opțiuni
  • info

10 definiții pentru mâncat (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNCAT2, -Ă, mâncați, -te, adj. 1. (Despre ființe) Care s-a hrănit; sătul. 2. Ros, măcinat, distrus. ♦ Spec. (Pop.; despre dinți, măsele) Cariat, stricat. – V. mânca.

MÂNCAT2, -Ă, mâncați, -te, adj. 1. (Despre ființe) Care s-a hrănit; sătul. 2. Ros, măcinat, distrus. ♦ Spec. (Pop.; despre dinți, măsele) Cariat, stricat. – V. mânca.

mâncat2, ~ă a [At: CUV. D. BĂTR. 11, 454/26 / Pl: ~ați, ~e / E: mânca] 1 (Rar) Consumat. 2 Care s-a hrănit bine. 3 Sătul. 4 (Pop) Ros. 5 (D. dinți, măsele) Cariat. 6 Erodat. 7 Ruginit. 8 Ciupit de molii. 9 Viermănos.

mâncat a. ros: mâncat de putregaiu OD.

MÎNCAT2, -Ă, mîncați, -te, adj. 1. (Despre alimente) Consumat (în parte sau total) ♦ Fig. (Despre bani, avere etc.) Cheltuit, risipit; prădat. Pentru Iani Livaridi orice ban cheltuit era un ban «mîncat». SANDU-ALDEA, N. 256. 2. Ros, măcinat, distrus. 3. (Despre ființe) Care s-a hrănit (bine); sătul. Peste o jumătate de ceas, mîncați, băuți, se așezau în luntre. CONTEMPORANUL, VII 28.

mîncát, -ă adj. (d. mănînc). Ros. A fi mîncat (orĭ ros) ca alba (adică: ĭapa) de ham, a fi foarte plictisit de un lucru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+mâncate (pe ~) loc. adv.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÂNCAT adj. 1. v. sătul. 2. v. ros.

MÎNCAT adj. 1. sătul, săturat, (pop.) ospătat, (înv. și reg.) sațiat, (reg.) omiat. (Un om ~.) 2. măcinat, ros, săpat. (Un zid, un mal ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi mâncat ca alba de ham expr. (pop.) a fi trecut prin multe, a fi experimentat / versat.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÎNCÁT2, -Ă adj. 1. (Rar) Consumat, devorat. (Substantivat) De pești mâncații, toți vor înviia (a. 1550). CUV. D. BĂTR. II, 454/26. 2. Care s-a hrănit (bine); sătul. Peste o jumătate de ceas, mîncați, băuți, se așezau în luntre. CONTEMPORANUL, VI1 28. 3. (Popular) Scobit, ros, măcinat; s p e c. (despre dinți, măsele) cariat, stricat. ALR II/I h 43. – Pl.: mîncați, -te. – V. mînca.

Intrare: mâncat (adj.)
mâncat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâncat
  • mâncatul
  • mâncatu‑
  • mâncată
  • mâncata
plural
  • mâncați
  • mâncații
  • mâncate
  • mâncatele
genitiv-dativ singular
  • mâncat
  • mâncatului
  • mâncate
  • mâncatei
plural
  • mâncați
  • mâncaților
  • mâncate
  • mâncatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mâncat, mâncatăadjectiv

etimologie:
  • vezi mânca DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.