19 definiții pentru confrunta
din care- explicative (12)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONFRUNTA, confrunt, vb. I. 1. Tranz. A pune în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor. 2. Tranz. A pune față în față obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara. 3. Refl. A putea face față unei situații, probleme etc. (deosebit de) dificile. – Din fr. confronter.
confrunta [At: BĂLCESCU, M. V. 187 / V: ~ron~ / Pzi: confrunt și nrc ~tez / E: fr confronter] 1 vt A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor. 2 vt A pune față în față obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara. 3 vr A putea face față unei situații, probleme etc. (deosebit de) dificile.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONFRUNTA, confrunt, vb. I. Tranz. 1. A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor. 2. A pune față în față obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara. 3. Refl. A putea face față unei situații, probleme etc. (deosebit de) dificile. – Din fr. confronter.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
CONFRUNTA, confrunt, vb. I. Tranz. A pune față în față două sau mai multe opere, acte, obiecte, fenomene etc. pentru a le verifica. A confrunta copia cu originalul. ▭ Intră... confruntîndu-și ceasul cu pendulul din perete. C. PETRESCU, C. V. 89. Pentru a judeca de gradul civilizațiunii unui popor, nu trebuie să ne bazăm pe propriile noastre idei moderne, ci să-l confruntăm, fără prevențiune, cu toate celelalte popoare din aceeași epocă. HASDEU, I. V. 105. ◊ (Jur.) A pune față în față două sau mai multe persoane spre a vedea dacă spusele lor concordă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONFRUNTA vb. I. tr. A pune față în față (mai multe opere, acte, obiecte, fenomene etc.) pentru a (le) verifica sau a (le) compara. ♦ (Jur.) A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica concordanța celor spuse de ele. [P.i. confrunt. / cf. fr. confronter, it., lat. med. confrontare < con – cu, frons – frunte].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONFRUNTA vb. I. tr. 1. (jur.) a pune față în față mărturii, acuzații pentru a controla concordanța celor declarate. 2. a pune față în față (opere, acte, obiecte) pentru a (le) verifica sau a (le) compara. II. refl. a avea de făcut față, de găsit o soluție unei probleme, unei dificultăți. (< fr. confronter, lat. confrontare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
confrunta vb. refl. I (cu o dificultate, cu o problemă) A avea obligația de a face față unei greutăți, probleme etc. ◊ „Ca editor, sunt obligat, cotidian, să mă confrunt cu serii și serii de probleme.” Cont. 3 VIII 73 p. 1. ◊ „Confruntată cu grave dificultăți financiare, direcția cotidianului «Financial Times» a hotărât să instaleze un sistem computerizat de paginare.” Sc. 17 VII 75 p. 4. ◊ „Dintre toate problemele cu care sunt confruntate țările în curs de dezvoltare, foametea constituie în permanență una din cele mai dureroase carențe.” Sc. 10 XI 78 p. 6; v. și rulmentist (din fr. confronter; DMN 1959; DEX, DN3 – alte sensuri)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A CONFRUNTA confrunt tranz. 1) (ființe, obiecte, fenomene) A examina simultan sau succesiv pentru a stabili similitudinile și diferențele; a compara. 2) jur. (martori) A interoga concomitent pentru a verifica autenticitatea declarațiilor. /<fr. confronter, lat. confruntare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE CONFRUNTA mă confrunt intranz. A se afla în fața unei situații sau probleme dificile. /<fr. se confronter, lat. confruntare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
confruntà v. 1. a pune persoane față în față spre a se compara spusele lor; 2. a compara în genere, de persoane sau lucruri.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
confronta v vz confrunta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*confrúnt, a -á v. tr. (d. con- și frunte, după fr. con-fronter. V. în-frunt, a-front). Jur. Pun marturiĭ în prezența acuzatuluĭ. Compar: a confrunta scriiturile.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
confrunta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. confrunt, 2 sg. confrunți, 3 confruntă; conj. prez. 1 sg. să confrunt, 3 să confrunte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
confrunta (a ~) vb., ind. prez. 3 confruntă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
confrunta vb., ind. prez. 1 sg. confrunt, 3 sg. și pl. confruntă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
confrunt.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONFRUNTA vb. 1. v. compara. 2. v. întâlni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONFRUNTA vb. 1. a compara, (înv.) a protocoli, a semui. (~ între ele două lucruri și stabilește asemănările.) 2. a se înfrunta, a se întîlni, a se întrece. (Echipele de fotbal se ~ mîine.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
confrunta (-t, -at), vb. – 1. A pune față în față pentru a verifica adevărul. – 2. A verifica, a compara. Fr. confronter, asimilat la frunte.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT3) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
confrunta, confruntverb
- 1. A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor. DEX '09 DLRLC DN
- 2. A pune față în față obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara. DEX '09 DLRLC DN
- A confrunta copia cu originalul. DLRLC
- Intră... confruntîndu-și ceasul cu pendulul din perete. C. PETRESCU, C. V. 89. DLRLC
- Pentru a judeca de gradul civilizațiunii unui popor, nu trebuie să ne bazăm pe propriile noastre idei moderne, ci să-l confruntăm, fără prevențiune, cu toate celelalte popoare din aceeași epocă. HASDEU, I. V. 105. DLRLC
-
- 3. A putea face față unei situații, probleme etc. (deosebit de) dificile. DEX '09 DN MDN '00
etimologie:
- confronter