Definiția cu ID-ul 1330846:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÎNCÁT2, -Ă adj. 1. (Rar) Consumat, devorat. (Substantivat) De pești mâncații, toți vor înviia (a. 1550). CUV. D. BĂTR. II, 454/26. 2. Care s-a hrănit (bine); sătul. Peste o jumătate de ceas, mîncați, băuți, se așezau în luntre. CONTEMPORANUL, VI1 28. 3. (Popular) Scobit, ros, măcinat; s p e c. (despre dinți, măsele) cariat, stricat. ALR II/I h 43. – Pl.: mîncați, -te. – V. mînca.