15 definiții pentru pătimi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂTIMI, pătimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și intranz. A suferi, a îndura, a răbda, a păți. 2. Intranz. A fi bolnav, a zăcea. – Din patimă.

PĂTIMI, pătimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și intranz. A suferi, a îndura, a răbda, a păți. 2. Intranz. A fi bolnav, a zăcea. – Din patimă.

pătimi [At: CORESI, EV. 327 / V: (reg; cscj) ~ma / Pzi: ~mesc / E: patimă] (Îvp) 1 vt A suferi chinuri, necazuri, dureri fizice sau morale Si: a îndura, a răbda. 2 vi A fi bolnav grav.

PĂTIMI, pătimesc, vb. IV. Tranz. A suferi, a îndura (neplăceri, lipsuri). Serafim Mogoș, cu tîmplele cărunte și ochii cuminți, povestea ce-a pătimit de la jandarmi. REBREANU, R. I 126. D-ta ești vinovat... de toate cîte am pătimit. CARAGIALE, O. III 79. Împărăteasa povestește soțului său cîte a pătimit ea. CREANGĂ, P. 101. Intranz. Nu pot să nu pătimesc cînd mă văd lepădat ca. un vatrar în lunile de vară. ALECSANDRI, T. I 377. Omul pînă nu pătimește nu să învață. PANN, P. V. III 50. (Fig.) Folosul ce a izvorît din cărțile bisericești... e netăgăduit, dar gramatica mult pătimi. NEGRUZZI, S. I 258. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și arătînd natura suferinței) Grigore flăcăul nu pătimea numai de furtunoasa boală a dragostei, SADOVEANU, O. VII 307. Un arap de la Fez, care călătorește cu noi, pătimește de boala mării și se vaită. ALECSANDRI, O. P. 312. Eu în tot cursul călătoriei mele am fost sănătos, numai am pătimit de ochi. KOGĂLNICEANU, S. 11.

A PĂTIMI ~esc 1. intranz. A trece prin patimi; a avea o durere fizică sau morală (cauzată de o boală sau de diferite greutăți, neplăceri etc.); a suferi. 2. tranz. A suporta depășind cu greu; a îndura. /Din patimă

pătimì v. 1. a suferi de o boală: pătimește de friguri; 2. a suferi martiriu: au pătimit pentru dragostea lui Hristos CR.; 3. a îndura necazuri: multe am pătimit; 4. a suferi în genere: când țara pătimește AL.

pătimésc v. intr. (d. patimă). Sufer, îndur martiriu: Iĭsus Hristos a pătimit pentru oamenĭ. Îs bolnav: a pătimi de stomah. Îndur necazurĭ, neplăcerĭ morale: multe am pătimit de atuncĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pătimi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pătimesc, 3 sg. pătimește, imperf. 1 pătimeam; conj. prez. 1 sg. să pătimesc, 3 să pătimească

pătimi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pătimesc, imperf. 3 sg. pătimea; conj. prez. 3 să pătimească

pătimi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pătimesc, imperf. 3 sg. pătimea; conj. prez. 3 sg. și pl. pătimească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂTIMI vb. 1. v. îndura. 2. a suferi, (înv. și pop.) a se munci. (De multe a mai ~!)

PĂTIMI vb. 1. a îndura, a păți, a răbda, a suferi, a suporta, a trage, (astăzi rar) a purta, (înv. și reg.) a petrece, a tîrpi, (prin Bucov.) a joi, (Transilv.) a păula, (Ban.) a pesti, (prin Transilv.) a pristui, (înv.) a bineviea, a cerca, a obicni, a pănăta, (fig.) a înghiți. (Cîte n-a ~!) 2. a suferi, (înv. și pop.) a se munci. (De multe a mai ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Quae nocent, docent (lat. „Cine a pătimit, a învățat”) – dicton popular latin, corespunzător proverbului nostru: Tot pățitul e priceput. FOL.

Intrare: pătimi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pătimi
  • pătimire
  • pătimit
  • pătimitu‑
  • pătimind
  • pătimindu‑
singular plural
  • pătimește
  • pătimiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pătimesc
(să)
  • pătimesc
  • pătimeam
  • pătimii
  • pătimisem
a II-a (tu)
  • pătimești
(să)
  • pătimești
  • pătimeai
  • pătimiși
  • pătimiseși
a III-a (el, ea)
  • pătimește
(să)
  • pătimească
  • pătimea
  • pătimi
  • pătimise
plural I (noi)
  • pătimim
(să)
  • pătimim
  • pătimeam
  • pătimirăm
  • pătimiserăm
  • pătimisem
a II-a (voi)
  • pătimiți
(să)
  • pătimiți
  • pătimeați
  • pătimirăți
  • pătimiserăți
  • pătimiseți
a III-a (ei, ele)
  • pătimesc
(să)
  • pătimească
  • pătimeau
  • pătimi
  • pătimiseră
pătima
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pătimi, pătimescverb

învechit popular
  • 1. tranzitiv intranzitiv Păți, răbda, suferi, îndura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Serafim Mogoș, cu tîmplele cărunte și ochii cuminți, povestea ce-a pătimit de la jandarmi. REBREANU, R. I 126. DLRLC
    • format_quote D-ta ești vinovat... de toate cîte am pătimit. CARAGIALE, O. III 79. DLRLC
    • format_quote Împărăteasa povestește soțului său cîte a pătimit ea. CREANGĂ, P. 101. DLRLC
    • format_quote Nu pot să nu pătimesc cînd mă văd lepădat ca un vatrar în lunile de vară. ALECSANDRI, T. I 377. DLRLC
    • format_quote Omul pînă nu pătimește nu să învață. PANN, P. V. III 50. DLRLC
    • format_quote figurat Folosul ce a izvorît din cărțile bisericești... e netăgăduit, dar gramatica mult pătimi. NEGRUZZI, S. I 258. DLRLC
    • format_quote Grigore flăcăul nu pătimea numai de furtunoasa boală a dragostei, SADOVEANU, O. VII 307. DLRLC
    • format_quote Un arap de la Fez, care călătorește cu noi, pătimește de boala mării și se vaită. ALECSANDRI, O. P. 312. DLRLC
    • format_quote Eu în tot cursul călătoriei mele am fost sănătos, numai am pătimit de ochi. KOGĂLNICEANU, S. 11. DLRLC
  • 2. intranzitiv A fi bolnav. DEX '09 DEX '98
    sinonime: zăcea
etimologie:
  • patimă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.