10 definiții pentru primejdie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIMÉJDIE, primejdii, s. f. Împrejurare, situație care amenință liniștea, securitatea sau existența cuiva sau a ceva; pericol; p. ext. necaz, supărare. ◊ Loc. adj. De primejdie = a) primejdios; b) care vestește un pericol. ♦ Risc. – Din sl. prĕmeždije.

PRIMÉJDIE, primejdii, s. f. Împrejurare, situație care amenință liniștea, securitatea sau existența cuiva sau a ceva; pericol; p. ext. necaz, supărare. ◊ Loc. adj. De primejdie = a) primejdios; b) care vestește un pericol. ♦ Risc. – Din sl. prĕmeždije.

PRIMÉJDIE, primejdii, s. f. Împrejurare, situație care amenință siguranța sau existența cuiva; pericol. Colonelul își păstrase din militărie curaj și îndrăzneală în fața primejdiei. REBREANU, R. II 167. Cuibul era în primejdie să se surpe. BASSARABESCU, V. 50. Săriți de-o ajutați, Copilu să-i scăpați!... – Vai de mine! Se vede că-i în primejdiei. ALECSANDRI, T. I 186. Paza bună trece primejdia rea (= prevederea înlătură nenorocirea). ◊ (În imprecații) Mă prinse, bată-l primejdia... DELAVRANCEA, O. II 347. ◊ Loc. adj. De primejdie = care anunță o primejdie, care vestește un pericol. Curînd se auzi bătînd la biserică clopotul de primejdie, rar, numai într-o dungă. SADOVEANU, O. VII 122. ◊ Expr. Primejdie de moarte = primejdie mare, care amenință viața cuiva. Parcă eu m-am potrivit? Aceasta nu-i ușor lucru și-i și cu primejdie de moarte. SADOVEANU, O. VIII 218. Cît pe ce o fost să nebunesc, cînd am aflat că te-ai găsit în primejdie de moarte. ALECSANDRI, T. I 341.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

priméjdie (-di-e) s. f., art. priméjdia (-di-a), g.-d. art. priméjdiei; pl. priméjdii, art. priméjdiile (-di-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRIMÉJDIE s. 1. amenințare, pericol, (înv. și pop.) nevoie. (Îl pândește o mare ~.) 2. pericol, (prin Transilv. și Maram.) prilej, (înv.) cursă. (A trecut prin multe ~.) 3. v. risc. 4. v. gravitate. 5. v. nesiguranță.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

priméjdie (priméjdii), s. f. – Pericol. – Megl. primeajdă. Sl. (bg.) prĕmeždije (Mikloisch, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 191; Berneker, II, 32). – Der. primejdios, adj. (periculos); primejdui, vb. (a fi, a pune în pericol; refl., a se expune unui pericol).

PRIMÉJDIE ~i f. Situație care amenință real existența sau integritatea cuiva sau a ceva; circumstanță amenințătoare; pericol. ◊ Paza bună trece ~a rea precauția preîntâmpină neplăcerile. [G.-D. primejdiei; Sil. di-e] /<sl. prĕmeždije

primejdie f. pericol. [Bulg. PREMEJDE].

priméjdie f. (vsl. bg. prĭe-méždiĭe, d. mežda, bg. -dá, răzor, hotar, adică „ceĭa ce e peste hotar”, ca și vgerm. eli-lenti, străinătate, ngerm. elend, mizerie. V. mejdină). Pericul. Prov. Paza bună trece primejdia rea, e bine să ĭeĭ precauțiunĭ din ainte, prudența e mama siguranțeĭ. – Vechĭ și -jde.

priméjdie s. f. (sil. -di-e), art. priméjdia (sil. -di-a), g.-d. art. priméjdiei; pl. priméjdii, art. priméjdiile (sil. -di-i-)

PRIMEJDIE s. 1. amenințare, pericol, (înv. și pop.) nevoie. (Îl pîndește o mare ~.) 2. pericol, (prin Transilv. și Maram.) prilej, (înv.) cursă. (A trecut prin multe ~.) 3. pericol, risc, (astăzi rar) rizic. (Cu ~ vieții.) 4. gravitate, pericol, periculozitate, seriozitate, (rar) severitate. (~ bolii de care suferă.) 5. nesiguranță, pericol. (~ unui loc.)

Intrare: primejdie
primejdie substantiv feminin
  • silabație: -di-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • primejdie
  • primejdia
plural
  • primejdii
  • primejdiile
genitiv-dativ singular
  • primejdii
  • primejdiei
plural
  • primejdii
  • primejdiilor
vocativ singular
plural