RUȘINE s. f. 1. Sentiment penibil de sfială, de jenă provocat de un insucces sau de o greșeală.^[1] ◊ Loc. adj. și adv. Fără rușine = fără jenă, cu obrăznicie. ◊ Expr. A muri de rușine sau a-i plesni cuiva obrazul de rușine, se spune când cineva se simte foarte rușinat. N-ai (sau n-are) rușine sau nu-ți (sau nu-i, nu le etc.) e rușine (obrazului), se spune cuiva lipsit de bun-simț, obraznic, nesimțit, nerușinat. 2. Rezervă, modestie, reținere. ♦ Timiditate, sfiiciune. 3. Ocară, batjocură, ofensă. ◊ Expr. A fi (sau a rămâne, a se da, a se face sau a da pe cineva) de rușine sau a face cuiva rușine = a (se) face de râs, a ajunge (sau a pune pe cineva) într-o situație penibilă. 4. Motiv de a se simți rușinat; necinste, dezonoare, umilință. ◊ Expr. A păți (o sau vreo) rușine = a ajunge de ocară sau de batjocură, a suferi un lucru umilitor. (E) rușine sau (e) mai mare rușinea = (e) nepotrivit, necorespunzător, rușinos. A fi rușinea cuiva = a fi om de nimic, de ale cărui fapte cineva se rușinează, a fi cauza dezonoarei cuiva. 5. (Pop.) Denumire a organului genital la om și la animale. ◊ Compus: rușinea-fetei = numele a două plante erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina acoperită de peri rigizi, cu flori albe sau trandafirii, dispuse în mici umbele; morcov sălbatic (Daucus carota și silvestris). – Cf. lat. roseus. corectat(ă)

FATĂ (pl. fete) sf. 1 Copilă, persoană de sex feminin, nemăritată, în opoziție cu „băiat”: dacă vei bea apă unde bea curcubeul, te faci o lună băiat și o lună ~ VOR.; voi sînteți fete și numai un băiat m’ar scoate din nevoie ISP.; am o singură fată și-oiu vedea eu pe cine mi-oiu alege de ginere CRG. ¶ 2 Femeie încă nemăritată, în opoziție cu „nevastă”, „femeie”, „muiere”: Ești nevastă ori ești ~, Ori zînă din cer picată? ALECS.; voiu căta să-ți dau o fată bună din sat, cu nițică zestrecică ISP.; familiar: de cînd era mama (sau bunica) ~, de foarte mult vreme, cu mulți ani înainte; ~ mare, a) copilă în vîrstă de măritat; b) fecioară, virgină; parcă-i o ~ mare, e cuminte, așezat; cuminte, harnic și rușinos ca o ~ mare CRG.; el era de treabă, smerit, sfiicios ca o ~ mare ISP.; ~ stăintă, ~ bătrînă, ~ în păr, fată rămasă nemăritată, care a trecut peste vîrsta de măritat ¶ 3 Fecioară, virgină (‡~ fecioară) ¶ 4 Fiică: baba punea pe fata unchiașului la toate greutățile casei ISP. ¶ 5 pl. 🔱 pop. Fetele cîmpului, fetele codrului, unul din numeroasele nume ale ielelor ¶ 6 ~ în casă, servitoare, slujnică, jupîneasă ¶ 7 💫 Fata mare, Fata (mare) cu cobilița, numele popular al constelațiunii Orionului ¶ 8 🌿 PĂRUL-FETEI 👉 PĂR, RUȘINEA-FETEI 👉 RUȘINE ¶ 9 🐒 Bucov. Furnică lucrătoare, furnică fără aripi [lat. fēta].

RUȘINE s. f. 1. Sentiment penibil de sfială, de jenă provocat de un insucces sau de o greșeală. ◊ Loc. adj. și adv. Fără rușine = fără jenă, cu obrăznicie. ◊ Expr. A muri de rușine sau a-i plesni cuiva obrazul de rușine, se spune când cineva se simte foarte rușinat. N-ai (sau n-are) rușine sau nu-ți (sau nu-i, nu le etc.) e rușine (obrazului), se spune cuiva lipsit de bun-simț, obraznic, nesimțit, nerușinat. 2. Rezervă, modestie, reținere. ♦ Timiditate, sfiiciune. 3. Ocară, batjocură, ofensă. ◊ Expr. A fi (sau a rămâne, a se da, a se face sau a da pe cineva) de rușine sau a face cuiva rușine = a (se) face de râs, a ajunge (sau a pune pe cineva) într-o situație penibilă. 4. Motiv de a se simți rușinat; necinste, dezonoare, umilință. ◊ Expr. A păți (o sau vreo) rușine = a ajunge de ocară sau de batjocură, a suferi un lucru umilitor. (E) rușine sau (e) mai mare rușinea = (e) nepotrivit, necorespunzător, rușinos. A fi rușinea cuiva = a fi om de nimic, de ale cărui fapte cineva se rușinează, a fi cauza dezonoarei cuiva. 5. (Pop.) Denumire a organului genital la om și la animale. ◊ Compus: rușinea-fetei = numele a două plante erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina acoperită de peri rigizi, cu flori albe sau trandafirii, dispuse în mici umbele; morcov sălbatic (Daucus carota și silvestris). – Cf. lat. roseus.

rușine s. f., g.-d. art. rușinii

rușinea-fetelor (plantă) s. f. art., g.-d. art. rușinii-fetelor

!rușinea-fetelor (plantă) s. f. art., g.-d. art. rușinii-fetelor

rușinea-fetelor (bot.) s. f.