie în care se află cineva; stare de jena financiară. ♦ (Pop.) Epitet dat unui om sărac, neajutorat sau care nu știe să se descurce; sărăcie. 3. Ceea ce provoacă cuiva o suferință materială sau morală, un necaz, o nenorocire; (la pl.) greutăți, încercări, vicisitudini pe care le are de suportat cineva. ◊ Loc. adj. (Pop.) De nevoie = care provoacă neplăceri, necazuri; dificil, buclucaș. ◊ Expr. A ieși (sau a scăpa) din nevoie sau a scăpa (ori a se ridica) deasupra nevoii = a scăpa de griji, de necazuri, de sărăcie. A fi mâncat de nevoi = a suferi multe necazuri, lipsuri. (Pop.) A fi de nevoie sau a face cuiva nevoie = a pricinui cuiva necazuri. La (vreme de) nevoie = în împrejurări grele; la necaz. În nevoie (de ceva) = lipsit (de ceva); în lipsă, în suferință. ♦ Primejdie, pericol. ◊ Expr. Cu vai-nevoie = cu mare greutate. 4. (Înv.) Constrângere. ◊ Loc. adv. (Curent) De nevoie = fără voie, constrâns, silit (de împrejurări). (Înv.) De (sau din) nevoia cuiva (sau a ceva) = din cauza... 5. (Pop.) Lucru, fapt ieșit din comun, care miră, uimește; ciudățenie, minunăție; drăcovenie, drăcie. ◊ Loc. adv. (Fam.) Nevoie mare = (exprimând ideea de superlativ) strașnic, grozav. ♦ (Fam., art.; în exclamații și imprecații) Dracul, naiba. [Pr.: -vo-ie] – Din sl. nevolja.

NEVÓIE, nevoi, s. f. 1. Trebuință, cerință, necesitate. Nevoile nouă cer mijloace nouă, și ideile nouă au trebuință de cuvinte nouă, dar nevoia trebuie să le dea la iveală, să le creeze și să le împămîntenească. RUSSO, O. 54. ◊ (Personificat, de obicei în proverbe) Nevoia te duce pe unde nu ți-i voia. CREANGĂ, P. 30. Nevoia învață pre cărăuș. NEGRUZZI, S. I 249. ◊ Loc. adv. La nevoie = în caz de trebuință, cînd este necesar, cînd trebuie, cînd se impune. Sîntem ostași și la nevoie putem da ajutor. SADOVEANU, O. VII 30. Beciul privighitorului... putea să tăinuiască la nevoie o domniță. CREANGĂ, A. 74. ◊ Loc. adj. și adv. (Astăzi rar) De nevoie = trebuincios, necesar. Nu găsesc de nevoie să-mi mai pierd vremea. STĂNOIU, C. I 224. Multe de nevoie lucruri... le cîștigăm fără osteneală. DRĂGHICI, R. 99. ◊ Expr. De voie, de nevoie = vrînd-nevrînd, silit. De voie, de nevoie trebui să se scoale. CREANGĂ, P. 7. Slut, neslut, ai să fii a mea de voie, de nevoie. ALECSANDRI, T. I 423. A avea (sau a fi) nevoie de cineva (sau de ceva) = a avea (sau a se simți) trebuință de cineva (sau de ceva), a-i trebui cuiva ceva, a fi necesar. Eu sînt bătrîn, aici e nevoie de un om tînăr, puternic. DEMETRIUS, C. 57. De îmbrăcăminte prezentabilă aveau toți nevoie. C. PETRESCU, A. 311. Mare nevoie mai au de fier. CREANGĂ, P. 57. A avea (sau a fi) nevoie să... = a fi necesar să... În astă-seară am însă nevoie să-mi amintesc despre ceilalți. C. PETRESCU, C. V. 306. Vînătorul n-are nevoie să umble pe jos. ODOBESCU, S. III 15. Mai demult era nevoie a se cumpăra cai din staturile vecine. NEGRUZZI, S. I 36. ♦ (La pl., în expr.) A-și face nevoile = a-și satisface anumite necesități trupești. Pe unul l-a ucis glonțul... cînd își făcea nevoile. C. PETRESCU, Î. II 14. 2. (Mai ales la pl.) Grijă, necaz; neajuns, lipsă, mizerie, sărăcie. Tatăl tău o viață s-a luptat cu nevoile. SADOVEANU, O. VI 50. Răbdăm poveri, răbdăm nevoi Și ham de cai și jug de boi; Dar vrem pămînt! COȘBUC, P. I 207. M-am chinuit de l-am crescut și l-am scos din toată nevoia. CREANGĂ, P. 81. Nu pot să dispună de timpul lor, fiind acel timp ocupat cu lupta în contra nevoiei. ALECSANDRI, S. 64. ◊ (Personificat) Pedepse vă măsoară Cînd mîna v-o întindeți la bunuri zîmbitoare, Căci nu-i iertat nici brațul teribilei nevoi. EMINESCU, O. I 60. ◊ Expr. A scăpa de nevoie (sau a încăleca pe nevoie, a ieși din nevoie, a se ridica deasupra nevoii) = a scăpa de griji, de necazuri, de lipsuri, de sărăcie. Șase ani de cînd mă chinuiesc și nu mă pot ridica deasupra nevoii. DUNĂREANU, CH. 69. Muncea în dreapta și în stînga, că doar-doar a încăleca pe nevoie. CREANGĂ, P. 140. A-și prinde nevoile v. prinde. A fi mîncat de nevoi = a fi suferit multe necazuri, lipsuri. Mîncatu-s de nevoi, Ca iarba de cele oi! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 191. A fi de nevoie (sau a face cuiva nevoie) = a aduce cuiva neplăceri, a pricinui necazuri. Jivinele cele mai voinice și mai grase erau cele mai de nevoie. GALACTION, O. I 295. La alți le-ai făcut pe voie. Ție ți-ai făcut nevoie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 223. La (vreme de) nevoie = în împrejurări grele, la necaz, la nenorocire. El... te va învăța... ce să faci la vreme de nevoie. ISPIRESCU, L. 21. Păstreaz-o, că ți-a prinde bine la nevoie. CREANGĂ, P. 91. Prietenul la nevoie se cunoaște. În nevoie (de ceva) = lipsit (de ceva); în suferință, în necaz. Pe Nadina o știe veșnic în nevoie de bani. REBREANU, R. I 165. ♦ (Numai la pl.) Treburi, preocupări, afaceri. Ce... nu-mi caut de copilăria petrecută în Humulești și de nevoile mele? CREANGĂ, A. 74. Ba mai bine-ți caută de nevoi și-ți ie tălpășița pînă nu vine neneaca ca să te deie de urechi afară. ALECSANDRI, T. I 38. 3. Împrejurare critică, grea, situație periculoasă; greutate, dificultate. Peste multe nevoi ai să dai și multe primejdii ai să întîlnești. ISPIRESCU, L. 22. Dragul meu tovarăș, la grea nevoie m-a băgat iar spînul. CREANGĂ, P. 234. ◊ Expr. Cu vai-nevoie = cu greutate, cu greu; cu chiu, cu vai. Cu vai-nevoie mă țineam de dînsul cît colea. HOGAȘ, M. N. 131. Mă trezește mama într-o dimineață din somn cu vai-nevoie, zicîndu-mi: scoală, duglișule. CREANGĂ, A. 52. Zor-nevoie = numaidecît, cu orice preț. Bătrînul... vrea zor-nevoie să mă ginerească. CARAGIALE, la TDRG. De nevoie = fără voie, silit de împrejurări, neavînd încotro. Ursul joacă de nevoie. (Învechit) De (sau din) nevoia cuiva (sau a ceva) = din cauza... Ajutor care întîrzie cîtva din nevoia iernii. BĂLCESCU, O. II 46. ♦ Încurcătură, bucluc, belea, pacoste. Din om ce era, se pomeni deodată măgar. Altă nevoie acum. ISPIRESCU, L. 281. ♦ (Familiar, în exclamații și imprecații) Dracul, naiba. Stăi, mă, să-mi iau căciula, că mi-a căzut din cap... – Las-o încolo la nevoile căciula. ISPIRESCU, L. 110. O dată cu capul nu va gusta nicidecum nemica, și pentru ce? nevoia să-l știe. ȚICHINDEAL, F. 57. ◊ Expr. Nevoie mare = (formînd superlative) strașnic, grozav. Se aveau bine nevoie mare, încă de pe cînd erau surori. STĂNOIU, C. I. 193. Era o zînă naltă, subțirică și drăgălașă, și frumoasă nevoie mare! ISPIRESCU, L. 7. 4. Fig. (Regional) Om neputincios. Ia, să apucăm noi doi în două părți... căci tot degeaba stăm noi la un loc amîndoi, două nevoi. ISPIRESCU, L. 95. O venit carte-napoi, Că-s toate [fetele] niște nevoi! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 433.

NEVÓIE nevói f. 1) Ceea ce este (absolut) trebuincios; trebuință; necesitate. ◊ La ~ (sau în caz de ~) când trebuie ceva; la o adică. Fără nici o ~ fără să fie necesar. (Nu) este ~ (nu) trebuie. A avea (sau a fi) ~ a fi necesar; a trebui. Mare ~! puțin îmi pasă. Nu-i (sau n-are) ~ nu e nimic; nu importă. 2) Lucru care trebuie îndeplinit neapărat. 3) Stare a celui sărac; lipsă a mijloacelor materiale (strict) necesare; sărăcie. ◊ La (vreme de) ~ a) în caz de mare lipsă; b) la necaz; la nenorocire. A duce ~ de ceva a nu avea ceva. A trăi în (mare) ~ a trăi în (mare) sărăcie. A fi mâncat de ~ a îndura multe lipsuri, necazuri. A-l paște pe cineva ~ia a-l amenința pe cineva lipsurile, nenorocirea. A scăpa de (sau a ieși din) ~, a încăleca pe ~ a scăpa de lipsuri, de griji, de necazuri; a ieși din sărăcie. ~ia îl învață pe om (sau ~ia te învață minte) lipsurile și necazurile îl fac pe om să tragă învățăminte folositoare. 4) Situație (materială) dificilă; strâmtoare; ananghie. A ajuta la ~. ◊ De ~ forțat de împrejurări. De voie, de ~ mai mult silit; vrând-nevrând. Cu (mare) ~ cu (mare) greu. Ia, ~! ia, încurcătură! La mare ~ într-o situație extrem de grea; la mare cumpănă. A fi la (mare) ~ (sau a fi în ~) a) a se pomeni într-o (mare) încurcătură; b) a fi (foarte) strâmtorat. A scoate pe cineva din ~ a scăpa pe cineva dintr-o situație grea. 5) la pl. Treburi pe care le îndeplinește cineva; preocupări. * A-și vedea (sau a-și căuta) de nevoi a-și face lucrul de fiecare zi; a fi preocupat de propriile sale interese. 6) Fapt cu care cineva este obligat să se împace din neputința de a se împotrivi. * A se ține ca ~ia de om a urmări permanent și insistent pe cineva, cauzându-i neplăceri; a se ține scai de cineva. 7) Ființă slabă și neputincioasă, care pricinuiește cuiva multe necazuri. 8) fam. Întruchipare imaginară a spiritului rău; necuratul; naiba. ~ia să-l știe. 9): Frumos (sau harnic) ~ mare foarte frumos (sau foarte harnic). [G.-D. nevoii] /<sl. nevolja

nevoie f. 1. necesitate: nevoia învață; 2. lipsă mare: orașul duce nevoie de apă; 3. încurcătură: l’am scăpat de nevoie; 4. suferință: bătrânețile vin cu multe nevoi; 5. anevoie, anevoință: lucrurile cele bune cu mare nevoie se săvârșesc; nevoie mare, fam. grozav, foarte: era frumoasă nevoie mare! [Slav. NEVOLĬA].

nevóĭe f. (vest. bg. nevólĭa, „nevoie,” rus. „robie, captivitate”; ung. névolya, nyavalya, boală, nevoĭe. V. voĭe). Necesitate: nevoĭe de somn. Suferință, lipsă, sărăcie: trăĭa în mare nevoĭe. Suferință, boală: bătrîneța cu nevoile eĭ. Încurcătură, strîmtoare, ananghie: m’a ajutat la nevoĭe. A fi nevoĭe de, a trebui: la războĭ e nevoĭe de banĭ. A încălica pe nevoie, a o biruĭ; n’am nevoĭe!, nu-mĭ trebuĭe! De voĭe, de nevoĭe, vrînd, nevrînd: a trebuit să plece de voĭe, de nevoĭe. Fam. Nevoĭe mare (adv.), foarte: era frumoasă nevoĭe mare (foc, coz). La nevoĭe (saŭ în orĭ la caz de nevoĭe), cînd necesitatea ar cere: la nevoĭe, poțĭ chema poliția. La vreme de nevoĭe, la ananghie, în timp de suferință. V. carență, indigență, zor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nevoie s. f., art. nevoia, g.-d. art. nevoii; pl. nevoi

nevoie s. f., art. nevoia, g.-d. art. nevoii; pl. nevoi

nevóie s. f., art. nevóia, g.-d.art. nevóii; pl. nevói

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEVÓIE s. 1. v. cerință. 2. v. trebuință. 3. necesitate, trebuință, (înv. și pop.) treabă, (înv. și reg.) lipsă. (Material didactic pentru ~ile școlii generale.) 4. (la pl. art.) v. necesitățile. 5. v. sărăcie. 6. v. dificultate. 7. v. încercare. 8. v. necaz.

NEVÓIE s. v. amenințare, bir, constrângere, dare, epilepsie, forță, impozit, pericol, primejdie, silă, silnicie, tribut, violență.

NEVOIE s. 1. cerință, exigență, imperativ, necesitate, obligație, pretenție, trebuință, (înv. și reg.) niștotă, (înv.) nevoință, nevoire, recerință, (fig.) comandament. (~ile epocii noastre.) 2. cerință, necesitate, solicitare, trebuință. (Ține seamă de ~ile pieței.) 3. necesitate, trebuință, (înv. și pop.) treabă, (înv. și reg.) lipsă. (Material didactic pentru ~ile școlii generale.) 4. (FIZIOL.; la pl. art.) necesitățile (pl. art.), (pop.) treaba (art.). (Și-a făcut ~.) 5. lipsă, mizerie, sărăcie, (livr.) indigență, penurie, privațiune, (înv. și pop.) calicenie, calicie, neavere, (înv. și reg.) niștotă, scumpete, ticăloșie, (reg.) sărăpanie, (înv.) meserătate, mișelătate, mișelie, neputință, nevoință, scădere, scumpătate. (O acută ~ bîntuia pe atunci.) 6. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, obstacol, opreliște, piedică, stavilă, (pop.) opreală, poticală, potrivnicie, (înv. și reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depășit o mare ~.) 7. greutate, încercare, necaz, suferință, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~.) 8. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. și pop.) poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (înv. și reg.) nacafa, nagodă, (reg.) dănănaie, încurcală, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. și Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. și Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban. și Transilv.) dabilă, (înv.) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (Ce ~ a căzut pe el!)

nevoie s. v. AMENINȚARE. BIR. CONSTRÎNGERE. DARE. EPILEPSIE. FORȚĂ. IMPOZIT. PERICOL. PRIMEJDIE. SILĂ. SILNICIE. TRIBUT. VIOLENȚĂ.

NEVÓIA s. art. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

nevoia s. art. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nevóie (-ui), s. f.1. Necesitate, trebuință. – 2. Obligație, urgență. – 3. Sărăcie, mizerie. – 4. Ananghie, strîmtorare. – Mr. nevol’e, megl. nivol’ă. Sl. nevolja, nevolje (Miklosich, Lexicon, 421; Cihac, II, 462), cf. sb., cr., slov., rus. nevolja, alb. nevojë, mag. névolya, cf. voie.Der. nevoi, vb. (a forța, a obliga; a-și da silința, a se strădui; a căuta, a se sili; refl., a se sforța); nevoiaș, adj. (sărac; incapabil, arierat), cf. mag. névolyás „nenorocit, ticălos”; anevoie, adv. (cu greu); anevoi, vb. (a se strădui); (a)nevoință, s. f. (muncă, chin, dificultate); (a)nevoios, adj. (dificil, greu); nevoitor, adj. (înv., muncitor, harnic).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BON GRÉ, MAL GRÉ (fr.) de voie, de nevoie – A face sau a consimți la ceva bon gré, mal gré.

MANIFESTUM NON EGET PROBATIONE (lat.) ceea ce este evident nu are nevoie de dovadă – Principiu de drept civil roman.

SIRE, JE N’AVAIS PAS BESOIN DE CETTE HYPOTHÈSE (fr.) sire, n-aveam nevoie de această ipoteză – Răspunsul lui Laplace la întrebarea lui Napoleon de ce n-a amintit de Dumnezeu în lucrarea sa „Mécanique céleste”.

Eu îmi apăr sărăcia, și nevoile, și neamul – Vers din Scrisoarea III de Mihail Eminescu – face parte din răspunsul, plin de demnitate, pe care Mircea cel Bătrîn l-a dat lui Baiazid, venit pînă la Dunăre cu oștile-i cotropitoare. Trufia vijeliosului sultan, care voia să subjuge Țara Românească, a fost spulberată de oștenii lui Mircea, care, făcînd minuni de vitejie, au pus pe goană pe năvălitori la Rovine (1394). Stihul se citează în împrejurări asemănătoare, adică atunci cînd cineva, în fața unui adversar puternic, apără cu dîrzenie, cu înflăcărare și succes, un drept, o cauză, o idee. LIT.

Heureux ou malheureux, lhomme a besoin dautrui; il ne vit quà moitié sil ne vit que pour lui (fr. „Fericit, ori nefericit, omul are nevoie de alt om, căci nu trăiește decît pe jumătate cînd trăiește doar pentru el”) – Sînt versurile poetului francez Jacques Delille, care a trăit între anii 1738-1813, și fac parte din poemul Lhomme des champs. Ele pledează pentru apropiere între oameni, pentru altruism. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ai nevoie de-o aspirină? expr. (adol.) folosită ca invitație la consumarea unui act sexual

nevoie mare expr. strașnic, grozav.

Intrare: nevoie
substantiv feminin (F130)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nevoie
  • nevoia
plural
  • nevoi
  • nevoile
genitiv-dativ singular
  • nevoi
  • nevoii
plural
  • nevoi
  • nevoilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nevoie, nevoisubstantiv feminin

  • 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Nevoile nouă cer mijloace nouă, și ideile nouă au trebuință de cuvinte nouă, dar nevoia trebuie să le dea la iveală, să le creeze și să le împămîntenească. RUSSO, O. 54. DLRLC
    • format_quote personificat (De obicei în proverbe) Nevoia te duce pe unde nu ți-i voia. CREANGĂ, P. 30. DLRLC
    • format_quote personificat (De obicei în proverbe) Nevoia învață pre cărăuș. NEGRUZZI, S. I 249. DLRLC
    • 1.1. prin specializare Chestiune, situație, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. DEX '09
    • 1.2. economie politică (la) plural Dorințe, preferințe, așteptări care dobândesc un caracter obiectiv prin conștientizarea și includerea lor în obiceiurile de consum ale unor popoare. DEX '09
    • 1.3. învechit (la) plural Treburi, afaceri, preocupări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ce... nu-mi caut de copilăria petrecută în Humulești și de nevoile mele? CREANGĂ, A. 74. DLRLC
      • chat_bubble A-și căuta de nevoi = a se îngriji de propriile sale interese și obligații, fără a se amesteca în lucruri care nu-l privesc; a-și vedea de treabă. DEX '09
        • format_quote Ba mai bine-ți caută de nevoi și-ți ie tălpășița pînă nu vine neneaca ca să te deie de urechi afară. ALECSANDRI, T. I 38. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială rar De nevoie = (strict) necesar. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Nu găsesc de nevoie să-mi mai pierd vremea. STĂNOIU, C. I 224. DLRLC
      • format_quote Multe de nevoie lucruri... le cîștigăm fără osteneală. DRĂGHICI, R. 99. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială La nevoie = în caz de trebuință; când trebuie, când este necesar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sîntem ostași și la nevoie putem da ajutor. SADOVEANU, O. VII 30. DLRLC
      • format_quote Beciul privighitorului... putea să tăinuiască la nevoie o domniță. CREANGĂ, A. 74. DLRLC
    • chat_bubble De voie, de nevoie = vrând-nevrând. DEX '09 DLRLC
      sinonime: silit
      • format_quote De voie, de nevoie trebui să se scoale. CREANGĂ, P. 7. DLRLC
      • format_quote Slut, neslut, ai să fii a mea de voie, de nevoie. ALECSANDRI, T. I 423. DLRLC
    • chat_bubble A avea (sau a fi) nevoie de cineva (sau de ceva) = a(-i) fi necesar, trebuincios, util cineva (sau ceva). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Eu sînt bătrîn, aici e nevoie de un om tînăr, puternic. DEMETRIUS, C. 57. DLRLC
      • format_quote De îmbrăcăminte prezentabilă aveau toți nevoie. C. PETRESCU, A. 311. DLRLC
      • format_quote Mare nevoie mai au de fier. CREANGĂ, P. 57. DLRLC
    • chat_bubble A avea (sau a fi) nevoie să... = a considera sau a fi necesar să... DEX '09 DLRLC
      • format_quote În astă-seară am însă nevoie să-mi amintesc despre ceilalți. C. PETRESCU, C. V. 306. DLRLC
      • format_quote Vînătorul n-are nevoie să umble pe jos. ODOBESCU, S. III 15. DLRLC
      • format_quote Mai demult era nevoie a se cumpăra cai din staturile vecine. NEGRUZZI, S. I 36. DLRLC
    • chat_bubble (la) plural A-și face nevoile = defeca, urina. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Pe unul l-a ucis glonțul... cînd își făcea nevoile. C. PETRESCU, Î. II 14. DLRLC
  • 2. Stare de sărăcie, de lipsă, de mizerie în care se află cineva; stare de jenă financiară. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Tatăl tău o viață s-a luptat cu nevoile. SADOVEANU, O. VI 50. DLRLC
    • format_quote Răbdăm poveri, răbdăm nevoi Și ham de cai și jug de boi; Dar vrem pămînt! COȘBUC, P. I 207. DLRLC
    • format_quote M-am chinuit de l-am crescut și l-am scos din toată nevoia. CREANGĂ, P. 81. DLRLC
    • format_quote Nu pot să dispună de timpul lor, fiind acel timp ocupat cu lupta în contra nevoiei. ALECSANDRI, S. 64. DLRLC
    • format_quote personificat Pedepse vă măsoară Cînd mîna v-o întindeți la bunuri zîmbitoare, Căci nu-i iertat nici brațul teribilei nevoi. EMINESCU, O. I 60. DLRLC
    • 2.1. popular Epitet dat unui om sărac, neajutorat sau care nu știe să se descurce. DEX '09 DEX '98
      sinonime: sărăcie
    • 2.2. figurat regional Om neputincios. DLRLC
      • format_quote Ia, să apucăm noi doi în două părți... căci tot degeaba stăm noi la un loc amîndoi, două nevoi. ISPIRESCU, L. 95. DLRLC
      • format_quote O venit carte-napoi, Că-s toate [fetele] niște nevoi! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 433. DLRLC
  • 3. Ceea ce provoacă cuiva o suferință materială sau morală, un necaz, o nenorocire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Peste multe nevoi ai să dai și multe primejdii ai să întîlnești. ISPIRESCU, L. 22. DLRLC
    • format_quote Dragul meu tovarăș, la grea nevoie m-a băgat iar spînul. CREANGĂ, P. 234. DLRLC
    • 3.1. (la) plural Greutăți, încercări, vicisitudini pe care le are de suportat cineva. DEX '09 DEX '98
    • 3.2. Pericol, primejdie. DEX '09 DEX '98
      • chat_bubble Cu vai-nevoie = cu mare greutate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Cu vai-nevoie mă țineam de dînsul cît colea. HOGAȘ, M. N. 131. DLRLC
        • format_quote Mă trezește mama într-o dimineață din somn cu vai-nevoie, zicîndu-mi: scoală, duglișule. CREANGĂ, A. 52. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală popular De nevoie = care provoacă neplăceri, necazuri. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A ieși (sau a scăpa) din nevoie sau a scăpa (ori a se ridica) deasupra nevoii, a încăleca pe nevoie = a scăpa de griji, de necazuri, de sărăcie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Șase ani de cînd mă chinuiesc și nu mă pot ridica deasupra nevoii. DUNĂREANU, CH. 69. DLRLC
      • format_quote Muncea în dreapta și în stînga, că doar-doar a încăleca pe nevoie. CREANGĂ, P. 140. DLRLC
    • chat_bubble A-și prinde nevoile. DLRLC
    • chat_bubble A fi mâncat de nevoi = a suferi multe necazuri, lipsuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mîncatu-s de nevoi, Ca iarba de cele oi! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 191. DLRLC
    • chat_bubble popular A fi de nevoie sau a face cuiva nevoie = a pricinui cuiva necazuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Jivinele cele mai voinice și mai grase erau cele mai de nevoie. GALACTION, O. I 295. DLRLC
      • format_quote La alți le-ai făcut pe voie. Ție ți-ai făcut nevoie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 223. DLRLC
    • chat_bubble La (vreme de) nevoie = în împrejurări grele; la necaz. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote El... te va învăța... ce să faci la vreme de nevoie. ISPIRESCU, L. 21. DLRLC
      • format_quote Păstreaz-o, că ți-a prinde bine la nevoie. CREANGĂ, P. 91. DLRLC
      • format_quote Prietenul la nevoie se cunoaște. DLRLC
    • chat_bubble În nevoie (de ceva) = lipsit (de ceva); în lipsă, în suferință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pe Nadina o știe veșnic în nevoie de bani. REBREANU, R. I 165. DLRLC
  • 4. învechit Constrângere. DEX '09 DEX '98
    sinonime: constrângere
  • 5. popular Lucru, fapt ieșit din comun, care miră, uimește. DEX '09 DEX '98
    • 5.1. Belea, bucluc, pacoste, încurcătură. DLRLC
      • format_quote Din om ce era, se pomeni deodată măgar. Altă nevoie acum. ISPIRESCU, L. 281. DLRLC
    • 5.2. familiar articulat (În exclamații și imprecații) Dracul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: naiba
      • format_quote Stăi, mă, să-mi iau căciula, că mi-a căzut din cap... – Las-o încolo la nevoile căciula. ISPIRESCU, L. 110. DLRLC
      • format_quote O dată cu capul nu va gusta nicidecum nemica, și pentru ce? nevoia să-l știe. ȚICHINDEAL, F. 57. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială familiar Nevoie mare, exprimă ideea de superlativ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se aveau bine nevoie mare, încă de pe cînd erau surori. STĂNOIU, C. I. 193. DLRLC
      • format_quote Era o zînă naltă, subțirică și drăgălașă, și frumoasă nevoie mare! ISPIRESCU, L. 7. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.