11 definiții pentru pui (vb.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUÍ3, pers. 3 puiește, vb. IV. Tranz. (Reg.; despre păsări) A face pui1. [Var.: puiá vb. I] – Din pui1.

PUÍ3, pers. 3 puiește, vb. IV. Tranz. (Reg.; despre păsări) A face pui1. [Var.: puiá vb. I] – Din pui1.

PUÍ3, pers. 3 puiește, vb. IV. Tranz. (Regional) A face pui. V. făta.

PUI3 interj. (se folosește repetat ca strigăt cu care se cheamă, mai ales, puii de găină și găinile). /<lat. pulleus

A PUÍ pers. 3 puiéște intranz. rar A scoate pui; a se înmulți. /v. pui

puì v. în agricultură: a rupe puii de la rădăcină.

puĭésc (mă) v. refl. Est. Puĭez, fac puĭ, mă înmulțesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

puí vb., ind. prez. 3 sg. puiéște, imperf. 3 sg. puiá; conj. prez. 3 sg. și pl. puiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUÍ vb. v. copili, face, făta, goni, împerechea, împreuna, încrucișa, înfrăți, naște, plivi.

pui vb. v. COPILI. FACE. FĂTA. GONI. ÎMPERECHEA. ÎMPREUNA. ÎNCRUCIȘA. ÎNFRĂȚI. NAȘTE. PLIVI.

Intrare: pui (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pui
  • puire
  • puit
  • puitu‑
  • puind
  • puindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • puiește
(să)
  • puiască
  • puia
  • pui
  • puise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • puiesc
(să)
  • puiască
  • puiau
  • pui
  • puiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)