14 intrări

Articole pe această temă:

159 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

FÁTA s. f. (Numai în expr.) Fata morgana = fenomen optic frecvent în regiunile calde, formă de miraj, în care imaginile obiectelor aflate la orizont apar răsturnate, ca și cum s-ar reflecta într-o apă; apa morților, v. apă. Ca în fața beduinului călător prin pustiul de nisip, începe să mi se ridice la depărtată zare fata morgana. CARAGIALE, O. II 98.

FÁTA MORGÁNA loc. s. f. Fenomen optic frecvent în regiunile calde, datorită căruia imaginile obiectelor aflate la (sau dincolo de) orizont apar ca și cum s-ar reflecta într-o apă. ♦ Fig. Apariție înșelătoare, iluzie trecătoare. – Cuv. it.

FÁTĂ, fete, s. f. 1. Persoană de sex feminin, nemăritată. ◊ Fată în casă = fată (tânără) angajată ca femeie de serviciu într-o gospodărie. Fată bătrână = fată trecută de vârsta de măritat și care a rămas necăsătorită. ♦ Fecioară, virgină. 2. (În raport cu părinții) Fiică. – Lat. feta.

FÁȚĂ, fețe, s. f. I. 1. Partea anterioară a capului omului și a unor animale, formată din oasele faciale, maxilarul superior și inferior, acoperite de mușchii faciali; chip, figură. ◊ Loc. adj. Din față = care se află înainte. De față = care se află prezent; care aparține prezentului. ◊ Loc. adv. În față = a) înainte; b) direct, fără înconjur, fără menajamente. Din față = dinainte. De față = în prezența cuiva. Pe față = direct, fără înconjur, fără menajamente; fără să se ferească. Față în față = unul înaintea (sau împotriva) celuilalt. ◊ Loc. prep. În fața (cuiva sau a ceva) = înaintea (cuiva sau a ceva). Din fața = dinaintea (cuiva sau a ceva). De față cu... = în prezența... Față cu... (sau de...) = a) în raport cu..., în ceea ce privește; b) pentru; c) având în vedere. ◊ Expr. A(-i) cânta (cuiva) cucul în (sau din...) față = (în superstiții) a-i merge (cuiva) bine. A fi de față = a fi prezent, a asista. A scăpa cu fața curată = a scăpa cu bine dintr-o situație dificilă. A face față (cuiva sau la ceva) = a rezista; a corespunde unei probe, unei sarcini. A pune (de) față (sau față în față) = a confrunta; a compara. A (se) da pe față = a (se) descoperi, a (se) demasca. A-și întoarce fața (de la...) = a nu mai vrea să știe de... A privi (sau a vedea, a zări pe cineva) din față = a privi (sau a vedea, a zări) în întregime figura cuiva. Om (sau taler) cu două fețe = om ipocrit, fățarnic. A-l prinde (pe cineva) la față = (despre haine, culori) a-i sta bine, a i se potrivi. ♦ Expresie a feței (I 1); mină, fizionomie. ◊ Expr. A schimba (sau a face) fețe(-fețe) = a) a-și schimba subit fizionomia, culoarea obrazului (de jenă, rușine etc.); b) a se simți foarte încurcat la auzul sau la vederea unor lucruri sau situații neplăcute; a se tulbura, a se zăpăci; c) (despre mătăsuri) a-și schimba reflexele, culorile. A prinde față = a se îndrepta după o boală. ♦ Obraz. 2. Partea anterioară a corpului omenesc și a unor animale. Au căzut cu fața la pământ. 3. (Pop.; determinat prin „de om” sau „pământeană”) Om. 4. Persoană, personaj. Fețe simandicoase. ◊ Față bisericească = reprezentant al bisericii. II. 1. (Mat.) Fiecare dintre suprafețele plane care mărginesc un poliedru; fiecare dintre planele care formează un diedru. 2. Suprafață (în special a Pământului, a apei). ◊ Expr. La fața locului = acolo unde s-a întâmplat (sau se va întâmpla) ceva. 3. Înfățișare, aspect. ♦ Partea de deasupra, expusă vederii și mai aleasă, a unor articole alimentare de vânzare. 4. Culoare. ◊ Expr. A-i ieși (unei pânze, unei stofe) fața (la soare, la spălat etc.) = a se decolora. 5. Partea lustruită, poleită, finisată atent etc. a unui obiect. ◊ Expr. A da față (unui lucru) = a lustrui, a polei, a netezi, a face să arate frumos (un lucru). ♦ Partea finită, expusă vederii, a unei țesături (în opoziție cu dosul ei). 6. (În sintagmele) Față de masă = material textil, plastic etc. folosit spre a acoperi o masă (când se mănâncă sau ca ornament). Față de pernă (sau de plapumă) = învelitoare de pânză în care se îmbracă perna (sau plapuma). 7. Prima pagină a fiecărei file. ♦ (Înv. și pop.) Pagină. 8. Fațadă. 9. (În sintagma) Fața dealului (sau a muntelui etc.) = partea dealului (sau a muntelui etc.) orientată spre soare sau spre miazăzi. – Lat. pop. facia (< facies).

FĂTÁ, pers. 3 fátă, vb. I. Tranz. (Despre animale mamifere) A naște, a face pui. – Lat. fetare.

FÂȚ interj. Cuvânt care imită o mișcare (continuă). [Var.: fấța interj.] – Onomatopee.

FẤȚĂ, fâțe, s. f. 1. (Reg.) Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede). 2. (Fam.) Femeie care se fâțâie. – Din fâțâi (derivat regresiv).

FÁTA MORGÁNA s. f. Fenomen optic frecvent în regiunile calde, datorită căruia imaginile obiectelor aflate la (sau dincolo de) orizont apar ca și cum s-ar reflecta într-o apă. ♦ Apariție înșelătoare, iluzie trecătoare. – Cuv. it.

FÁTĂ, fete, s. f. 1. Persoană de sex feminin, nemăritată. ◊ Fată în casă = fată (tânără) angajată ca femeie de serviciu într-o gospodărie. Fată bătrână = fată trecută de vârsta de măritat și care a rămas necăsătorită. ♦ Fecioară, virgină. 2. (În raport cu părinții) Fiică. – Lat. feta.

FÁȚĂ, fețe, s. f. I. 1. Partea anterioară a capului omului și a unor animale; chip, figură. ◊ Loc. adj. Din față = care se află înainte. De față = care se află prezent; care aparține prezentului. ◊ Loc. adv. În față = a) înainte; b) direct, fără înconjur, fără menajamente. Din față = dinainte. De față = în prezența cuiva. Pe față = direct, fără înconjur, fără menajamente; fără să se ferească. Față în față = unul înaintea (sau împotriva) celuilalt. ◊ Loc. prep. În fața (cuiva sau a ceva) = înaintea (cuiva sau a ceva). Din fața = dinaintea (cuiva sau a ceva). De față cu... = în prezența... Față cu... (sau de...) = a) în raport cu..., în ceea ce privește; b) pentru; c) având în vedere. ◊ Expr. A(-i) cânta (cuiva) cucul în (sau din...) față = (în superstiții) a-i merge (cuiva) bine. A fi de față = a fi prezent, a asista. A scăpa cu fața curată = a scăpa cu bine dintr-o situație dificilă. A face față (cuiva sau la ceva) = a rezista; a corespunde unei probe, unei sarcini. A pune (de) față (sau față în față) = a confrunta; a compara. A (se) da pe față = a (se) descoperi, a (se) demasca. A-și întoarce fața (de la...) = a nu mai vrea să știe de... A privi (sau a vedea, a zări pe cineva) din față = a privi (sau a vedea etc.) în întregime figura cuiva. Om (sau taler) cu două fețe = om ipocrit, fățarnic. A-i prinde (pe cineva) la față = (despre haine, culori) a-i sta bine, a i se potrivi. ♦ Expresie a feței (I 1); mină, fizionomie. ◊ Expr. A schimba (sau a face) fețe(-fețe) = a) a-și schimba subit fizionomia, culoarea obrazului (de jenă, rușine etc.); b) a se simți foarte încurcat la auzul sau la vederea unor lucruri sau situații neplăcute; a se tulbura, a se zăpăci; c) (despre mătăsuri) a-și schimba reflexele, culorile. A prinde față = a se îndrepta după o boală. ♦ Obraz. 2. Partea anterioară a corpului omenesc și a unor animale. Au căzut cu fața la pământ. 3. (Pop.; determinat prin „de om” sau „pământeană”) Om. 4. Persoană, personaj. Fețe simandicoase.Față bisericească = reprezentant al bisericii. II. 1. (Mat.) Fiecare dintre suprafețele plane care mărginesc un poliedru; fiecare dintre planele care formează un diedru. 2. Suprafață (în special a pământului, a apei). ◊ Expr. La fața locului = acolo unde s-a întâmplat (sau se va întâmpla) ceva. 3. Înfățișare, aspect. ♦ Partea de deasupra, expusă vederii și mai aleasă, a unor articole alimentare de vânzare. 4. Culoare. ◊ Expr. A-i ieși (unei pânze, unei stofe) fața (la soare, la spălat etc.) = a se decolora. 5. Partea lustruită, poleită, finisată atent etc. a unui obiect. ◊ Expr. A da față (unui lucru) = a lustrui, a polei, a netezi, a face să arate frumos (un lucru). ♦ Partea finită, expusă vederii, a unei țesături (în opoziție cu dosul ei). 6. (În sintagmele) Față de masă = material textil, plastic etc. folosit spre a acoperi o masă (când se mănâncă sau ca ornament). Față de pernă (sau de plapumă) = învelitoare de pânză în care se îmbracă perna (sau plapuma). 7. Prima pagină a fiecărei file. ♦ (Înv. și pop.) Pagină. 8. Fațadă. 9. (În sintagma) Fața dealului (sau a muntelui etc.) = partea dealului (sau a muntelui etc.) orientată spre soare sau spre miazăzi. – Lat. pop. facia (< facies).

FĂTÁ, pers. 3 fátă, vb. I. Tranz. (Despre animale mamifere) A naște, a face pui. – Lat. fetare.

FÂȚ interj. Cuvânt care imită o mișcare (continuă). – Onomatopee.

FẤȚĂ, fâțe, s. f. 1. (Reg.) Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede). 2. (Fam.) Femeie care se fâțâie. – Din fâțâi (derivat regresiv).

MORGÁNA adj. (În sintagma) Fata morgana = fenomen optic din regiunile tropicale, care face ca obiectele aflate la orizont sau dincolo de el să apară multiplicate sau răsturnate, ca într-o apă; apa morților. – Din it. [fata] morgana.

FÁȚĂ, fețe, s. f. I. 1. Partea anterioară a capului omului; chip, figură. Fața îi era deschisă, ochii mari, limpezi; fruntea largă îi era plină de zbîrcituri, pînă către creștetul gol al capului. CAMILAR, TEM. 15. Parcă te-ai cam aburit la față, nu știu cum. CREANGĂ, P. 163. Iar fața ei frumoasă ca varul este albă. EMINESCU, O. I 88. Cînd mă uit în fața lui, Parcă-i spuma laptelui! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 37. ◊ Loc. adv. În față = (uneori în opoziție cu în spate, în urmă, în dreapta, în stînga etc.) înainte. În zadar flamura verde o ridică înspre oaste, Căci cuprinsă-i de pieire și în față și în coaste. EMINESCU, O. I 148. Sfirșind această deșănțată cuvîntare... se înturnă spre norod, în față, în dreapta și în stinga. NEGRUZZI, S. I 149. ◊ Loc. prep. În fața (cuiva sau a ceva) = înaintea (cuiva sau a ceva). Căruța era împodobită cu pietre nestemate de sclipeau in fața soarelui ca cine știe ce lucru mare. ISPIRESCU, L. 38. Ivan dezleagă turbinca în fața tuturor. CREANGĂ, P. 306. Și mii de suvenire mă-ncungiură-ntr-o clipă în fața unui tainic și drăgălaș portret. ALECSANDRI, P. A. 111. (Învechit) În față cu = de cealaltă parte (a unei despărțituri, a unui hotar, a unui obstacol etc.). Haidar-Pașa este numele unui cîmp lat și frumos ce se găsește în Asia... în față cu Stambulul. ALECSANDRI, P. P. 109. ◊ Din față = a) (loc. adv.) dinainte. (Expr.) A(-i) cînta (cuiva) cucul din față = a se lăsa cîștigat de mijloace necinstite; (în superstiții) a-i merge bine. Dac-ar fi pretutindene tot asemene judecători ce nu iubesc a li cînta cucul din față... cei ce n-au dreptate n-ar mai năzui în veci și în pururea la judecată. CREANGĂ, A. 150; b) (loc. adj.; uneori în opoziție cu din dos) de dinainte. Privirea lui căzu din întîmplare asupra ferestrei din față. NEGRUZZI, la TDRG. ◊ Loc. prep. Din fața = dinaintea (cuiva sau a ceva). Vartolomeu Diaconu înțelese din surisul trist și absent că omul din fața lui este, din cine știe ce tăinuite pricini, un nefericit. C. PETRESCU, A. 283. ◊ De față = a) (loc. adv.; învechit) fără înconjur, sincer, fățiș. Mihai-vodă... le răspunse îndată de față «că el nu va lăsa Ardealul». BĂLCESCU, O. II 275; b) (loc. adv.; învechit) în prezența cuiva. Toată dorința me este... să mă întorc în Moldova și să-ți pot zice de față că sînt al d-tale pre plecat și supus fiu. KOGĂLNICEANU, s 76; c) (loc. adv.; învechit; în legătură cu verbe ca «a se lupta», «a se bate», «a se lovi») în luptă dreaptă, piept la piept. Nemernicii nu se bat de față. ISPIRESCU, M. V. 50. Buzeștii, mai căpătînd ajutor de oaste de la Mihai, le ieșiră întru întîmpinare și se loviră de față. BĂLCESCU, O. II 49; d) (loc. adj.; cu sens temporal, în opoziție cu trecut sau viitor) prezent, actual. De la asta atîrnă soarta ta de față și viitoare. NEGRUZZI, S. I 230. Această ochire [asupra istoriei] ne va da înțelegerea revoluțiilor ei de față și a revoluțiilor ei viitoare. BĂLCESCU, O. II 11. (Expr.) A fi de față = a fi prezent, a asista. M-am rugat de vecinul meu, ăsta, care e de față. ISPIRESCU, L. 180. (Eliptic) Fetele împăratului, întîmplîndu-se de față... li s-au făcut milă. CREANGĂ, P. 208. ◊ Loc. prep. De față cu (cineva) = în prezența (cuiva). Poți să-mi vorbești de față cu prietenul meu. Față cu (sau față de) (cineva sau ceva) = a) în raport cu.. în ceea ce privește... În toată purtarea ei față cu Radu punea un fel de căldură. VLAHUȚĂ, N. 15. State mai bătrîne și puternice nu-și stăpînesc expresia unei fățișe invidii față cu succesele noastre. CARAGIALE, N. F. 78. Veți plăti cu capul obrăznicia ce ați întrebuințat față cu mine. CREANGĂ, P. 263; b) pentru. Dragoste față de patrie; c) avînd în vedere. Față de concluziile trase, nu mai am nimic de adăugat.Expr. Față-n față = unul către altul, unul înaintea altuia (în imediata apropiere). Se așezară față-n față la masă; între ei, lampa scotea un fir de fum negru. CAMILAR, TEM. 10. Și în buimăceala ceea, trezîndu-se cu Ion față-n față, unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112. Eu departe, el departe, Un deal mare ne desparte; Și nici apa nu mă lasă Să fiu cu el față-n față! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 128. A scăpa cu fața curată = a scăpa fără rușine, fără a o păți, dintr-o situație anevoioasă. Calul spuse fetei cu ce tertipuri îmblă tată-său să-i încerce bărbăția și o povățui ce să facă ca să scape cu fața curată. ISPIRESCU, L. 16. A da față (cu cineva) v. d a. A face față (cuiva sau la ceva) = a rezista, a ține piept. Dar nu știi cît ne costă seratele lor ? Cu ce să mai fac față acestor risipe! DELAVRANCEA, S. 111. A pune (oameni sau lucruri) (de) față (sau față-n față) = a pune în prezență, a așeza alături pentru a stabili o comparație sau a trage o concluzie; a confrunta. A fost pus față cu pîrîtul.Punînd față în față nevinovăția copiilor și soarta lor tragică, autorii și regizorul au făcut din această tristă și dezolantă seară de Crăciun... un adevărat simbol al vieții... oamenilor simpli. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 384, 4/2. Mă rog ție, cine e măgarul ăsta, aș vrea să-l știu... De ce să nu mi-l spui, dacă zici că mi-ești amic sincer?Ca să mă pui de față?... N-am poftă. CARAGIALE, O. II 127. A fi (sau a se întîmpla) față (la ceva sau undeva) = a fi prezent, a asista (la ceva), a fi martor. Față la nuntă au fost: fiarele pădurii, copacii cei măreți. ISPIRESCU, L. 388. Ce viclenie! Să mă uite pentru că nu mai sînt față! NEGRUZZI, S. I 66. A spune (cuiva) în față = a spune cuiva în mod direct, deschis, lucruri neplăcute. I-am spus în față tot ce gîndesc despre el. A spune pe față = a spune sincer, fără înconjur. Spune-mi lucrurile pe față. A (se) da pe față = a (se) descoperi, a (se) demasca. Spînul, văzînd că i s-a dat vicleșugul pe față, se răpede ca un cîne turbat la Harap-Alb. CREANGĂ, P. 278. A lucra pe față = a lucra fără ascunzișuri, deschis, cinstit. [Mihai] umbla cu inima deschisă, lucra pe față și fără vicleșug. ISPIRESCU, M. V. 56. A-și întoarce fața (de la cineva sau de către cineva) = a abandona (pe cineva), a nu mai vrea să știi de cineva. Nu vor să-și mai cunoască frații, își întoarce fața de cătră ei. SADOVEANU, E. 107. A privi (pe cineva) în față = a privi drept în ochi, deschis. Fără să-l privească în față, scoase cămașa împăturită a dosarului din buzunar. C. PETRESCU, A. 357. A privi (sau a vedea, a zări etc. pe cineva) din față = a privi, a vedea etc. în întregime figura cuiva. A-l prinde la față = a-i sta bine (cuiva) o haină, o rochie etc. ♦ Expresie a figurii; mină, fizionomie. V. mutră. Față acră. Față înviorată.Cosciugul era purtat de juni nobili și înconjurat de toți boierii romîni... Apoi venea Mihai însuși cu fața întristată. BĂLCESCU, O. II 260. ◊ Expr. A schimba fețe sau a face fețe-fețe = a te simți foarte încurcat la auzul sau la vederea unor lucruri care te pun într-o situație neplăcută. Se înfuriase de tot și schimba numai fețe. SBIERA, P. 114. Musafirii și mai ales musafirele făceau haz; iar bietul Kir Ianulea... făcea fețe-fețe. CARAGIALE, O. III 35. Ivan atunci lasă capul în jos și, tăcînd, începe a face fețe-fețe. CREANGĂ, P. 318. Ea îndată schimbă fețe, Țipă cu de spaimă glas. VĂCĂRESCU, P. 169. A prinde față = a se întrema după boală. ♦ Obraz. Gerul... pe fețe de copile înflorește trandafirii. ALECSANDRI, P. A. 113. Iară fața mi-o voi da La Turda la rumenele, Părul la făcut inele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 236. 2. Partea dinainte a corpului omenesc. Baba se culcă pe pat, cu fața la părete. CREANGĂ, P. 6. Între făclii de ceară, arzînd în sfeșnici mari, E-ntinsă-n haine albe, cu fața spre altar, Logodnica lui Arald. EMINESCU, O. I 88. Slăbindu-i puterile, au căzut cu fața la pămînt. DRĂGHICI, R. 42. A pus fața la pămînt Și n-a pus-o să-nflorească, Ci-a pus-o să veștejească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 148. ◊ Expr. A da dos la față v. dos. A sta față = a se împotrivi, a rezista, a ține piept (unei primejdii). Iară Ercule se întorcea într-un călcîi și sta față totdauna unde era primejdia mai mare și războiul mai înverșunat. ISPIRESCU, U. 52. 3. (Adesea determinat prin «de om» sau «pămînteană») Om. Îndată vin vreo douăzeci de zîne... și încep a-l întreba: Cum ai cutezat tu, față pămînteană, să intri-n țara noastră? RETEGANUL, P. II 12. Șarpele, neputîndu-se sui iar în nouri, fuge prin munți și, îndată ce-l vede față de om, piere. ȘEZ. I 244. 4. (Învechit) Persoană, personaj. Față bisericească.În casa acestor nași regăseam... înalte fețe bucureștene. GALACTION, O. I 13. Am mai îmblat eu c-o mulțime de cucoane, cu maice boieroaice și cu alte fețe cinstite. CREANGĂ, P. 115. 7200 de galbini de la mai multe fețe, pentru deosebite posturi și cinuri. ALECSANDRI, T. 1354. II. 1. Partea suprafeței unui corp, mărginită de muchiile lui. Cubul are șase fețe.Expr. (Om sau taler) cu două fețe = (om) fățarnic, ipocrit. 2. (Mai ales despre ape și despre pămînt; uneori în opoziție cu fund) Suprafață. Rar un pescăruș vînăt fîlfîia pe deasupra: parcă pierduse ceva pe Moldova și acuma umbla, cercetînd cu luare-aminte fața undelor. SADOVEANU, O. V 61. Buzduganul... căzînd jos, cu mare strășnicie, s-a cufundat în fundul pămîntului... – Ia zvîrle-l și tu acum...L-oi zvîrli eu, nu te îngriji; dar scoate-l mai întâi la fața pămîntului. CREANGĂ, P. 56. Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe. EMINESCU, O. I 142. Dar vîntul crunt deodată, suflînd cu vijelie, Schimbă a mării față în munți îngrozitori. ALECSANDRI, P. A. 71. ◊ Expr. Pe fața pămîntului v. pămînt. La fața locului = acolo unde s-a întîmplat ceva. Cocostîrci, pe catalige, Vin la fața locului. TOPÎRCEANU, S. A. 64. Prea luminatul Bogdan s-a făgăduit că va merge însuși la fața locului. DELAVRANCEA, A. 66. Li s-au zis să facă cercetare la fața locului. NEGRUZZI, S. I 226. 3. Înfățișare, aspect. Grădinile în mii de fețe În cinstea voastră înfloresc. CERNA, P. 14. Grîulețul lui de vară De departe că-nverzea, Iar d-aproape-ngălbenea, Față de copt își făcea. TEODORESCU, P. P. 142. ◊ Fig. Cărțile binefăcătoare ale culturii adevărate sînt... singurele care au schimbat fața lumii. SADOVEANU, E. 23. ♦ Partea de deasupra, exterioară, aleasă a articolelor alimentare, îndeosebi expuse spre vînzare. Fața mărfii. 4. Culoare. Suspinînd privea balconul Ce-ncărcat era de frunze de îi spînzur' prin ostrețe Roze roșie de Șiras și liane-n fel de fețe. EMINESCU, O. I 152. Înlăuntru erau grămădite o mulțime de tinere... gătite și împodobite cu toate fețele curcubeului. ODOBESCU, S. I 384. Leac pentru închiderea feții părului. PISCUPESCU, O. 317. ◊ Expr. A ieși (unei pînze, unei stofe) fața (la soare, la spălat, la purtat etc.) = a se decolora. (Mai ales despre mătăsuri) A face (sau a juca) fețe-fețe = a schimba culorile (cînd mătăsurile sînt mișcate). 5. (În opoziție cu reversul, dosul) Partea lustruită, poleită etc. a unui obiect. Stofă cu două fețe.Față de plapumă = partea de deasupra a plăpumii (opusă celeilalte părți pe care se pune cearșaful). ◊ Expr. A juca (cu cărțile) pe față = a-și arăta deschis gîndurile și intențiile, a nu ascunde nimic. A da față unui lucru = a-l lustrui, a-l polei, a-l netezi. ♦ Partea din afară a unei haine îmblănite. Am cumpărat stofă pentru față. 6. (Adesea determinat prin «de masă» sau, mai rar, «mesei») Material anume țesut sau cusut, folosit spre a acoperi masa. Tovarășul meu îmi prinse mîna peste fața albă a mesei și mi-o strînse încet. C. PETRESCU, S. 152. Două fețe de masă bune, vrîstate. SEVASTOS, N. 46. Mesele însă erau goale-goluțe... nici furculițe, linguri, ba nici fețe nu erau pe mese. RETEGANUL, P. II 15. ♦ (Adesea determinat prin «de pernă») Învelitoare de pînză în care se îmbracă perna. 7. Fiecare dintre cele două părți ale unei foi de hîrtie; pagină. O hîrtie scrisă pe toate fețele. CREANGĂ, A. 157. Scriu franțuzește... fără a face mai mult decît șepte-opt greșale pe față. NEGRUZZI, S. I 9. 8. Fațadă. Acolo între petre se află o bortă mare, ca fața unei case. ȘEZ. V 8. 9. (Numai în expr.) Fața dealului, a muntelui etc. = partea dealului sau a muntelui întoarsă spre soare sau spre miazăzi. Fața soarelui (sau a lunii, a vîntului, a focului) = locul unde bate soarele (sau luna, vîntul, focul); bătaia soarelui (a lunii, a vîntului sau a focului). Să-i spulberăm dară precum se spulberă praful înaintea feței vîntului. ISPIRESCU, M. V. 22. Codrul... troienindu-și frunza toată, își deschide-a lui adîncuri, fața lunei să le bată. EMINESCU, O. I 83. Se topește ceara de fața focului. TEODORESCU, P. P. 360.

FĂTÁ, pers. 3 fátă, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut; despre animale mamifere) A naște, a face pui. Sub căruță, fătase, pe-o mînă de paie ude, o cățea cu bot subțiat de foame. CAMILAR, TEM. 51. Oaia finului fătase un miel. ISPIRESCU, L. 208. Am o vacă neagră Și cînd fată, Toți copiii aleargă (Ceaunul). ȘEZ. IV 67. Are tata o oaie laie Și-a fătat doi miei în paie (Cățeaua). GOROVEI, C. 56. ◊ Fig. Cînd a stat să fete [pădurea] Cotoșmana o dihanie ca asta?! GALACTION, O. I 274.

FĂTĂ, fete, s. f. 1. (În opoziție cu fecior, băiat) Persoană tînără de sex feminin, nemăritată. Florica era fată îndrăzneață, pe cît era și de frumoasă. BUJOR, S. 27. Vin cîntînd în stoluri fete De la grîu. COȘBUC, P. I 47. Peste capul blond al fetei zboară florile ș-o plouă. EMINESCU, O. I 154. ◊ Fată in casă = fată tînără angajată pentru dereticatul camerelor și alte treburi casnice, în afară de cele ale bucătăriei. Jupîneasa Lina de la curte o spus prin sat că tată-tău s-ar fi lăudat că o să te bage și pe tine fătă-n casă la boieriu ceala. BUJOR, S. 63. ◊ (În opoziție cu nevastă și femeie) Frunză verde, foaie lată, Pîn-eram la maica fată, Ori lucram, ori nu lucram, Tot draga maichii eram. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 176. De la noi a treia casă Este-o fată ș-o nevastă. id. ib. 394. ◊ Fată mare = fecioară; fată la vîrsta măritișului. N-am putea duce l-alde biata Bălașa ceva curmeie de viță... zicea mama Arghirița către fata mare ce învîrtea mămăliga între genunchi. DELAVRANCEA, S. 183. De întîlnea pe drum neveste și fete mari, cînta cîntece șăgalnice. CREANGĂ, P. 108. Rîdeam de dînsul că șede ca o fată mare, cu ochii plecați. NEGRUZZI, S. I 63. Fată bătrînă v. bătrîn.Expr. (Pe) cînd era bunica fată (mare) v. bunică. ◊ Compus: (Astron.) fata-cu-cobilița v. cobiliță. 2. (În raport cu părinții) Fiică. Ileana, fata lui Dumitru Ciulici, se culcase la ușa Nadinei, în odăița dintre dormitor și sufragerie. REBREANU, R. II 113. Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i, Și-avea o fată,fata luiIcoană-ntr-un altar s-o pui La închinat. COȘBUC, P. I 53. Să te găsesc sănătos ! – Cale bună, fata mea, îi zise tată-său. ISPIRESCU, L. 16. Împăratul-Verde... sare de bucurie că i-a venit nepotul și pe dată îl face cunoscut curții și fetelor sale. CREANGĂ, P. 208. Șede baba supărată Cu fata nemăritată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 447. ◊ Fata mamei = nume dat fetelor alintate. Pentru că era «fata mamei», se alinta cum s-alintă cioara-n laț. CREANGĂ, P. 283.

FÎ́ȚĂ, fîțe, s. f. (Regional) Orice pește mic (care înoată repede). Dimineața plecăm spre conac cu căruța cu pește, – baboi cît degetul, fîțe cît unghia. STANCU, D. 510. Ia și tu halăul ăla și vezi de-i putea să prinzi vro fîță de pește, ca să avem de legumă pentru azi și mîine. ISPIRESCU, L. 280.

MORGÁNA adj. f. invar. (Numai în expr.) Fata morgana v. fata.

Intrare: fâță
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fâță fâța
plural fâțe fâțele
genitiv-dativ singular fâțe fâței
plural fâțe fâțelor
vocativ singular
plural
Intrare: fată
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fa fata
plural fete fetele
genitiv-dativ singular fete fetei
plural fete fetelor
vocativ singular fată, fato
plural fetelor
Intrare: făta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) făta fătare fătat fătând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) fa (să) fete făta fătă fătase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) fa (să) fete fătau făta fătaseră
Intrare: fata
fata
Intrare: făța
făța
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: fâț
fâț interjecție
Surse flexiune: DOR
fâța
Intrare: făță
făță
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: Fata
Fata
Intrare: față
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular față fața
plural fețe fețele
genitiv-dativ singular fețe feței
plural fețe fețelor
vocativ singular
plural
Intrare: fata morgana
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fata morgana
plural
genitiv-dativ singular fetei morgana
plural
vocativ singular
plural
Intrare: rușinea-fetelor
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rușinea-fetelor
plural
genitiv-dativ singular rușinii-fetelor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: steaua-fetei
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular steaua-fetei
plural stelele-fetei
genitiv-dativ singular stelei-fetei
plural stelelor-fetei
vocativ singular
plural
Intrare: părul-fetei
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular părul-fetei
plural
genitiv-dativ singular părului-fetei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Schimbarea la Față
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Schimbarea la Față
plural
genitiv-dativ singular Schimbării la Față
plural
vocativ singular
plural

față

  • 1. Partea anterioară a capului omului și a unor animale, formată din oasele faciale, maxilarul superior și inferior, acoperite de mușchii faciali.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: chip figură diminutive: fețișoară 4 exemple
    exemple
    • Fața îi era deschisă, ochii mari, limpezi; fruntea largă îi era plină de zbîrcituri, pînă către creștetul gol al capului. CAMILAR, TEM. 15.
      surse: DLRLC
    • Parcă te-ai cam aburit la față, nu știu cum. CREANGĂ, P. 163.
      surse: DLRLC
    • Iar fața ei frumoasă ca varul este albă. EMINESCU, O. I 88.
      surse: DLRLC
    • Cînd mă uit în fața lui, Parcă-i spuma laptelui! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 37.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală Din față (uneori în opoziție cu din dos) = care se află înainte; de dinainte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Privirea lui căzu din întîmplare asupra ferestrei din față. NEGRUZZI, la TDRG.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adjectivală De față (cu sens temporal, în opoziție cu trecut sau viitor) = care se află prezent; care aparține prezentului.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: actual 2 exemple
      exemple
      • De la asta atîrnă soarta ta de față și viitoare. NEGRUZZI, S. I 230.
        surse: DLRLC
      • Această ochire [asupra istoriei] ne va da înțelegerea revoluțiilor ei de față și a revoluțiilor ei viitoare. BĂLCESCU, O. II 11.
        surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune adverbială În față (uneori în opoziție cu în spate, în urmă, în dreapta, în stânga etc.) = înainte
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • În zadar flamura verde o ridică înspre oaste, Căci cuprinsă-i de pieire și în față și în coaste. EMINESCU, O. I 148.
        surse: DLRLC
      • Sfîrșind această deșănțată cuvîntare... se înturnă spre norod, în față, în dreapta și în stînga. NEGRUZZI, S. I 149.
        surse: DLRLC
    • 1.4. locuțiune adverbială (A spune) În față = (a spune) fără înconjur, fără menajamente.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: direct un exemplu
      exemple
      • I-am spus în față tot ce gândesc despre el.
        surse: DEX '09 DLRLC
    • surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.6. locuțiune adverbială învechit De față = fără înconjur.
      surse: DLRLC sinonime: fățiș sincer un exemplu
      exemple
      • Mihai-vodă... le răspunse îndată de față «că el nu va lăsa Ardealul». BĂLCESCU, O. II 275.
        surse: DLRLC
    • 1.7. locuțiune adverbială învechit De față = în prezența cuiva.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Toată dorința me este... să mă întorc în Moldova și să-ți pot zice de față că sînt al d-tale pre plecat și supus fiu. KOGĂLNICEANU, s 76.
        surse: DLRLC
    • 1.8. locuțiune adverbială învechit De față = (în legătură cu verbe ca «a se lupta», «a se bate», «a se lovi») în luptă dreaptă, piept la piept.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Nemernicii nu se bat de față. ISPIRESCU, M. V. 50.
        surse: DLRLC
      • Buzeștii, mai căpătînd ajutor de oaste de la Mihai, le ieșiră întru întîmpinare și se loviră de față. BĂLCESCU, O. II 49.
        surse: DLRLC
    • 1.9. locuțiune adverbială (A spune) Pe față = (a spune) fără înconjur, fără menajamente; fără să se ferească.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: direct sincer un exemplu
      exemple
      • Spune-mi lucrurile pe față.
        surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.10. locuțiune adverbială Față în față = unul înaintea (sau împotriva) celuilalt.
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Se așezară față-n față la masă; între ei, lampa scotea un fir de fum negru. CAMILAR, TEM. 10.
        surse: DLRLC
      • Și în buimăceala ceea, trezindu-se cu Ion față-n față, unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112.
        surse: DLRLC
      • Eu departe, el departe, Un deal mare ne desparte; Și nici apa nu mă lasă Să fiu cu el față-n față! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 128.
        surse: DLRLC
    • 1.11. locuțiune prepozițională În fața (cuiva sau a ceva) = înaintea (cuiva sau a ceva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Căruța era împodobită cu pietre nestemate de sclipeau în fața soarelui ca cine știe ce lucru mare. ISPIRESCU, L. 38.
        surse: DLRLC
      • Ivan dezleagă turbinca în fața tuturor. CREANGĂ, P. 306.
        surse: DLRLC
      • Și mii de suvenire mă-ncungiură-ntr-o clipă în fața unui tainic și drăgălaș portret. ALECSANDRI, P. A. 111.
        surse: DLRLC
    • 1.12. locuțiune prepozițională Din fața = dinaintea (cuiva sau a ceva).
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vartolomeu Diaconu înțelese din surîsul trist și absent că omul din fața lui este, din cine știe ce tăinuite pricini, un nefericit. C. PETRESCU, A. 283.
        surse: DLRLC
    • 1.13. locuțiune prepozițională De față cu... = în prezența...
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Poți să-mi vorbești de față cu prietenul meu.
        surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.14. locuțiune prepozițională Față cu... (sau de...) = în raport cu..., în ceea ce privește.
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • În toată purtarea ei față cu Radu punea un fel de căldură. VLAHUȚĂ, N. 15.
        surse: DLRLC
      • State mai bătrîne și puternice nu-și stăpînesc expresia unei fățișe invidii față cu succesele noastre. CARAGIALE, N. F. 78.
        surse: DLRLC
      • Veți plăti cu capul obrăznicia ce ați întrebuințat față cu mine. CREANGĂ, P. 263.
        surse: DLRLC
    • 1.15. locuțiune prepozițională Față cu... (sau de...) = pentru.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: pentru un exemplu
      exemple
      • Dragoste față de patrie.
        surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.16. locuțiune prepozițională Față cu... (sau de...) = având în vedere.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Față de concluziile trase, nu mai am nimic de adăugat.
        surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.17. locuțiune prepozițională învechit În față cu... = de cealaltă parte (a unei despărțituri, a unui hotar, a unui obstacol etc.).
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Haidar-Pașa este numele unui cîmp lat și frumos ce se găsește în Asia... în față cu Stambulul. ALECSANDRI, P. P. 109.
        surse: DLRLC
    • 1.18. expresie A(-i) cânta (cuiva) cucul în (sau din...) față = (în superstiții) a-i merge (cuiva) bine.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.19. expresie A(-i) cânta (cuiva) cucul din față = a se lăsa câștigat de mijloace necinstite.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Dac-ar fi pretutindene tot asemene judecători ce nu iubesc a li cînta cucul din față... cei ce n-au dreptate n-ar mai năzui în veci și în pururea la judecată. CREANGĂ, A. 150.
        surse: DLRLC
    • 1.20. expresie A fi de față = a fi prezent.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: asista 2 exemple
      exemple
      • M-am rugat de vecinul meu, ăsta, care e de față. ISPIRESCU, L. 180.
        surse: DLRLC
      • eliptic Fetele împăratului, întîmplîndu-se de față... li s-au făcut milă. CREANGĂ, P. 208.
        surse: DLRLC
    • 1.21. expresie A da față (cu cineva).
      surse: DLRLC
    • 1.22. expresie A fi (sau a se întâmpla) față (la ceva sau undeva) = a fi prezent, a asista (la ceva), a fi martor.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Față la nuntă au fost: fiarele pădurii, copacii cei măreți. ISPIRESCU, L. 388.
        surse: DLRLC
      • Ce viclenie! Să mă uite pentru că nu mai sînt față! NEGRUZZI, S. I 66.
        surse: DLRLC
    • 1.23. expresie A scăpa cu fața curată = a scăpa cu bine dintr-o situație dificilă.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Calul spuse fetei cu ce tertipuri îmblă tată-său să-i încerce bărbăția și o povățui ce să facă ca să scape cu fața curată. ISPIRESCU, L. 16.
        surse: DLRLC
    • 1.24. expresie A face față (cuiva sau la ceva) = a corespunde unei probe, unei sarcini; a ține piept.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: rezista un exemplu
      exemple
      • Dar nu știi cît ne costă seratele lor ? Cu ce să mai fac față acestor risipe! DELAVRANCEA, S. 111.
        surse: DLRLC
    • 1.25. expresie A pune (de) față (sau față în față) = a pune în prezență, a așeza alături pentru a stabili o comparație sau a trage o concluzie.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: compara confrunta 3 exemple
      exemple
      • A fost pus față cu pârâtul.
        surse: DEX '09 DLRLC
      • Punînd față în față nevinovăția copiilor și soarta lor tragică, autorii și regizorul au făcut din această tristă și dezolantă seară de Crăciun... un adevărat simbol al vieții... oamenilor simpli. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 384, 4/2.
        surse: DLRLC
      • Mă rog ție, cine e măgarul ăsta, aș vrea să-l știu... De ce să nu mi-l spui, dacă zici că mi-ești amic sincer? – Ca să mă pui de față?... N-am poftă. CARAGIALE, O. II 127.
        surse: DLRLC
    • 1.26. expresie A (se) da pe față = demasca descoperi
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Spînul, văzînd că i s-a dat vicleșugul pe față, se răpede ca un cîne turbat la Harap-Alb. CREANGĂ, P. 278.
        surse: DLRLC
    • 1.27. expresie A lucra pe față = a lucra fără ascunzișuri, deschis, cinstit.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • [Mihai] umbla cu inima deschisă, lucra pe față și fără vicleșug. ISPIRESCU, M. V. 56.
        surse: DLRLC
    • 1.28. expresie A-și întoarce fața (de la... sau de către...) = a nu mai vrea să știe de...
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: abandona un exemplu
      exemple
      • Nu vor să-și mai cunoască frații, își întoarce fața de cătră ei. SADOVEANU, E. 107.
        surse: DLRLC
    • 1.29. expresie A privi (sau a vedea, a zări pe cineva) din față = a privi (sau a vedea, a zări) în întregime figura cuiva.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.30. expresie A privi (pe cineva) în față = a privi drept în ochi, deschis.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Fără să-l privească în față, scoase cămașa împăturită a dosarului din buzunar. C. PETRESCU, A. 357.
        surse: DLRLC
    • 1.31. expresie Om (sau taler) cu două fețe = om ipocrit, fățarnic.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.32. expresie A-l prinde (pe cineva) la față = (despre haine, culori) a-i sta bine, a i se potrivi.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.33. Expresie a feței.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: fizionomie mină 3 exemple
      exemple
      • Față acră.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • Față înviorată.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • Cosciugul era purtat de juni nobili și înconjurat de toți boierii romîni... Apoi venea Mihai însuși cu fața întristată. BĂLCESCU, O. II 260.
        surse: DLRLC
      • 1.33.1. expresie A schimba (sau a face) fețe(-fețe) = a-și schimba subit fizionomia, culoarea obrazului (de jenă, rușine etc.).
        surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.33.2. expresie A schimba (sau a face) fețe(-fețe) = a se simți foarte încurcat la auzul sau la vederea unor lucruri sau situații neplăcute.
        surse: DEX '09 DLRLC sinonime: tulbura zăpăci 4 exemple
        exemple
        • Se înfuriase de tot și schimba numai fețe. SBIERA, P. 114.
          surse: DLRLC
        • Musafirii și mai ales musafirele făceau haz; iar bietul Kir Ianulea... făcea fețe-fețe. CARAGIALE, O. III 35.
          surse: DLRLC
        • Ivan atunci lasă capul în jos și, tăcînd, începe a face fețe-fețe. CREANGĂ, P. 318.
          surse: DLRLC
        • Ea îndată schimbă fețe, Țipă cu de spaimă glas. VĂCĂRESCU, P. 169.
          surse: DLRLC
      • 1.33.3. expresie A schimba (sau a face, a juca) fețe(-fețe) = (despre mătăsuri) a-și schimba reflexele, culorile (când sunt mișcate).
        surse: DEX '09 DLRLC
      • 1.33.4. expresie A prinde față = a se îndrepta după o boală.
        surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.34. obraz
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Gerul... pe fețe de copile înflorește trandafirii. ALECSANDRI, P. A. 113.
        surse: DLRLC
      • Iară fața mi-o voi da La Turda la rumenele, Părul la făcut inele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 236.
        surse: DLRLC
  • 2. Partea anterioară a corpului omenesc și a unor animale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: spate 4 exemple
    exemple
    • Baba se culcă pe pat, cu fața la părete. CREANGĂ, P. 6.
      surse: DLRLC
    • Între făclii de ceară, arzînd în sfeșnici mari, E-ntinsă-n haine albe, cu fața spre altar, Logodnica lui Arald. EMINESCU, O. I 88.
      surse: DLRLC
    • Slăbindu-i puterile, au căzut cu fața la pămînt. DRĂGHICI, R. 42.
      surse: DLRLC
    • A pus fața la pămînt Și n-a pus-o să-nflorească, Ci-a pus-o să veștejească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 148.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A da dos la față.
      surse: DLRLC
    • 2.2. expresie A sta față = a ține piept (unei primejdii).
      exemple
      • Iară Ercule se întorcea într-un călcîi și sta față totdauna unde era primejdia mai mare și războiul mai înverșunat. ISPIRESCU, U. 52.
        surse: DLRLC
  • 3. popular (Determinat prin „de om” sau „pământeană”) om
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Îndată vin vreo douăzeci de zîne... și încep a-l întreba: Cum ai cutezat tu, față pămînteană, să intri-n țara noastră? RETEGANUL, P. II 12.
      surse: DLRLC
    • Șarpele, neputîndu-se sui iar în nouri, fuge prin munți și, îndată ce-l vede față de om, piere. ȘEZ. I 244.
      surse: DLRLC
  • 4. Individ considerat în raport cu societatea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: persoană personaj 4 exemple
    exemple
    • Fețe simandicoase.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • În casa acestor nași regăseam... înalte fețe bucureștene. GALACTION, O. I 13.
      surse: DLRLC
    • Am mai îmblat eu c-o mulțime de cucoane, cu maice boieroaice și cu alte fețe cinstite. CREANGĂ, P. 115.
      surse: DLRLC
    • 7200 de galbini de la mai multe fețe, pentru deosebite posturi și cinuri. ALECSANDRI, T. 1354.
      surse: DLRLC
    • 4.1. Față bisericească = reprezentant al bisericii.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • 5. matematică Fiecare dintre suprafețele plane care mărginesc un poliedru; fiecare dintre planele care formează un diedru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Fețele cubului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • Cubul are șase fețe.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 6. (Uneori în opoziție cu fund) Suprafață (în special a Pământului, a apei).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Rar un pescăruș vînăt fîlfîia pe deasupra: parcă pierduse ceva pe Moldova și acuma umbla, cercetînd cu luare-aminte fața undelor. SADOVEANU, O. V 61.
      surse: DLRLC
    • Buzduganul... căzînd jos, cu mare strășnicie, s-a cufundat în fundul pămîntului... – Ia zvîrle-l și tu acum... – L-oi zvîrli eu, nu te îngriji; dar scoate-l mai întîi la fața pămîntului. CREANGĂ, P. 56.
      surse: DLRLC
    • Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe. EMINESCU, O. I 142.
      surse: DLRLC
    • Dar vîntul crunt deodată, suflînd cu vijelie, Schimbă a mării față în munți îngrozitori. ALECSANDRI, P. A. 71.
      surse: DLRLC
    • 6.1. expresie Pe fața pământului.
      surse: DLRLC
    • 6.2. expresie La fața locului = acolo unde s-a întâmplat (sau se va întâmpla) ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Cocostîrci, pe catalige, Vin la fața locului. TOPÎRCEANU, S. A. 64.
        surse: DLRLC
      • Prea luminatul Bogdan s-a făgăduit că va merge însuși la fața locului. DELAVRANCEA, A. 66.
        surse: DLRLC
      • Li s-au zis să facă cercetare la fața locului. NEGRUZZI, S. I 226.
        surse: DLRLC
  • 7. Aspect exterior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: aspect înfățișare 3 exemple
    exemple
    • Grădinile în mii de fețe În cinstea voastră înfloresc. CERNA, P. 14.
      surse: DLRLC
    • Grîulețul lui de vară De departe că-nverzea, Iar d-aproape-ngălbenea, Față de copt își făcea. TEODORESCU, P. P. 142.
      surse: DLRLC
    • figurat Cărțile binefăcătoare ale culturii adevărate sînt... singurele care au schimbat fața lumii. SADOVEANU, E. 23.
      surse: DLRLC
    • 7.1. Partea de deasupra, expusă vederii și mai aleasă, a unor articole alimentare de vânzare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Fața mărfii.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Suspinînd privea balconul Ce-ncărcat era de frunze de îi spînzur' prin ostrețe Roze roșie de Șiras și liane-n fel de fețe. EMINESCU, O. I 152.
      surse: DLRLC
    • Înlăuntru erau grămădite o mulțime de tinere... gătite și împodobite cu toate fețele curcubeului. ODOBESCU, S. I 384.
      surse: DLRLC
    • Leac pentru închiderea feții părului. PISCUPESCU, O. 317.
      surse: DLRLC
    • 8.1. expresie A-i ieși (unei pânze, unei stofe) fața (la soare, la spălat etc.) sau a-și pierde fața = decolora
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 9. Partea lustruită, poleită, finisată atent etc. a unui obiect.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 9.1. expresie A juca (cu cărțile) pe față = a-și arăta deschis gândurile și intențiile, a nu ascunde nimic.
      surse: DLRLC
    • 9.2. expresie A da față (unui lucru) = a face să arate frumos (un lucru).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lustrui netezi polei
    • 9.3. Partea finită, expusă vederii, a unei țesături (în opoziție cu dosul ei).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Stofă cu două fețe.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 9.4. Partea din afară a unei haine îmblănite.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Am cumpărat stofă pentru față.
        surse: DLRLC
  • 10. rar Partea de deasupra a unui corp sau a unui obiect.
    surse: DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Fața plapumei.
      surse: DLRLC NODEX
    • 10.1. Față de plapumă = partea de deasupra a plăpumii (opusă celeilalte părți pe care se pune cearșaful).
      surse: DLRLC
    • 10.2. (în) sintagmă Față de masă (sau, mai rar, fața mesei) = material textil, plastic etc. folosit spre a acoperi o masă (când se mănâncă sau ca ornament).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: fețișoară 3 exemple
      exemple
      • Tovarășul meu îmi prinse mîna peste fața albă a mesei și mi-o strînse încet. C. PETRESCU, S. 152.
        surse: DLRLC
      • Două fețe de masă bune, vrîstate. SEVASTOS, N. 46.
        surse: DLRLC
      • Mesele însă erau goale-goluțe... nici furculițe, linguri, ba nici fețe nu erau pe mese. RETEGANUL, P. II 15.
        surse: DLRLC
    • 10.3. (în) sintagmă Față de pernă (sau de plapumă) = învelitoare de pânză în care se îmbracă perna (sau plapuma).
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 11. Prima pagină a fiecărei file.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 11.1. învechit popular Fiecare dintre cele două părți ale unei foi de hârtie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pagină 2 exemple
      exemple
      • O hîrtie scrisă pe toate fețele. CREANGĂ, A. 157.
        surse: DLRLC
      • Scriu franțuzește... fără a face mai mult decît șepte-opt greșale pe față. NEGRUZZI, S. I 9.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Acolo între petre se află o bortă mare, ca fața unei case. ȘEZ. V 8.
      surse: DLRLC
  • 13. (în) sintagmă Fața dealului (sau a muntelui etc.) = partea dealului (sau a muntelui etc.) orientată spre soare sau spre miazăzi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 14. (în) sintagmă Fața soarelui (sau a lunii, a vântului, a focului) = locul unde bate soarele (sau luna, vântul, focul); bătaia soarelui (a lunii, a vântului sau a focului).
    surse: DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Să-i spulberăm dară precum se spulberă praful înaintea feței vîntului. ISPIRESCU, M. V. 22.
      surse: DLRLC
    • Codrul... troienindu-și frunza toată, își deschide-a lui adîncuri, fața lunei să le bată. EMINESCU, O. I 83.
      surse: DLRLC
    • Se topește ceara de fața focului. TEODORESCU, P. P. 360.
      surse: DLRLC

etimologie:

părul-fetei

  • 1. compus Plantă criptogamă înrudită cu feriga, folosită ca plantă medicinală și ornamentală (Adianthum capillus-Veneris).
    surse: DEX '09 sinonime: părul-Maicii-Domnului

etimologie: