nutriție sf [At: NEGULICI / Pl: ~ii / V: (rar) ~iune / E: fr nutrition, lat nutritio, -onis] 1 Totalitate a proceselor fiziologice prin care un organism viu își procură substanțele necesare creșterii, dezvoltării, obținerii energiei pentru desfășurarea proceselor vitale, refacerii țesuturilor etc. 2 (Pex) Hrănire. 3 (Pex) Hrană.

NUTRIȚIE s. f. Totalitatea fenomenelor prin care un organism viu își procură substanțele necesare dezvoltării, creșterii, refacerii țesuturilor etc.; p. ext. hrănire, alimentare; hrană. Îngrășarea ogoarelor, asigurarea unor condiții bune de nutriție a plantelor sînt de mare importanță. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 365, 5/1.

NUTRIȚIE s.f. Totalitatea fenomenelor prin care animalele și vegetalele își procură substanțele hrănitoare necesare dezvoltării și refacerii țesuturilor; (p. ext.) hrănire, nutrire, alimentare; hrană. [Gen. -iei, var. nutrițiune s.f. / cf. fr. nutrition, lat. nutritio].

NUTRIȚIE s. f. ansamblul funcțiilor organice prin care animalele și vegetalele își procură substanțele hrănitoare necesare dezvoltării și refacerii țesuturilor. (< fr. nutrition, lat. nutritio)

NUTRIȚIE ~i f. Ansamblul proceselor de asimilare a hranei necesare creșterii, dezvoltării și activității organismelor vii; alimentație. ~a plantelor. /<fr. nutrition, lat. nutritio, ~onis

nutrițiune sf vz nutriție

*NUTRIȚIUNE, NUTRIȚIE sf. Operațiune prin care animalele și vegetalele își aproprie substanțele care le hrănesc și elimină părticelele care nu mai sînt necesare vieții [fr.< lat.].

NUTRIȚIUNE s.f. v. nutriție.

nutriți(un)e f. funcțiunea corpurilor organizate cari își întrețin vieața absorbind substanțe străine: nutrițiunea coprinde: digestiunea, circulațiunea, absorpțiunea, respirațiunea și secrețiunea.

* nutrițiúne f. (lat. nutritio, -ónis). Acțiunea de a nutri, totalitatea fenomenelor care se întîmplă în corpu unuĭ animal saŭ uneĭ plante p. asimilarea nutrimentelor și întreținerea viețiĭ. – Și -ițíe. V. digestiune.

nutriție (desp. nu-tri-ți-e) s. f., art. nutriția (desp. -ți-a), g.-d. art. nutriției; pl. nutriții, art. nutrițiile (desp. -ți-i-)

!nutriție (nu-tri-ți-e) s. f., art. nutriția (-ți-a), g.-d. art. nutriției; pl. nutriții, art. nutrițiile (-ți-i-)

nutriție s. f. (sil. -tri-ți-e), art. nutriția (sil. -ți-a), g.-d. nutriții, art. nutriției; pl. nutriții

nutriție

NUTRIȚIE s. v. alimentație.

NUTRIȚIE s. alimentare, alimentație, hrănire, mîncare, mîncat, nutrire. (În timpul ~.)

NUTRIȚIE s. f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care un organism viu își procură substanțele necesare creșterii, dezvoltării, obținerii energiei pentru desfășurarea proceselor vitale, refacerii țesuturilor etc.; p. ext. hrănire, alimentare; hrană. Cf. negulici, pontbriant, d., lm, barcianu, alexi, w. Spălați-vă zilnic corpul cu apă rece. .. dacă voiți să favorizați nutrițiunea generală a corpului. f (1906), 32. După ce a făcut analiza elementelor, trece la filozofia socială, studiind funcțiunile de nutrițiune. petică, o. 485. Artritismul ar fi urmarea unei „încetiniri în nutrițiune”. ygrec, m. n. 39. Asigurarea unor condiții bune de nutriție. contemp. 1953, nr. 365, 5/1. Frunzișul din rozetele buchetelor asigurînd nutriția pomului... nu mai stimulează dezvoltarea ramurilor. bordeianu, p. 285. Condițiile... de viață și de nutriție. c. antonescu, p. 96. Cantitatea de apă absorbită de plante este mai mare decît ar fi necesar numai pentru funcțiunile de nutriție. agrotehnica, i, 118. – pl.: nutriții. – Și: (rar) nutrițiune s.f. – Din fr. nutrition, lat. nutritio.