11 definiții pentru risipit siripit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RISIPÍT, -Ă, risipiți, -te, adj. 1. Răspândit în toate părțile; împrăștiat, răsfirat. 2. (Despre materiale, bani, averi) Cheltuit fără socoteală; irosit. 3. (Despre armate sau cete înarmate) Pus pe fugă; alungat, înfrânt. 4. (Despre construcții) Stricat, sfărâmat; prăbușit, ruinat. – V. risipi.

RISIPÍT, -Ă, risipiți, -te, adj. 1. Răspândit în toate părțile; împrăștiat, răsfirat. 2. (Despre materiale, bani, averi) Cheltuit fără socoteală; irosit. 3. (Despre armate sau cete înarmate) Pus pe fugă; alungat, înfrânt. 4. (Despre construcții) Stricat, sfărâmat; prăbușit, ruinat. – V. risipi.

risipit1 sn [At: (cca 1550) SCL 1966, 72 / V: răs~ / Pl: ~uri / E: risipi] 1-3 Risipire (1, 6, 9).

risipit2, ~ă [At: PRAV. GOV. 452/5 / V: (îvr) răs~ (S și: resipit), (reg) răsup~, sirip~ / Pl: ~iți, ~e / E: risipi] 1 a Aruncat în toate părțile. 2 a Distrus prin împrăștiere. 3 a Răspândit ici și colo Si: difuz (2), răsfirat. 4 a (D. fân, otavă) Întins (pentru a se usca mai repede). 5 a Încurcat. 6 a (D. o avere, un bun material, bani etc.; îoc economisit) Cheltuit fără socoteală Si: irosit2, (reg) părăduit2. 7 a (Reg; d. casă, gospodărie) Distrus2 (1). 8 a (D. ființe aflate într-un grup, care formează o colectivitate, d. grupuri, colectivități) Răspândit în toate direcțiile Si: dezmembrat (1), răzlețit. 9 a (D. cete înarmate, oști etc.) Împrăștiat2. 10 a Dărâmat2 (1). 11 a Sfărâmat2. 12 av (D. ochi, privire) Împrăștiat. 13 a (D. legi, făgăduieli etc.) Încălcat2. 14 a (D. legi, ordine etc.) Abrogat. 15 a (D. nori, ceață, fum etc.) Destrămat2 (2). 16 a (D. sentimente, gânduri, senzații etc.) Spulberat2. 17 a Încurcat2. 18 a Dezorganizat2 (1). 19 a (D. oameni și manifestările lor) Distrat (1). 20 a (D. oameni și manifestările lor) Dezordonat2 (3). 21 a (D. oameni și manifestările lor) Derutat2 (1). 22 av Fără țintă. 23 a (Fig) Copleșit de durere. 24 a (Fig) Demoralizat2 (2).

RISIPÍT, -Ă, risipiți, -te, adj. 1. Răspîndit în toate părțile; împrăștiat, răsfirat. Stelele sclipeau mărunt, risipite pe toată nemărginirea bolții. MIHALE, O. 184. Caracteristic pentru așezările omenești din Țara Moților e felul în care sînt risipite casele satului: cîteva case într-o vale și pe urmă restul satului împrăștiat pe dealuri, prin munți, prin văgăuni. BOGZA, Ț. 42. Ce să fie asta de n-am întîlnit eu... nici un suflețel de om p-aci la voi, fără numai grămezi, grămezi de oase de oameni, risipite colea șt colea? ISPIRESCU, L. 100. ◊ Fig. Mi-e sufletul în soarele de-amiază Pe holde risipit ca vîntul cald. BENIUC, V. 55. Stătu privind într-acolo, spre lumina risipită în depărtări și pe livada înmugurită. SADOVEANU, O. IV 389. A mele visuri risipite. VLAHUȚĂ, P. 33. 2. (Despre bunuri materiale sau morale) Cheltuit fără socoteală; irosit. Avere risipită. 3. (Despre cete, armate etc.) Pus pe fugă, alungat, înfrînt. Cetele de Ieși răzlețe erau... sfărîmate și risipite. SADOVEANU, O. I 255. Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri. EMINESCU, O. I 148. 4. (Despre un întreg) Stricat, sfărîmat; dărîmat, prăbușit. Munții Gorjului se arătau... ca niște sfinți făcuți cu var pe cel din urmă zid rămas al unei mănăstiri risipite. GALACTION, O. I 64. Văzînd mănăstirea așa de risipită și vechie, m-am întors îndărăpt. RETEGANUL, P. I 39.

risipit a. 1. împrăștiat: nori risipiți pe cer; 2. dărâmat, în ruine: casă risipită; 3. fig. cheltuit fără cumpăt: avere risipită.

risipít, -ă adj. Împrăștiat, diseminat: insule risipite pe mare. Ruinat: casă risipită. Cheltuit fără socoteală: avere risipită.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RISIPÍT adj. 1. v. împrăștiat. 2. difuz, împrăștiat. (Elemente ~.) 3. împrăștiat, (înv.) spârcuit. (O armată ~.) 4. împrăștiat, (înv. și reg.) spart. (Prin norii ~ se zărea soarele.) 5. împrăștiat, prefirat, presărat, răsfirat, răspândit. (Nisip ~.) 6. v. spulberat. 7. v. irosit. 8. v. dărâmat.

RISIPÍT adj. v. distrus, nimicit, potopit, prăpădit, zdrobit.

RISIPIT adj. 1. dispersat, împrăștiat, răsfirat, răspîndit, răzlețit, (pop.) răznit, (înv. și reg.) rășchirat. (O mulțime ~.) 2. difuz, împrăștiat. (Elemente ~.) 3. împrăștiat, (înv.) spîrcuit. (O armată ~.) 4. împrăștiat, (înv. și reg.) spart. (Prin norii ~ se zărea soarele.) 5. împrăștiat, prefirat, presărat, răsfirat, răspîndit. (Nisip ~.) 6. împrăștiat, spulberat. (Zăpadă ~.) 7. cheltuit, irosit, prăpădit, (reg.) părăduit. (O avere ~.) 8. irosit, pierdut. (Timp ~ în zadar.) 9. dărăpănat, dărîmat, năruit, prăbușit, prăvălit, surpat, (pop.) hîit. (O construcție ~.)

risipit adj. v. DISTRUS. NIMICIT. POTOPIT. PRĂPĂDIT. ZDROBIT.

Intrare: risipit
risipit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • risipit
  • risipitul
  • risipitu‑
  • risipi
  • risipita
plural
  • risipiți
  • risipiții
  • risipite
  • risipitele
genitiv-dativ singular
  • risipit
  • risipitului
  • risipite
  • risipitei
plural
  • risipiți
  • risipiților
  • risipite
  • risipitelor
vocativ singular
plural
siripit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)