opțiuni
  • info

21 de definiții pentru jecmăni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JECMĂNI, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăni vb. IV] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

jecmăni vt [At: DA / V: jăc~, jăgm~, jerm~ / Pzi: ~nesc / E: jăcman] A jefui (3).

JECMĂNI, jecmănesc, vb. IV. tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăni] – Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).

JECMĂNI, jecmănesc, vb. IV. Tranz. A stoarce (prin forță sau prin exploatare) bunuri materiale de la un individ sau de la o colectivitate; a jefui. [Albert Kirali] jecmăni și pîrjoli toate cetățile. ISPIRESCU, M. V. 17. ◊ (Complementul e un abstract) Buciumă-n mine toate răscoalele țării! Toate obidele răzvrătite, toate dreptățile jecmănite. DEȘLIU, G. 23.

A JECMĂNI ~esc tranz. (persoane) 1) A lipsi (complet) de avere; a prăda; a jefui; a despuia; a jupui. 2) A priva (de bani sau de alte bunuri materiale) prin exploatare sau prin violență; a jefui; a jumuli. /Din jecman

JĂCMĂNI vb. IV v. jecmăni.

jăcmăni v vz jecmăni

jăgmăni v vz jecmăni

jermăni v vz jecmăni

jăcmănì v. a jăfui grozav: pârjoliau și jăcmăniau ISP.

jăcmănésc v. tr. (ung. zsákmányolni. V. jac). Fam. Jăfuĭesc. – Și jăgm- și jugm- (Olt.).

jăgmănésc V. jăcmănesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jecmăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănesc, 3 sg. jecmănește, imperf. 1 jecmăneam; conj. prez. 1 sg. să jecmănesc, 3 să jecmănească

jecmăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănesc, imperf. 3 sg. jecmănea; conj. prez. 3 să jecmănească

jecmăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănesc, imperf. 3 sg. jecmănea; conj. prez. 3 sg. și pl. jecmănească

jecmăni

jăcmănesc, -neam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JECMĂNI vb. a jefui, (reg.) a jăpcăni, (fig.) a jumuli, a jupui. (Un negustor care își ~ clienții.)

jecmăni vb. IV. tr. (mai ales fam.; compl. indică oameni) a extorca, a jefui, <reg.> a dicăsi, a jăpcăni, <fig.> a jumuli, a jupui, a mulge, a scurge, a stoarce, a suge, <fig.; rar> a jintui, <fig.; pop.> a jupi, <fig.; fam.> a carota. Sub pretextul că îi poate facilita cumpărarea unei locuințe la un preț modic, l-a jecmănit de bani.

JECMĂNI vb. a jefui, (reg.) a jăpcăni. (Un negustor care își ~ clienții.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jecmăni, jecmănesc, vb. tranz. – A jefui, a prăda, a fura. – Din jecman, jăcman „jaf mare” (< magh.) (DEX, MDA).

Intrare: jecmăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jecmăni
  • jecmănire
  • jecmănit
  • jecmănitu‑
  • jecmănind
  • jecmănindu‑
 singular plural
  • jecmănește
  • jecmăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jecmănesc
 (să)
  • jecmănesc
  • jecmăneam
  • jecmănii
  • jecmănisem
a II-a (tu)
  • jecmănești
 (să)
  • jecmănești
  • jecmăneai
  • jecmăniși
  • jecmăniseși
a III-a (el, ea)
  • jecmănește
 (să)
  • jecmănească
  • jecmănea
  • jecmăni
  • jecmănise
plural I (noi)
  • jecmănim
 (să)
  • jecmănim
  • jecmăneam
  • jecmănirăm
  • jecmăniserăm
  • jecmănisem
a II-a (voi)
  • jecmăniți
 (să)
  • jecmăniți
  • jecmăneați
  • jecmănirăți
  • jecmăniserăți
  • jecmăniseți
a III-a (ei, ele)
  • jecmănesc
 (să)
  • jecmănească
  • jecmăneau
  • jecmăniră
  • jecmăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jăcmăni
  • jăcmănire
  • jăcmănit
  • jăcmănitu‑
  • jăcmănind
  • jăcmănindu‑
 singular plural
  • jăcmănește
  • jăcmăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jăcmănesc
 (să)
  • jăcmănesc
  • jăcmăneam
  • jăcmănii
  • jăcmănisem
a II-a (tu)
  • jăcmănești
 (să)
  • jăcmănești
  • jăcmăneai
  • jăcmăniși
  • jăcmăniseși
a III-a (el, ea)
  • jăcmănește
 (să)
  • jăcmănească
  • jăcmănea
  • jăcmăni
  • jăcmănise
plural I (noi)
  • jăcmănim
 (să)
  • jăcmănim
  • jăcmăneam
  • jăcmănirăm
  • jăcmăniserăm
  • jăcmănisem
a II-a (voi)
  • jăcmăniți
 (să)
  • jăcmăniți
  • jăcmăneați
  • jăcmănirăți
  • jăcmăniserăți
  • jăcmăniseți
a III-a (ei, ele)
  • jăcmănesc
 (să)
  • jăcmănească
  • jăcmăneau
  • jăcmăniră
  • jăcmăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jăgmăni
  • jăgmănire
  • jăgmănit
  • jăgmănitu‑
  • jăgmănind
  • jăgmănindu‑
 singular plural
  • jăgmănește
  • jăgmăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jăgmănesc
 (să)
  • jăgmănesc
  • jăgmăneam
  • jăgmănii
  • jăgmănisem
a II-a (tu)
  • jăgmănești
 (să)
  • jăgmănești
  • jăgmăneai
  • jăgmăniși
  • jăgmăniseși
a III-a (el, ea)
  • jăgmănește
 (să)
  • jăgmănească
  • jăgmănea
  • jăgmăni
  • jăgmănise
plural I (noi)
  • jăgmănim
 (să)
  • jăgmănim
  • jăgmăneam
  • jăgmănirăm
  • jăgmăniserăm
  • jăgmănisem
a II-a (voi)
  • jăgmăniți
 (să)
  • jăgmăniți
  • jăgmăneați
  • jăgmănirăți
  • jăgmăniserăți
  • jăgmăniseți
a III-a (ei, ele)
  • jăgmănesc
 (să)
  • jăgmănească
  • jăgmăneau
  • jăgmăniră
  • jăgmăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jermăni
  • jermănire
  • jermănit
  • jermănitu‑
  • jermănind
  • jermănindu‑
 singular plural
  • jermănește
  • jermăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jermănesc
 (să)
  • jermănesc
  • jermăneam
  • jermănii
  • jermănisem
a II-a (tu)
  • jermănești
 (să)
  • jermănești
  • jermăneai
  • jermăniși
  • jermăniseși
a III-a (el, ea)
  • jermănește
 (să)
  • jermănească
  • jermănea
  • jermăni
  • jermănise
plural I (noi)
  • jermănim
 (să)
  • jermănim
  • jermăneam
  • jermănirăm
  • jermăniserăm
  • jermănisem
a II-a (voi)
  • jermăniți
 (să)
  • jermăniți
  • jermăneați
  • jermănirăți
  • jermăniserăți
  • jermăniseți
a III-a (ei, ele)
  • jermănesc
 (să)
  • jermănească
  • jermăneau
  • jermăniră
  • jermăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jecmăni, jecmănescverb

  • 1. A jefui. DEX '09 MDA2 DEX '98
    sinonime: jefui jumuli jupui jăpcăni
  • diferențiere A stoarce (prin forță sau prin exploatare) bunuri materiale de la un individ sau de la o colectivitate. DLRLC
    sinonime: jefui
    • format_quote [Albert Kirali] jecmăni și pârjoli toate cetățile. ISPIRESCU, M. V. 17. DLRLC
    • format_quote Buciumă-n mine toate răscoalele țării! Toate obidele răzvrătite, toate dreptățile jecmănite. DEȘLIU, G. 23. DLRLC
etimologie:
  • învechit regional jăcmán „jaf mare” (din limba maghiară). DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.