17 definiții pentru confrunta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

confruntá [At: BĂLCESCU, M. V. 187 / V: ~ron~ / Pzi: confrúnt și nrc ~téz / E: fr confronter] 1 vt A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor. 2 vt A pune față în față obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara. 3 vr A putea face față unei situații, probleme etc. (deosebit de) dificile.

CONFRUNTÁ, confrúnt, vb. I. 1. Tranz. A pune în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor. 2. Tranz. A pune față în față obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara. 3. Refl. A putea face față unei situații, probleme etc. (deosebit de) dificile. – Din fr. confronter.

CONFRUNTÁ, confrúnt, vb. I. Tranz. 1. A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor. 2. A pune față în față obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara. 3. Refl. A putea face față unei situații, probleme etc. (deosebit de) dificile. – Din fr. confronter.

CONFRUNTÁ, confrúnt, vb. I. Tranz. A pune față în față două sau mai multe opere, acte, obiecte, fenomene etc. pentru a le verifica. A confrunta copia cu originalul.Intră... confruntîndu-și ceasul cu pendulul din perete. C. PETRESCU, C. V. 89. Pentru a judeca de gradul civilizațiunii unui popor, nu trebuie să ne bazăm pe propriile noastre idei moderne, ci să-l confruntăm, fără prevențiune, cu toate celelalte popoare din aceeași epocă. HASDEU, I. V. 105. ◊ (Jur.) A pune față în față două sau mai multe persoane spre a vedea dacă spusele lor concordă.

CONFRUNTÁ vb. I. tr. A pune față în față (mai multe opere, acte, obiecte, fenomene etc.) pentru a (le) verifica sau a (le) compara. ♦ (Jur.) A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica concordanța celor spuse de ele. [P.i. confrúnt. / cf. fr. confronter, it., lat.med. confrontare < con – cu, frons – frunte].

CONFRUNTÁ vb. I. tr. 1. (jur.) a pune față în față mărturii, acuzații pentru a controla concordanța celor declarate. 2. a pune față în față (opere, acte, obiecte) pentru a (le) verifica sau a (le) compara. II. refl. a avea de făcut față, de găsit o soluție unei probleme, unei dificultăți. (< fr. confronter, lat. confrontare)

confruntá vb. refl. I (cu o dificultate, cu o problemă) A avea obligația de a face față unei greutăți, probleme etc. ◊ „Ca editor, sunt obligat, cotidian, să mă confrunt cu serii și serii de probleme.” Cont. 3 VIII 73 p. 1. ◊ Confruntată cu grave dificultăți financiare, direcția cotidianului «Financial Times» a hotărât să instaleze un sistem computerizat de paginare.” Sc. 17 VII 75 p. 4. ◊ „Dintre toate problemele cu care sunt confruntate țările în curs de dezvoltare, foametea constituie în permanență una din cele mai dureroase carențe.” Sc. 10 XI 78 p. 6; v. și rulmentist (din fr. confronter; DMN 1959; DEX, DN3 – alte sensuri)

A CONFRUNTÁ confrúnt tranz. 1) (ființe, obiecte, fenomene) A examina simultan sau succesiv pentru a stabili similitudinile și diferențele; a compara. 2) jur. (martori) A interoga concomitent pentru a verifica autenticitatea declarațiilor. /<fr. confronter, lat. confruntare

A SE CONFRUNTÁ mă confrúnt intranz. A se afla în fața unei situații sau probleme dificile. /<fr. se confronter, lat. confruntare

confruntà v. 1. a pune persoane față în față spre a se compara spusele lor; 2. a compara în genere, de persoane sau lucruri.

*confrúnt, a v. tr. (d. con- și frunte, după fr. con-fronter. V. în-frunt, a-front). Jur. Pun marturiĭ în prezența acuzatuluĭ. Compar: a confrunta scriiturile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

confruntá (a ~) vb., ind. prez. 3 confrúntă

confruntá vb., ind. prez. 1 sg. confrúnt, 3 sg. și pl. confrúntă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONFRUNTÁ vb. 1. v. compara. 2. v. întâlni.

CONFRUNTA vb. 1. a compara, (înv.) a protocoli, a semui. (~ între ele două lucruri și stabilește asemănările.) 2. a se înfrunta, a se întîlni, a se întrece. (Echipele de fotbal se ~ mîine.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

confruntá (-t, -át), vb.1. A pune față în față pentru a verifica adevărul. – 2. A verifica, a compara. Fr. confronter, asimilat la frunte.

Intrare: confrunta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • confrunta
  • confruntare
  • confruntat
  • confruntatu‑
  • confruntând
  • confruntându‑
singular plural
  • confruntă
  • confruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • confrunt
(să)
  • confrunt
  • confruntam
  • confruntai
  • confruntasem
a II-a (tu)
  • confrunți
(să)
  • confrunți
  • confruntai
  • confruntași
  • confruntaseși
a III-a (el, ea)
  • confruntă
(să)
  • confrunte
  • confrunta
  • confruntă
  • confruntase
plural I (noi)
  • confruntăm
(să)
  • confruntăm
  • confruntam
  • confruntarăm
  • confruntaserăm
  • confruntasem
a II-a (voi)
  • confruntați
(să)
  • confruntați
  • confruntați
  • confruntarăți
  • confruntaserăți
  • confruntaseți
a III-a (ei, ele)
  • confruntă
(să)
  • confrunte
  • confruntau
  • confrunta
  • confruntaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

confrunta

  • 1. tranzitiv științe juridice A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. tranzitiv A pune față în față obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • A confrunta copia cu originalul.
      surse: DLRLC
    • Intră... confruntîndu-și ceasul cu pendulul din perete. C. PETRESCU, C. V. 89.
      surse: DLRLC
    • Pentru a judeca de gradul civilizațiunii unui popor, nu trebuie să ne bazăm pe propriile noastre idei moderne, ci să-l confruntăm, fără prevențiune, cu toate celelalte popoare din aceeași epocă. HASDEU, I. V. 105.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv A putea face față unei situații, probleme etc. (deosebit de) dificile.
    surse: DEX '09 DN MDN '00

etimologie: