4 intrări

73 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNCÁT2, -Ă, mâncați, -te, adj. 1. (Despre ființe) Care s-a hrănit; sătul. 2. Ros, măcinat, distrus. ♦ Spec. (Pop.; despre dinți, măsele) Cariat, stricat. – V. mânca.

MÂNCÁT2, -Ă, mâncați, -te, adj. 1. (Despre ființe) Care s-a hrănit; sătul. 2. Ros, măcinat, distrus. ♦ Spec. (Pop.; despre dinți, măsele) Cariat, stricat. – V. mânca.

MÂNCÁT1 s. n. Faptul de a mânca.Expr. A se pune pe mâncat și pe băut = a mânca mult, a mânca bine. A ține (pe cineva) pe mâncat și pe băut = a întreține (pe cineva). – V. mânca.

MÂNCÁT1 s. n. Faptul de a mânca.Expr. A se pune pe mâncat și pe băut = a mânca mult, a mânca bine. A ține (pe cineva) pe mâncat și pe băut = a întreține (pe cineva). – V. mânca.

mâncat2, ~ă a [At: CUV. D. BĂTR. 11, 454/26 / Pl: ~ați, ~e / E: mânca] 1 (Rar) Consumat. 2 Care s-a hrănit bine. 3 Sătul. 4 (Pop) Ros. 5 (D. dinți, măsele) Cariat. 6 Erodat. 7 Ruginit. 8 Ciupit de molii. 9 Viermănos.

mâncat1 sn [At: VARLAAM C. 79 / Pl: (nob) ~uri / E: mânca] 1 Mâncare (1). 2 (Îla) De ~ Care servește la mâncare. 3 (Ccr) Prânz. 4 (Ccr) Cină.

mâncat a. ros: mâncat de putregaiu OD.

MÂNCÁ, mănấnc, vb. I. Tranz. 1. A mesteca un aliment în gură și a-l înghiți; a folosi în alimentație, a consuma. ◊ Expr. A (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi. A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile cuiva; a fi întreținut de cineva. A (nu mai) mânca (pâine și sare) dintr-un talger (sau dintr-un blid) cu cineva = a (nu mai) conviețui cu cineva; a (nu) se (mai) afla în raporturi intime sau prietenești cu cineva. A-și mânca de sub unghie (sau unghii) = a fi foarte zgârcit. A mânca rahat = a minți; a bârfi, a cleveti. A-i mânca (cuiva) rațele (sau câinii) din traistă (sau din buzunar) = a) a fi mic de statură; b) a fi bleg, prost. (Parcă) a mâncat laur, se spune despre cineva care (parcă) și-a pierdut mințile. A-i mânca cuiva colacii (sau coliva) = a vedea mort pe cineva. (Refl. pas.) A crede că tot ce zboară se mănâncă = a fi naiv, credul; a-și face iluzii. (Pop.) Mănâncă-l fript sau mănânc-o friptă, se spune pentru a exprima disprețul față de cineva sau de ceva, precum și renunțarea la un anumit lucru. A mânca foc pentru cineva = a face orice pentru a fi de folos cuiva. A mânca foc (sau jăratic) = (despre cai) a fi foarte iute. A mânca (cuiva sau a-și mânca cu cineva sau cu ceva) viața (sau zilele, tinerețile etc.) = a(-și) irosi, a(-și) distruge viața, tinerețea etc. A-i mânca sufletul (cuiva) = a supăra, a necăji, a chinui (pe cineva) peste măsură. A mânca (cuiva) capul = a distruge, a nimici. A-și mânca credința (sau omenia, lefteria) = a-și pierde prestigiul, cinstea, creditul. A mânca (pe cineva) din ochi = a privi (pe cineva) cu mare plăcere sau cu mare dragoste; a privi (pe cineva) foarte insistent și drăgăstos. Să-l (sau s-o) mănânci din ochi (nu alta), se spune despre o persoană frumoasă, atrăgătoare, iubită. A mânca (ceva) cu ochii = a se uita cu mare poftă (la ceva). (Pop.) Mânca-ți-aș ochii sau mânca-te-aș, se spune pentru a-și exprima afecțiunea față de persoana căreia i se adresează (căutând să-i câștige bunăvoința). A mânca bătaie (sau trânteală, chelfăneală etc.) = a fi bătut de cineva; p. ext. a fi învins (într-o luptă, într-o competiție, la un joc de societate etc.). A mânca (o) săpuneală (sau papară) = a fi (aspru) certat. A fugi (sau a alerga) mâncând pământul sau a mânca pământul fugind (sau alergând) = a fugi foarte repede, în graba mare. ♦ Intranz. A se hrăni, a se alimenta. ♦ Fig. (Fam.) A trăi din... ♦ Fig. A lua, a-și însuși (pe nedrept) un bun material; a cheltui, a risipi. ♦ Fig. (Pop.) A exploata, a spolia, a jecmăni pe cineva. ♦ Fig. (Pop.) A suferi, a pătimi, a îndura, a înghiți. ♦ Fig. (Fam.) A omite, litere, cuvinte, sunete în vorbire sau în scris. 2. (Despre animale și despre păsări sălbatice) A rupe prada în bucăți, a sfâșia (și a devora). ◊ Expr. A mânca carne de om = (despre oameni) a fi rău, crud, agresiv. ♦ (Despre viermi, molii, agenți fizici sau chimici) A roade, a distruge. ♦ (Despre boli) A distruge (treptat), a măcina, a mina. 3. (Despre insecte) A pișca, a ciupi. 4. (Precedat de un pron. pers. la acuz.; despre corp sau despre părți ale corpului) A produce o senzație de mâncărime. ◊ Expr. (Glumeț) A-l mânca (pe cineva) spinarea (sau pielea) = a se comporta ca și cum ar vrea să fie bătut. A-l mânca (pe cineva) palma (sau palmele) = a fi dornic, a avea chef să bată pe cineva. (În superstiții) A-l mânca (pe cineva) palma dreaptă = a avea o senzație de mâncărime în palma dreaptă, semn că va trebui să dea o sumă de bani. (În superstiții) A-l mânca (pe cineva) palma stângă = a avea o senzație de mâncărime în palma stângă, semn că va primi o sumă de bani. A-l mânca (pe cineva) tălpile = a nu avea astâmpăr să stea într-un loc, a fi nerăbdător să plece. Te mănâncă cojocul = nu te astâmperi, nu te potolești, vrei să te bat; cauți bătaie. (Pop.) A-l mânca (pe cineva) să... = a simți impulsul, îndemnul irezistibil să... a fi tentat să... 5. A roade cu dinții un lucru necomestibil, a-și înfige dinții într-un lucru necomestibil. 6. Fig. A face să dispară; a consuma, a nimici, a distruge. 7. Fig. (Despre nenorociri, stări sufletești etc.) A face pe cineva să sufere; a consuma, a chinui. 8. Fig. A face cuiva rău (pe ascuns); a submina. ♦ Refl. recipr. A se certa, a se dușmăni, a se săpa, a-și face rău unul altuia. – Lat. manducare.

mânca [At: PSALT. HUR. 83v/5 / Pzi: 1 mănânc, (reg) mânânc, mânc, 2 mănânci, (reg) mânânci, mânci, 3, 6 mănâncă, (reg) mânâncă, mâncă, 4 mâncăm, 5 mâncați / E: ml manducare] (Fșa) 1 vt (C. i. alimente) A mesteca în gură și a înghiți pentru a-și potoli foamea Si: a consuma, a se hrăni. 2 vt (Pop; îf) Mănânci? Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 3 vt (Pfm; îe) A – ca în târgul (sau ca în satul) lui Cremene (sau ca în codru) A mânca fără socoteală. 4 vt (Pfm; îe) A ~ cât (sau ca) un lup (sau cât patru, cât șapte, cât un turc din cei calici, ca o căpușă, ca o lăcustă, ca un popă, ca diacul la pomene, de parcă n-a văzut fir verde) A mânca mult și cu lăcomie. 5 vt (Pfm; îe) A ~ ca o pasăre (sau ca o vrabie) A mânca puțin. 6 vt (Pfm; îe) A ~ de-a gata A profita de munca altuia. 7 vt (Pfm; îe) A avea ce ~ A avea din ce trăi. 8 vt (Pop; îe) A ~ pâinea (sau pâinea și sarea, pita) cuiva A fi găzduit, întreținut de cineva. 9 vt (Pop; îae) A fi în slujba cuiva. 10 vt (îae) A se folosi de binefacerile cuiva. 11 vt (Pop; îe) A ~ pâine și sare (de pe un talger) cu cineva (sau împreună) sau a ~ toți o pâine și o sare ori a ~ (cu cineva sau toți) dintr-un blid (sau dintr-o zeamă) A trăi la un loc Si: a conviețui. 12 vt (Pop; îae) A se afla în raporturi de strânsă prietenie cu cineva. 13 vt (Pfm; îe) A fi ~t pâine (sau pită) din multe cuptoare sau a fi ~t (mai) multe paști (sau mai mulți crăciuni decât cineva) A fi mai bătrân. 14 vt (Pop; îae) A fi cu mai multă experiență. 15 vt (Pop; îe) A ~ singur bucatele și a lăsa altora zeama A trage singur foloasele. 16 vt (Pfm; îe) A-și ~ de sub unghii (sau de sub unghie, de sub tălpi, de sub dânsul) A fi foarte zgârcit. 17 vt (Reg; îe) A ~ borșul (sau asmațuchi, calupul, lumânarea, mucul, schimbeaua, șofranul) cuiva A se păcăli. 18 vt (Pfm; îe) A ~ răbdări prăjite (sau ciuperci, coaste fripte) A nu mânca nimic Si: a răbda. 19 vt (Pfm; îe) A ~ praz (sau borș, haram, rahat, ciuperci) A minți. 20 vt (Pfm; îae) A flecări. 21 vt (Pfm; îe) (Parcă) a ~t bureți (sau ciuperci, ceapa-ciorii, laur, măsălar) Parcă e nebun. 22 vt (De obicei în imprecații; pfm; îe) A-i – colacul (sau colacii, coliva) cuiva sau a-i ~ (cuiva) din colivă A vedea mort pe cineva. 23 vt (Pfm; îae) A omorî. 24 vt (Pfm; îe) Îi mănâncă câinii (sau rațele) din traistă (sau din buzunar) Se zice despre un om mic de statură. 25 vt (Pfm; îae) Se zice depre un om prost, bleg. 26 vt (Pfm; îe) A ~ foc pentru cineva A face orice pentru a servi pe cineva. 27 vt (Pfm; îae) A-și pune viața în primejdie pentm cineva. 28 vt (D. cai; pfm; îe) A ~ foc (sau jăratic) A fi foarte iute. 29 vt (Pfm; îe) A ~ nori de... A fi extraordinar de... 30 vt (Reg; îe) A ~ pământ de durere A suferi peste măsură. 31 vt (Reg; îe) A ~ lut și pământ A tăgădui cu încăpățânare. 32 vt (Pfm; îe) A ~ piatră A răzbi toate greutățile. 33 vt (Pfm; îe) A-și ~ averea (sau banii, aurul) cu lingura A cheltui fără măsură. 34 vt (Pfm; îae) A fi foarte bogat. 35-36 vtr (Îe) A ~ (cuiva) sau a-și ~ (cu cineva sau cu ceva) viața (sau zilele, tinerețele, norocul etc.) A(-și) irosi existența. 37-38 vtr (Îvr; îe) A ~ (cuiva sau a-și ~) capul A (se) distruge. 39 vt (Pfm; îe) A-și ~ credința (sau omenia, lefteria, reg, leanca) A-și pierde prestigiul, cinstea. 40 vt (Pfm; îe) A-i ~ inima (sau sufletul cuiva) A necăji pe cineva peste măsură. 41 vt (Pfm; îe) (Îți vine) să-l (sau s-o) mânânci (din ochi ori de viu, de vie) Se spune despre o persoană frumoasă, atrăgătoare. 42 vt (Pfm; îe) ~ți-aș ochii sau ~(-mi)-te-aș Exprimă afecțiunea față de interlocutor, căutând să-i câștige bunăvoința. 43 vt (Pfm; îe) Mănâncă-l fript sau mănânc-o friptă Formulă care exprimă disprețul față de cineva sau ceva, precum și hotărârea de a renunța să mai facă ceva. 44 vt (Îe) A ~ bătaie (sau trânteală, chelfăneală etc.) A fi bătut. 45 vt (Pex; îae) A fi învins într-o luptă, la o întrecere, la un joc de societate etc. 46 vt (Îe) A ~ pumni (sau palme, bastoane etc.) A fi bătut. 47 vt (Fig; îae) A fi aspru certat. 48 vt (Pfm; îe) A fugi (sau a alerga) mâncând pământul (sau de mănâncă pământ ori pământul) sau a ~ pământ (ori pământul) (fugind ori alergând) A fugi foarte repede, în mare goană. 49 vt (Îe) A crede că tot ce (sau toate câte) zboară se mănâncă A-și imagina că poate obține orice. 50 vi A se hrăni. 51 vt (Fam) A trăi din... 52 vt (C. i. bunuri materiale) A lua. 53 vt (C. i bunuri materiale) A-și însuși pe nedrept. 54 vt (C. i. bunuri materiale) A cheltui. 55 vt (îvp; c. i. oameni, popore) A jecmăni. 56 vt (Fig; c. i. sentimente de durere, de necaz etc.) A suferi. 57 vt (îvr; c. i. otravă) A se otrăvi. 58 vt (Fam; la jocul de șah; c. i. piese) A câștiga de la adversar. 59 vt (Fam; c. i. sunete, litere sau cuvinte) A omite în vorbire sau în scris. 60 vt (D. animale și păsări sălbatice) A rupe prada în bucăți. 61-62 vtr (Pop; îe) A ~ carne de (sau din) om ori a-și ~ din carne (sau carnea de pe el) A fi crud (cu alții sau) cu sine. 63 vrr (Pop) A se bate. 64 vrr (Fig; d. indivizi sau colectivități) A se certa. 65 vrr (Fig; d. indivizi sau colectivități) A se dușmăni. 66 vrr (Fig; d. indivizi sau colectivități) A se prigoni. 67 vrr (Fig; d. indivizi sau colectivități) A-și face rău. 68 vrr (Reg) A se cicăli. 69 vt (D. insecte) A pișcă. 70 vt (Precedat de un ppr la Ac; subiectul este o parte ale corpului) A produce senzație de mâncărime, însoțită de nevoia de a se scărpina. 71 vt (Pfm; îe) A-l ~ palma dreaptă A simți o senzație de mâncărime în palma dreaptă, semn că va trebui să dea o sumă de bani. 72 vt (Pfm; îe) A-l ~ palma stângă A simți o senzație de mâncărime în palma stângă, semn că va primi o sumă de bani. 73 vt (Pfm; îe) A-l ~ spinarea (sau pielea, pop, cojocul) A se comporta ca și cum ar cere să fie bătut. 74 vt (Pfm; îe) A-l ~ mâna (sau palma) A fi dornic, nerăbdător să bată pe cineva. 75 vt (Pfm; îe) A-l ~ tălpile A nu avea atâmpăr să stea într-un loc. 76 vt (Pfm; îe) A-l ~ (pe cineva) să... A simți impulsul, îndemnul să... 77 vt (C. i. un lucru necomestibil) A roade cu dinții. 78 vt (D. viermi, molii, agenți fizici sau chimici) A distruge. 79 vt (D. boli) A distruge treptat. 80 vt (Fig; d. nenorociri, stări sufletești etc.) A chinui. 81 vt (Pop; îe) L-a băgat mumă-sa în ladă și l-au ~t moliile Se spune despre cei care au fost răsfățați de părinți. 82 vt (Pop; îae) Se spune despre un om urât și ciupit de vărsat. 83 vt (Reg; îe) A fi ~t ca alba (sau iapa) de ham A fi sătul, plictisit de ceva. 84 vr (Reg; îe) A se ~ cu lucrul A se speti muncind. 85 vt (Pfm; îe) A ~ cartea A învăța bine și cu ambiție. 86 vt (Rar; d. ape, galerii etc.) A săpa, găurind un teren. 87 vt (Fig) A face să dispară. 88 vt (Fig) A nimici.

MÂNCÁ, mănấnc, vb. I. Tranz. 1. A mesteca un aliment în gură și a-l înghiți; a folosi în alimentație, a consuma. ◊ Expr. A (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi. A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile cuiva; a fi întreținut de cineva. A (nu mai) mânca (pâine și sare) dintr-un talger (sau dintr-un blid) cu cineva = a (nu mai) conviețui cu cineva; a (nu) se (mai) afla în raporturi intime sau prietenești cu cineva. A-și mânca de sub unghie (sau unghii) = a fi foarte zgârcit. A mânca rahat = a minți; a bârfi, a cleveti. A-i mânca (cuiva) rațele (sau câinii) din traistă (sau din buzunar) = a) a fi mic de statură; b) a fi bleg, prost. (Parcă) a mâncat laur, se spune despre cineva care (parcă) și-a pierdut mințile. A-i mânca cuiva colacii (sau coliva) = a vedea mort pe cineva. (Refl. pas.) A crede că tot ce zboară se mănâncă = a fi naiv, credul; a-și face iluzii. (Pop.) Mănâncă-l fript sau mănânc-o friptă, se spune pentru a exprima disprețul față de cineva sau de ceva, precum și renunțarea la un anumit lucru. A mânca foc pentru cineva = a face orice pentru a fi de folos cuiva. A mânca foc (sau jeratic) = (despre cai) a fi foarte iute. A mânca (cuiva sau a-și mânca cu cineva sau cu ceva) viața (sau zilele, tinerețile^[1] etc.) = a(-și) irosi, a(-și) distruge viața, tinerețea etc. A-i mânca sufletul (cuiva) = a supăra, a necăji, a chinui (pe cineva) peste măsură. A mânca (cuiva) capul = a distruge, a nimici. A-și mânca credința (sau omenia, lefteria) = a-și pierde prestigiul, cinstea, creditul. A mânca (pe cineva) din ochi = a privi (pe cineva) cu mare plăcere sau cu mare dragoste; a privi (pe cineva) foarte insistent și drăgăstos. Să-l (sau s-o) mănânci din ochi (nu alta), se spune despre o persoană frumoasă, atrăgătoare, iubită. A mânca (ceva) cu ochii = a se uita cu mare poftă (la ceva). (Pop.) Mânca-ți-aș ochii sau mânca-te-aș, se spune pentru a-și exprima afecțiunea față de persoana căreia i se adresează (căutând să-i câștige bunăvoința). A mânca bătaie (sau trânteală, chelfăneală etc.) = a fi bătut de cineva; p. ext. a fi învins (într-o luptă, într-o competiție, la un joc de societate etc.). A mânca (o) săpuneală (sau papară) = a fi (aspru) certat. A fugi (sau a alerga) mâncând pământul sau a mânca pământul fugind (sau alergând) = a fugi foarte repede, în graba mare. ♦ Intranz. A se hrăni, a se alimenta. ♦ Fig. (Fam.) A trăi din... ♦ Fig. A lua, a-și însuși (pe nedrept) un bun material; a cheltui, a risipi. ♦ Fig. (Pop.) A exploata, a spolia, a jecmăni pe cineva. ♦ Fig. (Pop.) A suferi, a pătimi, a îndura, a înghiți. ♦ Fig. (Fam.) A omite, litere, cuvinte, sunete în vorbire sau în scris. 2. (Despre animale și despre păsări sălbatice) A rupe prada în bucăți, a sfâșia (și a devora). ◊ Expr. A mânca carne de om = (despre oameni) a fi rău, crud, agresiv. ♦ (Despre viermi, molii, agenți fizici sau chimici) A roade, a distruge. ♦ (Despre boli) A distruge (treptat), a măcina, a mina. 3. (Despre insecte) A pișca, a ciupi. 4. (Precedat de un pron. pers. la acuz.; despre corp sau despre părți ale corpului) A produce o senzație de mâncărime. ◊ Expr. (Glumeț) A-l mânca (pe cineva) spinarea (sau pielea) = a se comporta ca și cum ar vrea să fie bătut. A-l mânca (pe cineva) palma (sau palmele) = a fi dornic, a avea chef să bată pe cineva. (În superstiții) A-l mânca (pe cineva) palma dreaptă = a avea o senzație de mâncărime în palma dreaptă, semn că va trebui să dea o sumă de bani. (În superstiții) A-l mânca (pe cineva) palma stângă = a avea o senzație de mâncărime în palma stângă, semn că va primi o sumă de bani. A-l mânca (pe cineva) tălpile = a nu avea astâmpăr să stea într-un loc, a fi nerăbdător să plece. Te mănâncă cojocul = nu te astâmperi, nu te potolești, vrei să te bat; cauți bătaie. (Pop.) A-l mânca (pe cineva) să... = a simți impulsul, îndemnul irezistibil să... a fi tentat să... 5. A roade cu dinții un lucru necomestibil, a-și înfige dinții într-un lucru necomestibil. 6. Fig. A face să dispară; a consuma, a nimici, a distruge. 7. Fig. (Despre nenorociri, stări sufletești etc.) A face pe cineva să sufere; a consuma, a chinui. 8. Fig. A face cuiva rău (pe ascuns); a submina. ♦ Refl. recipr. A se certa, a se dușmăni, a se săpa, a-și face rău unul altuia. – Lat. manducare.

  1. În original, probabil greșit,... tinerețele... cata

MÎNCÁ, mănînc, vb. I. 1. Tranz. A mesteca și a înghiți un aliment (pentru a-și potoli foamea). Îmi reamintesc cum mîncam bucățica aceea de pîine. SAHIA, N. 32. Nepoate, mai mîncat-ați salăți de aceste? CREANGĂ, P. 210. Am un păr cu pere moi Și le-om mînca amîndoi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 48. Cine vrea să mănînce miezul trebuie mai întîi să spargă coaja (= cine vrea să dobîndească un lucru de preț trebuie să muncească). Și-a trăit traiul, și-a mîncat mălaiul (= i-a trecut vremea, nu mai aduce folos). Unul mănîncă aguridă și altuia i se strepezesc dinții, se zice cînd unul greșește și altul suportă consecințele; unul face, altul trage. (Refl. pas.) Nu tot ce zboară se mănîncă (= nu e realizabil orice vis). ◊ Expr. A mînca (ceva) cu ochii = a fi ispitit de o mîncare atrăgătoare; fig. a dori mult ceva. Ceasuri întregi pierdea Penelopa, mîncind cu ochii lacomi bijuteriile. BART, E. 41. A mînca (pe cineva) din ochi = a nu-și mai lua ochii de la cineva drag, a nu pierde din ochi. Ceilalți oameni îl mîncau din ochi pe Uracu. DUMITRIU, F. 103. Albert o mînca din ochi, ea-i trimitea pe furiș cîte o privire caldă. VLAHUȚĂ, O. A. III 53. A mînca pe cineva (fript sau de viu) = a nimici, a răpune, a doborî pe cineva. Vorincea mînca zece premianți cu pătrunderea și cunoștințele lui. VLAHUȚĂ, N. 29. Cu nevastă-mea, mizerabile! Te-am mîncat! CARAGIALE, O. I 279. Da unde-s ticăloșii să-i măninc! ALECSANDRI, T. I 91. A mînca cuiva zilele (sau viața) = a-i face cuiva viața grea, a amărî, a chinui (pe cineva). Trăsnită asta de fată are să-mi mănînce zilele cu-ndărătnicia ei. RETEGANUL, P. I 52. A mînca foc (pentru cineva) = a ține foarte mult la cineva, a-și pune viața în primejdie, a-și băga capul în foc pentru cineva. Celor ce nu știau carte le scria și le citea scrisorile. Iară soldații mîncau foc pentru el. CAMILAR, N. I 31. A mînca bătaie (trînteală, papară, pumni, ghionți, palme, chelfăneală) = a căpăta bătaie. Chiriță se încolți cu oamenii și mincă la repezeală niște pumni de la Toader Strîmbu, care de mult îl păștea. REBREANU, R. II 175. Știi c-am mai mîncat eu odată de la unul ca acesta o chelfăneală. CREANGĂ, P. 298. Ăst somn nu prea-mi place și o să i-o spui.Ba să-ți cauți treaba, că mănînci trînteală. ALEXANDRESCU, M. 355. A-și mînca amarul (sau viața) = a avea o viață grea, chinuită. Una din cele patru moșii pe care ne mîncăm,muncind, amarul. STANCU, D. 50. A (-și) mînca (sau a-i mînca cuiva) banii (sau averea) = a cheltui, a risipi, a toca averea. Boierii stau vara la moșie, își umplu lăzile cu aur și pe urmă, iarna, vin la oraș de-și mănîncă banii și petrec cu toții. SP. POPESCU, M. G. 78. Pentru mîndra cea din colț Mîncai șaptezeci de zloți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 376. Bani, să nu-i poți mînca doi ani. ALECSANDRI, P. P. 135. A mînca (cuiva) (și) urechile v. ureche. A mînca pe cineva (rar, din cineva) = a frustra, a jecmăni, a păgubi. De mult te mănîncă megieșii și neamurile. STANCU, D. 27. Mîncați și păscuți am fost noi săracii, de cătră cei bogați. SADOVEANU, P. M. 29. Cum, și tu ai să mănînci din noi? ALECSANDRI, T. I 448. A-și mînca lefteria v. lefterie. A mînca o pîine v. pîine. (Ironic) A mînca răbdări prăjite v. răbdare. (Mai ales în basme) A nu (mai) mînca pîine și sare (de pe sau dintr-un talger) cu cineva = a nu mai conviețui cu cineva, a nu mai avea raporturi de intimitate sau prietenie cu cineva. Să facă ce va face cu pruncul său... că de nu, pîne și sare de pe un talger cu el nu va mînca. MARIAN, O. I 182. Dacă te-ntorci fără el, viu ori mort, pîine și sare cu mine nu mai mănînci. CARAGIALE, O. III 91. (Despre cai) A mînca foc (sau jăratic) = a fi foarte iute. Trase la scară o căruță ferecată în aur cu patru telegari de mîncau foc. ISPIRESCU, L. 38. Absol. Sfîrșirăm repede de mîncat, iar după masă eu mă retrăsei în odaia anume hotărîtă pentru mine. HOGAȘ, M. N. 231. Pe la noi, cine are bani bea și mănîncă, iară cine nu, se uită și rabdă. CREANGĂ, P. 279. Cu lingura îi dă să mănînce și cu coada îi scoate ochii, se zice despre un om fățarnic, Expr. A mînca ca un lup (sau cît șapte) = a mînca foarte mult. A mînca ca o pasăre (sau ca o păsărică) = a mînca puțin. A-și mînca de sub unghie (sau unghii) = a fi zgîrcit, a trăi cu foarte multă economie. Fata lui hagi Cănuță. n-a fost învățată la casa părintească să-și mănînce de sub unghie. CARAGIALE, S. N. 28. A-i mînca cuiva cîinii (sau rațele) din traistă (sau din buzunar), se spune despre un om moale, bleg. Omul nostru era un om din aceia căruia-i mîncau cîinii din traistă și toate trebile cîte le făcea, le făcea pe dos. CREANGĂ, P. 39. ◊ Refl. impers. Se mănîncă = se ia masa. Elisabeta, de cîte ori se mănîncă la noi pe zi? SAHIA, N. 57. ◊ Fig. (În legătură cu mișcări, acțiuni rapide) Roțile veneau mîncînd meridianele, miliarde de roți de fier se rostogoleau unele după altele, zile și nopți. CAMILAR, N. II 101. Cînd toarce, mănîncă caierul. DELAVRANCEA, S. 12. ◊ Expr. A fugi (sau a alerga) mîncînd pămîntul (sau de mănîncă pămîntul) = a fugi foarte repede. Aleargă de groaza pieirii bătut, Mănîncă pămîntul. COȘBUC, P. I 207. Fugea iapa, de mînca pămînt cu gura. ȘEZ. IV 200. ♦ Intranz. (Cu înțeles generic) A se hrăni, a se nutri, a se alimenta. Lui Filimon îi plăcea traiul bun; amicii săi îl poreclise Mălai-mare, fiindcă mînca bine. GHICA, S. A. 83. (Prin exagerare) Copil care nu mănîncă.Fig. A trăi din... A fost învățător în sat, iar azi mănîncă o pensie de cinci zloți pe lună. REBREANU, I. 14. ♦ (Cu privire la sunete,litere, cuvinte) A omite (în vorbă sau în scris). 2. Tranz. (Despre insecte, paraziți) A pișcă, a ciupi. Cum i-a mîncat rîia prin streini, mititeii! CREANGĂ, A. 32. Dar nu ne-a mînca țințarii! ALECSANDRI, T. I 429. Puricii te mănîncă. TEODORESCU, P. P. 326. ♦ (Despre boli) A distruge, a roade. Oftica îi mănîncă pieptul pe dinăuntru. STANCU, D. 281. Așa de mîncat era de holeră bietul om, că vedeam că fără ajutor nu s-ar mai fi putut întoarce acasă. RUSSO, O. 51. ◊ (Despre oameni, în expr.) A-și mînca unghiile = a-și roade unghiile. ◊ (Despre alți agenți distructivi) Rugina mănîncă fierul. Apa a mîncat malul.Amintirea unui nume, scris pe o piatră mîncată de ploi. C. PETRESCU, R. DR. 36. 3. Tranz. (Despre părți ale corpului, fiind așezat înaintea subiectului gramatical) A produce o senzație de mîncărime, însoțită de nevoia de a scărpina locul. Mă mănîncă capul. (Impersonal) Mă mănîncă în cap.Da acasă nu puteai sta, măi femeie? Zău, parcă te mănîncă tălpile. REBREANU, I. 15 ◊ Expr. (Glumeț) A-l mînca pe cineva spinarea (sau pielea) = a se comporta în așa fel, ca și cum ar căuta într-adins bătaie. Taci, mă, din gură și pleacă d-aici... Ori te mănîncă pielea? PREDA, Î. 50. Pe semne te mănîncă spinarea, cum văd eu. CREANGĂ, A. 57. A-l mînca (pe cineva) palma (sau palmele) = a avea chef să bați pe cineva. 4. Tranz. (Despre foc, pămînt etc.) A mistui, a înghiți, a absorbi, a consuma, a nimici. Pămîntul pă toate le mănîncă. ȘEZ. III 100. ◊ (În imprecații) La făgădăul din deal Mi-o rămas al meu suman, Pentru-o țîr’ de băutură, Mînca-o-ar mormîntul gură. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 386. 5. Tranz. Fig. (Despre nenorociri, stări sufletești etc.; cu privire la oameni) A face să sufere, a chinui. Vedea pe mă-sa slabă, mîncată de necazuri, zbuciumată de necurmatele amărăciuni. VLAHUȚĂ, O. A. 140. De la o vreme încoace, urîtul îi mînca și mai tare. CREANGĂ, P. 73. Mîncatu-s de nevoi Ca iarba de cele oi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 191. ◊ (Neobișnuit, despre oameni) Căpitani care pînă la război mîncaseră contingentele cu asprimea, cu răutatea și cu mizeria. CAMILAR, N. II 374. 6. Refl. reciproc. Fig. (Despre oameni) A se certa, a se prigoni, a-și face rău unul altuia. Moștenitorii s-au certat și s-au mîncat multă vreme. SADOVEANU, E. 120. Femeie, taci! nu te mînca cu mine. SLAVICI, la TDRG. – Forme gramaticale: prez. ind. mănînc, mănînci, mănîncă (Mold. mînînc, mînînci etc., Transilv. mînc, mînci etc.), mîncăm, mîncați, mănîncă (Mold. mînîncă, Transilv. mîncă).

MÎNCÁT1 s. n. Faptul de a mînca. (Mai ales în expr.) A se pune pe mîncat(e) și pe băut(e) = a mînca mult și bine. Din turmă, lupul sur o oaie a răpit, în codru s-a ascuns Și pe mîncat s-a pus. DONICI, E. 73. A ține (pe cineva) pe mîncat(e) și pe băut(e) = a întreține (pe cineva). – Formă gramaticală: (în expr.) mîncate.

MÎNCÁT2, -Ă, mîncați, -te, adj. 1. (Despre alimente) Consumat (în parte sau total) ♦ Fig. (Despre bani, avere etc.) Cheltuit, risipit; prădat. Pentru Iani Livaridi orice ban cheltuit era un ban «mîncat». SANDU-ALDEA, N. 256. 2. Ros, măcinat, distrus. 3. (Despre ființe) Care s-a hrănit (bine); sătul. Peste o jumătate de ceas, mîncați, băuți, se așezau în luntre. CONTEMPORANUL, VII 28.

MÂNCÁ, mănấnc, vb. I. 1. Tranz. A mesteca și a înghiți un aliment. Și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul.Expr. A mânca (ceva) cu ochii = a fi ispitit de o mâncare îmbietoare; fig. a dori, a-i plăcea mult ceva. A mânca (pe cineva) din ochi = a nu-și mai lua ochii de la cineva drag. A mânca pe cineva (fript sau de viu) = a nimici, a răpune, a distruge pe cineva. A (sau a-i) mânca cuiva zilele (sau viața, sufletul) = a amărî, a chinui pe cineva. A mânca foc (pentru cineva) = a ține foarte mult la cineva, a face orice pentru cineva. A mânca bătaie (sau trânteală, papară, pumni, palme, chelfăneală) = a căpăta bătaie, a fi bătut. A-și mânca amarul (sau viața) = a avea o viață grea, chinuită. A(-și) mânca (sau a-i mânca cuiva) banii (sau averea) = a cheltui, a risipi banii sau averea. A mânca pe cineva = a păgubi, p. ext. a submina. A nu (mai) mânca pâine și sare (de pe sau dintr-un talger) cu cineva = a nu (mai) conviețui cu cineva, a nu (mai) avea raporturi de intimitate sau de prietenie cu cineva. (Despre cai) A mânca foc (sau jăratic) = a fi foarte iute. A mânca ca un lup (sau cât șapte) = a mânca foarte mult. A mânca ca o pasăre (sau ca o păsărică) = a mânca puțin. A-și mânca unghiile = a-și roade unghiile. A-și mânca de sub unghie (sau unghii) = a fi zgârcit. A-i mânca cuiva câinii (sau rațele) din traistă (sau din buzunar), se spune despre un om mic de statură sau bleg. (Refl. impers.) Se mănâncă = se ia masa. ♦ (În expr.) A fugi (sau a alerga) mâncând pământul (sau de mănâncă pământul) = a fugi foarte repede. ♦ Intranz. A se hrăni, a se alimenta. ♦ Fig. A trăi din... ♦ Fig. A omite litere, cuvinte, sunete în vorbire sau în scris. 2. Tranz. (Despre insecte, paraziți) A pișca, a ciupi. ♦ (Despre boli sau agenți distructivi) A roade, a măcina. 3. Tranz. A produce o senzație de mâncărime. ◊ Expr. (Glumeț) A-l mânca pe cineva spinarea (sau pielea) = a se comporta în așa fel, ca și cum ar căuta într-adins bătaie. A-l mâna (pe cineva) palma (sau palmele) = a avea chef să bată pe cineva. 4. Tranz. (Despre foc, pământ etc.) A mistui, a înghiți, a nimici, a absorbi. 5. Tranz. Fig. (Despre nenorociri, stări sufletești) A face să sufere, a chinui. 6. Refl. Fig. (Despre oameni) A se certa, a-și face rău unul altuia. [Prez. ind. și: (reg.) mânc] – Lat. manducare.

A SE MÂNCÁ mă mănânc intranz. fam. (despre persoane) A fi în relații de dușmănie (unul cu altul), înfăptuind (pe ascuns) acțiuni de compromitere. /<lat. mandicare

A MÂNCÁ mănânc 1. tranz. 1) (alimente) A mesteca în gură, înghițind (pentru a-și menține existența fizică). * ~ (ceva) cu ochii a dori (ceva) foarte mult, privind cu mare poftă. ~ (pe cineva) din ochi a privi (pe cineva) cu mare dragoste sau plăcere. ~ pâinea cuiva a) a fi în serviciul cuiva; b) a fi întreținut de cineva. ~ (cuiva) zilele (sau sufletul) a supune (pe cineva) unor necazuri sau chinuri permanente. A-și ~ viața (cu cineva) a-și distruge viața (cu cineva). ~ foc pentru cineva a face orice pentru cineva; a se sacrifica pentru cineva. A-și ~ de sub unghii a fi foarte zgârcit. A-și ~ omenia a-și pierde omenia, cinstea. A-și ~ unghiile a) a avea obiceiul de a-și roade unghiile cu dinții; b) a se căi amarnic. ~ bătaie (sau papară, chelfăneală) a fi bătut. A-și ~ amarul a trăi din greu. A-i ~ (cuiva) banii (sau averea) a stoarce pe cineva de bani sau de avere. ~ cuvintele a pronunța cuvintele în mod denaturat, nedistinct. A fugi mâncând pământul a fugi foarte repede. 2) (despre animale sălbatice) A ataca, rupând în bucăți și înghițind. * ~ carne de om a fi foarte rău; a manifesta agresivitate. 3) (despre insecte) A înțepa, producând o senzație dureroasă; a ciupi; a mușca; a pișca. 4) (despre agenți sau despre factori nocivi) A modifica în rău (ducând chiar la dispariția totală). 5) A face să simtă o senzație de mâncărime. * A-l ~ (pe cineva) spinarea (sau pielea) a se comporta în așa fel, de parcă ar căuta să fie bătut. A-l ~ (pe cineva) palmele a avea chef să bată (pe cineva). 6) fig. (persoane) A face să sufere, creând condiții de viață insuportabile. 7) fig. A consuma până la epuizare totală. 2. intranz. 1) A consuma hrană (pentru a-și menține existența fizică). * ~ ca un lup a) a mânca foarte mult; b) a mânca repede și lacom. ~ ca o pasăre a mânca foarte puțin. 2) A lua masa; a sta la masă. 3) fig. A-și asigura existența (din ceva). /<lat. mandicare

mâncà v. 1. a amesteca și înghiți alimente; 2. a prânzi: el mănâncă acasă; 3. fig. a consuma, a risipi nebunește propria sa avere: și-a mâncat toată starea; fam. și-a mâncat credința; a mânca fript, a mânca zilele, a prăpădi pe cineva; 4. a risipi banii publici încredințați cuiva; 5. în blesteme: mânca-i-ar inima câinii! EM.; 6. a șuieri, a suporta: a mânca palme, înjurături; 7. a simți mâncărime: îl mănâncă urechea; 8. a roade: apele mănâncă râpele râurilor; (fuge) mâncând pământul, foarte iute, vorbind mai ales de cal.

mănî́nc, a mînca v. tr. (lat. mandúco, -áre, a mînca, d. mándere, a mînca; it. mangiare, fr. manger. Mănînc e reduplicat, din mînc, cum se zice pin vest. – Mănînc, mănîncĭ, mănîncă, mîncăm, mîncațĭ; mîncam; mîncasem; să mănînc, să mîncăm, V. mandibul). Mestec în gură și înghit: a mînca pîne, fructe. Fig. Atac, rod: rugina mănîncă feru, apa mănîncă malu. Consum, absorb: soba mănîncă multe lemne. Risipesc, consum: a-țĭ mînca averea în petrecerĭ, a mînca baniĭ statuluĭ (a delapida). Sufer, îndur (Iron.): a mînca o bătaĭe. Mănînc din ochĭ (saŭ cu ochiĭ), privesc cu lăcomie. A mînca cuvintele, a le pronunța răŭ. A mînca pe cineva fript, a-l nimici, a-l prăpădi. A mînca cuĭ-va zilele, capu, vĭața, 1. a-l nimici, 2. a-l amărî îndelung. A fugi mîncînd pămîntu, a fugi foarte răpede (mîncînd distanțele). A mînca borș (triv.), 1. a vorbi prostiĭ, 2. a spune mincĭunĭ. A-țĭ veni să mănîncĭ (o persoană), 1. a-țĭ plăcea foarte mult (de aicĭ exclamațiunĭ ca: mînca-l-ar mama! termin de ĭubire adresat de o mamă unuĭ băĭat mic), 2. a urî foarte mult: acest deputat mănîncă Jidanĭ (de aicĭ blesteme ca: mînca-te-ar cîniĭ!). A-țĭ mînca credința (ca Țiganiĭ biserica), a-țĭ perde creditu, a nu maĭ inspira încredere. A-țĭ mînca de supt unghie, a fi grozav de avar. V. intr. Prînzesc orĭ cinez: azĭ nu mănînc acasă. V. refl. Cîniĭ (saŭ oameniĭ) se mănîncă între eĭ, se bat (saŭ se ceartă). A te mînca v. impers. A simți mîncărime. A te mînca palmele, a avea gust să bațĭ pe cineva. A te mînca spinarea, a avea gust să fiĭ bătut de cineva. – În nord mînînc.

mîncát, -ă adj. (d. mănînc). Ros. A fi mîncat (orĭ ros) ca alba (adică: ĭapa) de ham, a fi foarte plictisit de un lucru.

arată toate definițiile

Intrare: Mâncat
Mâncat nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mâncat
Intrare: mâncat (adj.)
mâncat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâncat
  • mâncatul
  • mâncatu‑
  • mânca
  • mâncata
plural
  • mâncați
  • mâncații
  • mâncate
  • mâncatele
genitiv-dativ singular
  • mâncat
  • mâncatului
  • mâncate
  • mâncatei
plural
  • mâncați
  • mâncaților
  • mâncate
  • mâncatelor
vocativ singular
plural
Intrare: mâncat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâncat
  • mâncatul
  • mâncatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mâncat
  • mâncatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mânca
mânca1 (1 mănânc) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT11)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mânca
  • mâncare
  • mâncat
  • mâncatu‑
  • mâncând
  • mâncându‑
singular plural
  • mănâncă
  • mâncă
  • mâncați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mănânc
  • mânc
(să)
  • mănânc
  • mânc
  • mâncam
  • mâncai
  • mâncasem
a II-a (tu)
  • mănânci
  • mânci
(să)
  • mănânci
  • mânci
  • mâncai
  • mâncași
  • mâncaseși
a III-a (el, ea)
  • mănâncă
  • mâncă
(să)
  • mănânce
  • mânce
  • mânca
  • mâncă
  • mâncase
plural I (noi)
  • mâncăm
(să)
  • mâncăm
  • mâncam
  • mâncarăm
  • mâncaserăm
  • mâncasem
a II-a (voi)
  • mâncați
(să)
  • mâncați
  • mâncați
  • mâncarăți
  • mâncaserăți
  • mâncaseți
a III-a (ei, ele)
  • mănâncă
  • mâncă
(să)
  • mănânce
  • mânce
  • mâncau
  • mânca
  • mâncaseră
mânca2 (1 mânc) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mânca
  • mâncare
  • mâncat
  • mâncatu‑
  • mâncând
  • mâncându‑
singular plural
  • mâncă
  • mâncați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mânc
(să)
  • mânc
  • mâncam
  • mâncai
  • mâncasem
a II-a (tu)
  • mânci
(să)
  • mânci
  • mâncai
  • mâncași
  • mâncaseși
a III-a (el, ea)
  • mâncă
(să)
  • mânce
  • mânca
  • mâncă
  • mâncase
plural I (noi)
  • mâncăm
(să)
  • mâncăm
  • mâncam
  • mâncarăm
  • mâncaserăm
  • mâncasem
a II-a (voi)
  • mâncați
(să)
  • mâncați
  • mâncați
  • mâncarăți
  • mâncaserăți
  • mâncaseți
a III-a (ei, ele)
  • mâncă
(să)
  • mânce
  • mâncau
  • mânca
  • mâncaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mâncat (adj.)

etimologie:

  • vezi mânca
    surse: DEX '09 DEX '98

mâncat (s.n.)

etimologie:

  • vezi mânca
    surse: DEX '09 DEX '98

mânca

  • 1. A mesteca un aliment în gură și a-l înghiți; a folosi în alimentație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: consuma (întrebuința) 12 exemple
    exemple
    • Îmi reamintesc cum mîncam bucățica aceea de pîine. SAHIA, N. 32.
      surse: DLRLC
    • Nepoate, mai mîncat-ați salăți de aceste? CREANGĂ, P. 210.
      surse: DLRLC
    • Am un păr cu pere moi Și le-om mînca amîndoi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 48.
      surse: DLRLC
    • Cine vrea să mănânce miezul trebuie mai întâi să spargă coaja = cine vrea să dobândească un lucru de preț trebuie să muncească.
      surse: DLRLC
    • Și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul = i-a trecut vremea, nu mai aduce folos.
      surse: DLRLC
    • Unul mănâncă aguridă și altuia i se strepezesc dinții, se zice când unul greșește și altul suportă consecințele; unul face, altul trage.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Nu tot ce zboară se mănâncă = nu e realizabil orice vis.
      surse: DLRLC
    • absolut Sfîrșirăm repede de mîncat, iar după masă eu mă retrăsei în odaia anume hotărîtă pentru mine. HOGAȘ, M. N. 231.
      surse: DLRLC
    • absolut Pe la noi, cine are bani bea și mănîncă, iară cine nu, se uită și rabdă. CREANGĂ, P. 279.
      surse: DLRLC
    • absolut Cu lingura îi dă să mănînce și cu coada îi scoate ochii, se zice despre un om fățarnic,
      surse: DLRLC
    • figurat Roțile veneau mîncînd meridianele, miliarde de roți de fier se rostogoleau unele după altele, zile și nopți. CAMILAR, N. II 101.
      surse: DLRLC
    • figurat Cînd toarce, mănîncă caierul. DELAVRANCEA, S. 12.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. expresie A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile cuiva; a fi întreținut de cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. expresie A (nu mai) mânca (pâine și sare) dintr-un talger (sau dintr-un blid) cu cineva = a (nu mai) conviețui cu cineva; a (nu) se (mai) afla în raporturi intime sau prietenești cu cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: conviețui 2 exemple
      exemple
      • Să facă ce va face cu pruncul său... că de nu, pîne și sare de pe un talger cu el nu va mînca. MARIAN, O. I 182.
        surse: DLRLC
      • Dacă te-ntorci fără el, viu ori mort, pîine și sare cu mine nu mai mănînci. CARAGIALE, O. III 91.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A-și mânca de sub unghie (sau unghii) = a fi foarte zgârcit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Fata lui hagi Cănuță... n-a fost învățată la casa părintească să-și mănînce de sub unghie. CARAGIALE, S. N. 28.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.6. expresie A-i mânca (cuiva) rațele (sau câinii) din traistă (sau din buzunar) = a fi mic de statură.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.7. expresie A-i mânca (cuiva) rațele (sau câinii) din traistă (sau din buzunar) = a fi bleg, prost.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Omul nostru era un om din aceia căruia-i mîncau cîinii din traistă și toate trebile cîte le făcea, le făcea pe dos. CREANGĂ, P. 39.
        surse: DLRLC
    • 1.8. expresie (Parcă) a mâncat laur, se spune despre cineva care (parcă) și-a pierdut mințile.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.9. expresie A-i mânca cuiva colacii (sau coliva) = a vedea mort pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.10. expresie reflexiv pasiv A crede că tot ce zboară se mănâncă = a fi naiv, credul; a-și face iluzii.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.11. expresie popular Mănâncă-l fript sau mănânc-o friptă, se spune pentru a exprima disprețul față de cineva sau de ceva, precum și renunțarea la un anumit lucru.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.12. expresie A mânca foc pentru cineva = a face orice pentru a fi de folos cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Celor ce nu știau carte le scria și le citea scrisorile. Iară soldații mîncau foc pentru el. CAMILAR, N. I 31.
        surse: DLRLC
    • 1.13. expresie A mânca foc (sau jăratic) = (despre cai) a fi foarte iute.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Trase la scară o căruță ferecată în aur cu patru telegari de mîncau foc. ISPIRESCU, L. 38.
        surse: DLRLC
    • 1.14. expresie A mânca pe cineva (fript sau de viu) = doborî nimici răpune
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Vorincea mînca zece premianți cu pătrunderea și cunoștințele lui. VLAHUȚĂ, N. 29.
        surse: DLRLC
      • Cu nevastă-mea, mizerabile! Te-am mîncat! CARAGIALE, O. I 279.
        surse: DLRLC
      • Da unde-s ticăloșii să-i măninc! ALECSANDRI, T. I 91.
        surse: DLRLC
    • 1.15. expresie A mânca (cuiva sau a-și mânca cu cineva sau cu ceva) viața (sau zilele, tinerețile etc.) = a(-și) irosi, a(-și) distruge viața, tinerețea etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amărî chinui un exemplu
      exemple
      • Trăsnită asta de fată are să-mi mănînce zilele cu-ndărătnicia ei. RETEGANUL, P. I 52.
        surse: DLRLC
    • 1.16. expresie A-i mânca sufletul (cuiva) = a supăra, a necăji, a chinui (pe cineva) peste măsură.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: chinui necăji supăra
    • 1.17. expresie A mânca (cuiva) capul =.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: distruge nimici
    • 1.18. expresie A-și mânca credința (sau omenia, lefteria) = a-și pierde prestigiul, cinstea, creditul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.19. expresie A mânca (pe cineva) din ochi = a privi (pe cineva) cu mare plăcere sau cu mare dragoste; a privi (pe cineva) foarte insistent și drăgăstos.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Ceilalți oameni îl mîncau din ochi pe Uracu. DUMITRIU, F. 103.
        surse: DLRLC
      • Albert o mînca din ochi, ea-i trimitea pe furiș cîte o privire caldă. VLAHUȚĂ, O. A. III 53.
        surse: DLRLC
    • 1.20. expresie Să-l (sau s-o) mănânci din ochi (nu alta), se spune despre o persoană frumoasă, atrăgătoare, iubită.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.21. expresie A mânca (ceva) cu ochii = a se uita cu mare poftă (la ceva).
      surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
      exemple
      • Ceasuri întregi pierdea Penelopa, mîncînd cu ochii lacomi bijuteriile. BART, E. 41.
        surse: DLRLC
      • 1.21.1. A fi ispitit de o mâncare atrăgătoare
        surse: DLRLC
    • 1.22. expresie popular Mânca-ți-aș ochii sau mânca-te-aș, se spune pentru a-și exprima afecțiunea față de persoana căreia i se adresează (căutând să-i câștige bunăvoința).
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.23. expresie A mânca bătaie (sau trânteală, chelfăneală, papară, pumni, ghionți, palme etc.) = a fi bătut de cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Chiriță se încolți cu oamenii și mîncă la repezeală niște pumni de la Toader Strîmbu, care de mult îl păștea. REBREANU, R. II 175.
        surse: DLRLC
      • Știi c-am mai mîncat eu odată de la unul ca acesta o chelfăneală. CREANGĂ, P. 298.
        surse: DLRLC
      • Ăst somn nu prea-mi place și o să i-o spui. – Ba să-ți cauți treaba, că mănînci trînteală. ALEXANDRESCU, M. 355.
        surse: DLRLC
      • 1.23.1. prin extensiune A fi învins (într-o luptă, într-o competiție, la un joc de societate etc.).
        surse: DEX '09
    • 1.24. expresie A-și mânca amarul (sau viața) = a avea o viață grea, chinuită.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Una din cele patru moșii pe care ne mîncăm, muncind, amarul. STANCU, D. 50.
        surse: DLRLC
    • 1.25. expresie A (-și) mânca (sau a-i mânca cuiva) banii (sau averea) = a cheltui, a risipi, a toca averea.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Boierii stau vara la moșie, își umplu lăzile cu aur și pe urmă, iarna, vin la oraș de-și mănîncă banii și petrec cu toții. SP. POPESCU, M. G. 78.
        surse: DLRLC
      • Pentru mîndra cea din colț Mîncai șaptezeci de zloți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 376.
        surse: DLRLC
      • Bani, să nu-i poți mînca doi ani. ALECSANDRI, P. P. 135.
        surse: DLRLC
    • 1.26. expresie A mânca (cuiva) (și) urechile.
      surse: DLRLC
    • 1.27. expresie A mânca pe cineva (rar, din cineva) = frustra jecmăni păgubi
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • De mult te mănîncă megieșii și neamurile. STANCU, D. 27.
        surse: DLRLC
      • Mîncați și păscuți am fost noi săracii, de cătră cei bogați. SADOVEANU, P. M. 29.
        surse: DLRLC
      • Cum, și tu ai să mănînci din noi? ALECSANDRI, T. I 448.
        surse: DLRLC
    • 1.28. expresie A mânca o pâine.
      surse: DLRLC
    • 1.29. expresie ironic A mânca răbdări prăjite.
      surse: DLRLC
    • 1.30. expresie A mânca ca un lup (sau cât șapte) = a mânca foarte mult.
      surse: DLRLC
    • 1.31. expresie A mânca ca o pasăre (sau ca o păsărică) = a mânca puțin.
      surse: DLRLC
    • 1.32. expresie A mânca (o) săpuneală (sau papară) = a fi (aspru) certat.
      surse: DEX '09
    • 1.33. expresie A fugi (sau a alerga) mâncând pământul sau a mânca pământul fugind (sau alergând) = a fugi foarte repede, în graba mare.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Aleargă de groaza pieirii bătut, Mănîncă pămîntul. COȘBUC, P. I 207.
        surse: DLRLC
      • Fugea iapa, de mînca pămînt cu gura. ȘEZ. IV 200.
        surse: DLRLC
    • 1.34. intranzitiv A se hrăni, a se alimenta.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: alimenta hrăni nutri 2 exemple
      exemple
      • Lui Filimon îi plăcea traiul bun; amicii săi îl poreclise Mălai-mare, fiindcă mînca bine. GHICA, S. A. 83.
        surse: DLRLC
      • prin exagerare Copil care nu mănâncă.
        surse: DLRLC
    • 1.35. figurat familiar A trăi din...
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • A fost învățător în sat, iar azi mănîncă o pensie de cinci zloți pe lună. REBREANU, I. 14.
        surse: DLRLC
    • 1.36. figurat A lua, a-și însuși (pe nedrept) un bun material.
      surse: DEX '09 sinonime: cheltui risipi
    • 1.37. figurat popular A exploata, a spolia, a jecmăni pe cineva.
      surse: DEX '09 sinonime: exploata jecmăni spolia
    • 1.39. figurat familiar A omite litere, cuvinte, sunete în vorbire sau în scris.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. (Despre animale și despre păsări sălbatice) A rupe prada în bucăți, a sfâșia (și a devora).
    surse: DEX '09 sinonime: sfâșia
    • 2.1. expresie A mânca carne de om = (despre oameni) a fi rău, crud, agresiv.
      surse: DEX '09
    • 2.2. Despre viermi, molii, agenți fizici sau chimici:
      surse: DEX '09 sinonime: distruge roade
    • 2.3. (Despre boli) A distruge (treptat).
      exemple
      • Oftica îi mănîncă pieptul pe dinăuntru. STANCU, D. 281.
        surse: DLRLC
      • Așa de mîncat era de holeră bietul om, că vedeam că fără ajutor nu s-ar mai fi putut întoarce acasă. RUSSO, O. 51.
        surse: DLRLC
      • 2.3.1. Despre alți agenți distructivi:
        surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Rugina mănâncă fierul. Apa a mâncat malul.
          surse: DLRLC
        • Amintirea unui nume, scris pe o piatră mîncată de ploi. C. PETRESCU, R. DR. 36.
          surse: DLRLC
  • 3. Despre insecte:
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ciupi pișca 3 exemple
    exemple
    • Cum i-a mîncat rîia prin streini, mititeii! CREANGĂ, A. 32.
      surse: DLRLC
    • Dar nu ne-a mînca țînțarii! ALECSANDRI, T. I 429.
      surse: DLRLC
    • Puricii te mănîncă. TEODORESCU, P. P. 326.
      surse: DLRLC
  • 4. (Precedat de un pronume personal la acuzativ; despre corp sau despre părți ale corpului) A produce o senzație de mâncărime.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Mă mănâncă capul.
      surse: DLRLC
    • impersonal Mă mănâncă în cap.
      surse: DLRLC
    • Da acasă nu puteai sta, măi femeie? Zău, parcă te mănîncă tălpile. REBREANU, I. 15.
      surse: DLRLC
    • 4.1. expresie glumeț A-l mânca (pe cineva) spinarea (sau pielea) = a se comporta ca și cum ar vrea să fie bătut.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Taci, mă, din gură și pleacă d-aici... Ori te mănîncă pielea? PREDA, Î. 50.
        surse: DLRLC
      • Pe semne te mănîncă spinarea, cum văd eu. CREANGĂ, A. 57.
        surse: DLRLC
    • 4.2. expresie glumeț A-l mânca (pe cineva) palma (sau palmele) = a fi dornic, a avea chef să bată pe cineva.
      surse: DEX '09
    • 4.3. expresie în superstiții A-l mânca (pe cineva) palma dreaptă = a avea o senzație de mâncărime în palma dreaptă, semn că va trebui să dea o sumă de bani.
      surse: DEX '09
    • 4.4. expresie în superstiții A-l mânca (pe cineva) palma stângă = a avea o senzație de mâncărime în palma stângă, semn că va primi o sumă de bani.
      surse: DEX '09
    • 4.5. expresie A-l mânca (pe cineva) tălpile = a nu avea astâmpăr să stea într-un loc, a fi nerăbdător să plece.
      surse: DEX '09
    • 4.6. expresie Te mănâncă cojocul = nu te astâmperi, nu te potolești, vrei să te bat; cauți bătaie.
      surse: DEX '09
    • 4.7. expresie popular A-l mânca (pe cineva) să... = a simți impulsul, îndemnul irezistibil să..., a fi tentat să...
      surse: DEX '09
  • 5. A roade cu dinții un lucru necomestibil, a-și înfige dinții într-un lucru necomestibil.
    surse: DEX '09
    • 5.1. expresie (Despre oameni) A-și mânca unghiile = a-și roade unghiile.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Pămîntul pă toate le mănîncă. ȘEZ. III 100.
      surse: DLRLC
    • (În imprecații) La făgădăul din deal Mi-o rămas al meu suman, Pentru-o țîr’ de băutură, Mînca-o-ar mormîntul gură. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 386.
      surse: DLRLC
  • 7. figurat (Despre nenorociri, stări sufletești etc.) A face pe cineva să sufere.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: chinui consuma (distruge) 4 exemple
    exemple
    • Vedea pe mă-sa slabă, mîncată de necazuri, zbuciumată de necurmatele amărăciuni. VLAHUȚĂ, O. A. 140.
      surse: DLRLC
    • De la o vreme încoace, urîtul îi mînca și mai tare. CREANGĂ, P. 73.
      surse: DLRLC
    • Mîncatu-s de nevoi Ca iarba de cele oi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 191.
      surse: DLRLC
    • neobișnuit Căpitani care pînă la război mîncaseră contingentele cu asprimea, cu răutatea și cu mizeria. CAMILAR, N. II 374.
      surse: DLRLC
  • 8. figurat A face cuiva rău (pe ascuns).
    surse: DEX '09 sinonime: submina
    • 8.1. reflexiv reciproc A se certa, a se dușmăni, a se săpa, a-și face rău unul altuia.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: certa dușmăni săpa 2 exemple
      exemple
      • Moștenitorii s-au certat și s-au mîncat multă vreme. SADOVEANU, E. 120.
        surse: DLRLC
      • Femeie, taci! nu te mînca cu mine. SLAVICI, la TDRG.
        surse: DLRLC
  • comentariu regional Forme gramaticale: prezent indicativ mânânc, mânânci etc., mânâncă.
    surse: DLRLC

etimologie: