18 definiții pentru personaj personagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERSONÁJ, personaje, s. n. 1. Persoană (1) care deține o funcție importantă în viața politică, socială, culturală; personalitate (3) 2. Fiecare dintre persoanele (1) care figurează într-o operă literară; erou într-o operă literară, muzicală, cinematografică sau plastică. ◊ Personaj alegoric = personificare, în literatură sau în artele plastice, a unei noțiuni abstracte, a unei idei, a unor sentimente etc. ♦ P. anal. Persoană care are un rol în anumite întâmplări. [Var.: (rar) personágiu s. n.] – Din fr. personnage, it. personaggio.

PERSONÁJ, personaje, s. n. 1. Persoană (1) care deține o funcție importantă în viața politică, socială, culturală; personalitate (3). 2. Fiecare dintre persoanele (1) care figurează într-o operă literară; erou într-o literatură, muzicală, cinematografică sau plastică. ♦ P. anal. Persoană care are un rol în anumite întâmplări. [Var.: (astăzi rar) personágiu s. n.] – Din fr. personnage, it. personaggio.

PERSONÁJ, personaje, s. n. (Și în forma personagiu) Ființă care îndeplinește un rol într-o acțiune; (în special) erou într-o operă literară. Personajele unei piese.Erau personagii din Revizorul și Suflete moarte. SADOVEANU, E. 220. ◊ (Însoțit de epitete, uneori ironic) A devenit în felul lui un personagiu cunoscut. C. PETRESCU C. V. 228. – Variantă: personágiu, personagii, s. n.

PERSONÁJ s.n. 1. Persoană, erou într-o operă literară, muzicală, cinematografică sau plastică. ♦ Persoană care îndeplinește un rol într-o anumită întâmplare. 2. Om cu vază; personalitate marcantă; figură. [Var. personagiu s.n. / < fr. personnage, it. personaggio].

PERSONÁJ s. n. 1. persoană, erou într-o operă literară, muzicală, cinematografică. ◊ persoană care îndeplinește un rol într-o anumită întâmplare. 2. om cu vază; personalitate. (< fr. personnage, it. personaggio)

PERSONÁJ ~e n. 1) Persoană care joacă un rol important în viață sau în societate. 2) Persoană care figurează într-o operă literară. 3) Erou al unei opere literare, muzicale, teatrale sau cinematografice. 4) Figură umană reprezentată într-o operă plastică. /<fr. personnagge, it. personaggio

personaj n. 1. persoană însemnată, ilustră; 2. persoană ce figurează într’o piesă sau roman; 3. rol ce joacă un actor: 4. fig. rol ce joacă în lume: e un trist personaj (= fr. personnage).

PERSONÁGIU s. n. v. personaj.

PERSONÁGIU s. n. v. personaj.

PERSONÁGIU s. n. v. personaj.

PERSONÁGIU s.n. v. personaj.

personáj-simból s. n. (lit.) Personaj cu valoare de simbol ◊ „Din grupuri se detașează, pline de energie, două personaje-simbol: comunistul și logodnica lui.” Sc. 6 VII 72 p. 4. ◊ „Un personaj-simbol de alt regn estetic deci, în abstractizări exprese, ar fi părut aleatoriu și suprapus dacă autorul nu l-ar fi implantat, cu forța și originalitatea personificării, în sistemul constituit de celelalte.” R.lit. 21 VI 73 p. 2 (din personaj + simbol)

personáj-surpríză s. n. (lit.) Personaj literar cu o comportare surprinzătoare ◊ „În «Oamenii înving» (M.B.) este un personaj-surpriză: își reneagă idealurile umanitariste.” Cont. 29 III 63 p. 4. ◊ „În rolurile lor, E.B. și O.T. (un personaj-surpriză) aduc un aer straniu.” Cont. 7 XI 75 p. 2 (din personaj + surpriză)

*personágiŭ n. și (ob.) -áj n., pl. e (fr. personnage, it. personaggio). Persoană ilustră: marile personagiĭ ale antichitățiĭ. Iron. Ipochimen: cine-ĭ acest ridicul personagiŭ? Persoană care figurează într’o pĭesă teatrală într’un romanț. Rol de actor. Fig. Rolu pe care-l jocĭ în lume, ocupațiunea pe care o aĭ: a face un trist personaj.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

personáj s. n., pl. personáje

personáj s. n., pl. personáje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERSONÁJ s. 1. erou, (înv.) persoană. (~ într-o operă literară.) 2. (înv.) față, obraz. (~ într-o piesă.) 3. rol. (Ce ~ interpretezi?) 4. v. personalitate.

PERSONAJ s. 1. erou, (înv.) persoană. (~ într-o operă literară.) 2. (înv.) față, obraz. (~ într-o piesă.) 3. rol. (Ce ~ interpretezi?) 4. personalitate. (Un ~ marcant.)

Intrare: personaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • personaj
  • personajul
  • personaju‑
plural
  • personaje
  • personajele
genitiv-dativ singular
  • personaj
  • personajului
plural
  • personaje
  • personajelor
vocativ singular
plural
personagiu substantiv neutru
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • personagiu
  • personagiul
  • personagiu‑
plural
  • personagii
  • personagiile
genitiv-dativ singular
  • personagiu
  • personagiului
plural
  • personagii
  • personagiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)