13 intrări

48 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buba vri [At: DA ms / Pzi: 3 ~bea / E: bubă1] A se umple de bube. corectată

BÚBĂ, bube, s. f. 1. Nume generic dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. (Fam.) S-a spart buba = s-a dat totul pe față; s-a dezvăluit totul. ◊ Compuse: (pop.) bubă-neagră = dalac; bube-dulci = bubulițe dese, de natură infecțioasă, care apar în special la copii, în jurul gurii, pe cap etc.; buba-mânzului = gurmă. ♦ (Pop.) Rană. 2. Fig. (Fam.) Punct slab, parte delicată, dificilă a unei probleme. ♦ Defect, defecțiune (a unui sistem tehnic). – Cf. ucr. buba.

bu1 sf [At: CANTEMIR, H R. 347 / Pl: ~be / E: ucr буба] 1 Umflătură a țesutului celular subcutanat (cu caracter purulent) Si: abces, bășică, bolfă, buburuză, coș, furnicel, pustulă, puștea, robie, tumoră, uimă, ulcior, zgaibă, zgrăbunță. 2 (Spc) Vărsat. 3 (Fig) Necaz. 4 (Fig) Hibă. 5 (Îvp; îe) A merge cu ~ba A merge cu mâncarea la o lăuză. 6 (Pop; îe) A umbla cu cineva ca cu o ~ coaptă A menaja pe cineva. 7 (Pfm; îe) A sparge ~ba A da totul pe față. 8 (Fig; fam) Parte dificilă a unei probleme. 9 (Fig; reg) Rouă. 10 (Pop; îs) ~ albastră Umflătură care se face la încheieturile degetelor. 11 (Pop; îc) ~ în-cap Boală a vitelor. 12 (Pop; îc) ~be-de-plecate Umflături care ies la gură în urma ingerării anumitor alimente alterate (sau în cantitate prea mare). 13 (Pop; îs) ~be dulci Bube mici și numeroase care apar la copii în jurul gurii. 14 (Pop; îs) ~ba mânzului Umflătură pe faringele mânjilor. 15 (Pop; îs) ~ neagră (sau ~ rea, sau ~ la inimă) Umflătură (vânătă) la încheieturi. 16 (Pop; îc) ~-păr Boală umană (nedefinită clar). 17 (Pop; îc) ~ putredă-în-gură Scorbut. 18 (Pop; îs) ~ roșie Bubă mică ce iese la febră. 19 (Pop; îc) ~be-spurcate Spurcat. 20 (Pop; îs; lpl) ~bele stricăturii Lepră. 21 (Pop; îs) ~ ba trânjilor Pelagră. 22 (Pop; îs) ~ vânătă Bășică ce apare mai ales la mâini și la picioare, între degete și podul palmei sau talpă. 23 (Reg; îc) Sărbătoarea ~belor Sfânta Varvara. 24 (Reg; spc) Durere de măsele și de dinți (asociată umflăturilor). 25 (Reg) Gușter (Lacerta viridis). 26 (Pex) Rană. 27 (Pan) Nod mic pe coaja fructelor. 28 (Fig; fam) Defecțiune (a unui sistem tehnic).

bu2 sf [At: MARIAN, INS. 279 / Pl: ~be / E: srb buba] (Reg) Larva viermelui de mătase.

BÚBĂ, bube, s. f. 1. Nume generic dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. (Fam.) S-a spart buba = s-a dat totul pe față; s-a dezvăluit totul. ◊ Compuse: (pop.) bubă-neagră = dalac; bube-dulci = bubulițe dese, de natură infecțioasă, care apar în special la copii, în jurul gurii, pe cap etc.; buba-mânzului = gurmă. ♦ Rană. 2. Fig. (Fam.) Punct slab, parte delicată, dificilă a unei probleme. ♦ Defect, defecțiune (a unui sistem tehnic). – Cf. ucr. buba.

BÚBĂ, bube, s. f. 1. Nume generic dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele. V. abces, buboi, furuncul. Se pricepea să tămăduiască jupuiturile, bubele. PAS, L. I 71. Ce n-a făcut el ca să se curețe de bube? ISPIRESCU, L. 386. Am făcut o bubă-n cap. ȘEZ. III 201. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. ◊ Compuse: (popular) bubă-neagră = dalac. [Filozofii măriei-tale] dobitoace să fie și să-i taie casapii; casapi să fie și să piară de bubă-neagră. SADOVEANU, D. P. 102; bube-dulci = bubulițe dese, de natură infecțioasă, care se ivesc în special la copii, de obicei în jurul gurii sau pe cap. ◊ Fig. Știu, dragul maichii, că buba ta e la inimă, de mînie și obidă. SADOVEANU, M. C. 50. ♦ Rană. După ce veni ursul la dînsul, [Țugulea] se căzni pînă ce îi scoase steapul, apoi îl legă la bubă. ISPIRESCU, L. 326. ◊ Fig. Punct slab, parte gingașă, delicată, plină de dificultăți a unei probleme. În alte părți oamenii se luptă împotriva ei [a nedreptății], pe cînd noi o privim ca o stare normală! Asta e buba cea mare. REBREANU, R. I 65. ◊ Expr. Îi știu eu buba = știu eu ce necaz sau ce punct slab are. ♦ Încurcătură, dificultate. Stați, că d-aici începe buba cu Miai. PREDA, Î. 82.

BÚBĂ, bube, s. f. 1. Nume dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. S-a spart buba = s-a dat totul pe față, s-a dezvăluit totul. ◊ Compuse: (pop.) bubă-neagră = dalac; bube-dulci = bubulițe dese, de natură infecțioasă, care se ivesc în special la copii, în jurul gurii, pe cap etc. ♦ Rană. 2. Fig. Punct slab, parte delicată a unei probleme; dificultate. ◊ Expr. Îi știu eu buba = știu eu ce necaz sau ce punct slab are. – Comp. ucr. buba.

BÚBĂ ~e f. 1) Umflătură purulentă, provocată de o infecție a țesutului celular subcutanat. * ~-neagră boală molipsitoare a vitelor (transmisibilă și omului), manifestată prin abcese pulmonare, gastrointestinale și prin simptome de colaps; antrax; cărbune. ~e-dulci bubulițe contagioase, care apar la copii în jurul gurii și pe cap. S-a spart ~a s-au dat toate la iveală; au ieșit toate la suprafață. 2) fam. Vătămare locală a unui țesut organic, cauzată de o traumă; rană; plagă; leziune. 3) fig. fam. Punct dificil și delicat al unei discuții, probleme, situații etc. [G.-D. bubei] /<ucr. buba

bubă f. 1. umflătură dureroasă cu puroiu; buba oii, boală lipicioasă a oilor, numită și dalac; buba mânzului, boală lipicioasă a cailor, numită și răpciugă; pl. bube dulci, se fac mai ales la copii, pe cap și pe lângă buze; 2. asperitate asemenea bubelor (pe plante sau fructe): 3. fig. rău grav, durere sufletească: asta-i buba. [Slav. BUBA].

búbă f., pl. e (lat. pop. *buba, de unde și fr. bube, bubă, d. vgr. bubón, bolfă, înrudit cu ngr. búba, căpcăun, alb. bubă, sîrb. bg. búba, gîndac de matasă, insect, căpcăun, rut. búba, rană, durere, búblyk, biscot, precum și cu rom. bulbuc. Cp. și cu bumbac). Pustulă, erupțiune purulentă pe pele. Fig. Durere, boală: ura pe cel harnic e buba leneșuluĭ. Buba cea rea, sugel. Bube dulcĭ, eczemă, bube care le ĭese copiilor maĭ ales pe la gură și pe care poporu le tratează cu drojdie de cafea. Vest. A bubă (adică „acea bubă”, scris greșit ábubă, că gen. e „ăleĭ bube”, adică „celeĭ bube”), abces alveolar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bu s. f., g.-d. art. bubei; pl. bube

bubă-neagră (dalac) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. bubei-negre; pl. bube-negre

búbă s. f., g.-d. art. búbei; pl. búbe

búbă-neágră s. f. (sil. -gră), pl. búbe-négre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUBA-ÍNIMII s. v. piperul-lupului, popilnic.

BÚBĂ s. (MED.) 1. v. rană. 2. bube dulci v. impetigo.

BÚBĂ s. v. antrax, cărbune, dalac, pelagră, pustulă malignă, variolă, vărsat.

BUBĂ REÁ s. v. antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.

BUBĂ-NEÁGRĂ s. v. antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.

BURUIANĂ-DE-BÚBĂ s. v. salvie.

BURUIANĂ-DE-BUBĂ-NEÁGRĂ s. v. părul-fetei.

BURUIANĂ-DE-BUBĂ-REÁ s. v. spanac-porcesc.

FRUNZĂ-DE-BUBĂ-REÁ s. v. buberic.

NĂSTURAȘ-DE-BÚBE s. v. sipică.

buba-inimii s. v. PIPERUL-LUPULUI. POPILNIC.

BU s. (MED.) l. leziune, plagă, rană, (pop.) meteahnă, (înv. și reg.) beleaznă, (reg.) oajdă, (înv.) rănitură. (Are o ~ adîncă.) 2. bube dulci = impetigo, (reg.) zgaibe dulci (pl.).

bu s. v. ANTRAX. CĂRBUNE. DALAC. PELAGRĂ. PUSTULĂ MALIGNĂ. VARIOLĂ. VĂRSAT.

bubă rea s. v. ANTRAX. CĂRBUNE. DALAC. PUSTULĂ MALIGNĂ.

buruiană-de-bubă-neagră s. v. PĂRUL-FETEI.

buruiană-de-bubă-rea s. v. SPANAC-PORCESC.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

búbă (búbe), s. f. – Umflătură, abces, buboi. Creație expresivă, cf. lat. *buba, de unde fr. bube, sp. bu(b)a, port. bouba și pe de altă parte, gr. βουβών (Diez, Gramm., I, 91), de unde gr. μπούμπα „larvă”, alb. bubë (Cihac, II, 640); cf. și bg., sb. buba „vierme de mătase”, rut. buba „umflătură”. Nu pare posibilă der. directă din lat., propusă de Koerting 1609, cf. Densusianu, Hlr., 365; nu este sigură nici der. din sl. propusă de DAR, datorită diferențelor semantice. Este mai probabil să fie vorba de creații spontane, care coincid în multe limbi în același timp, cf. fr. bobo. Der. abubă, s. f. (dalac, bubă-neagră); buba, vb. (a avea abcese; a se molipsi de vărsat); bubat, adj. (plin de bube, care are dalac; infectat); bubat, s. n. (vărsat); bubiță, s. f. (zgaibă; boală a cartofului); buboi, s. n. (furuncul); buboios, adj. (plin de bubă); buboșa (var. boboșa), vb. (a se umfla), pe care DAR îl leagă în mod eronat de boboș; buburos, adj. (bubos); buburoșa, vb. (a se scofîlci); bubuliță, s. f. (zgaibă, coș); buburuz (var. buburuză, buburez, buburuță), s. n. (cocoloș, bulgăre, grunz, orice masă rotundă mică; gărgăriță, Coccinella septempunctata), probabil derivat pe baza suf. -ză, cum sînt coacăză, pupăză (Densusianu, Bausteine, 478, îl consideră der. de la bumb); buburuzos, adj. (granulos); bobîlcă, s. f. (amigdalită), contaminare a lui bubă cu gîlcă; bubușlie, s. f. (boabă). După Candrea, Elementele, 407, sb. bubulijca, bubolica provine din rom. bubuliță. Întrucît rezultatele spontane coincid adesea, buburuză prezintă o analogie cu sp. burujo, sard. boborrissina „furnică” (Wagner 300).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

búbă, bube, s.f. – (med.) Umflătură, abces. Bubele Frumușelelor = vărsat de vânt (poate fi și scarlatină sau pojar); afecțiune epidermică contagioasă. „Bube apărute pe corp, despre care se crede că sunt produse de spiritele malefice, stăpâne ale vânturilor” (Bilțiu, 2001). ♦ Buba rea: „În urma multor mâncăruri grele și de multe ori nesănătoase ce le mănâncă țărănimea în Maramureș, de cele mai multe ori i se pricinuiește dureri grele de stomac ce își au denumirea de bubă rea. Se mai numește așa orice fel de inflamație dureroasă pe corp” (Bârlea, 1924, II: 472); „Că numai mi s-o aruncat / Buba cea rea după cap” (idem, 96). – Din srb. buba „vierme de mătase” (DA); din ucr. buba „umflătură” (DEX, MDA); creație expresivă (DER).

búbă, -e, s.f. – (med.) Umflătură, abces. Bubele Frumușelelor = vărsat de vânt (poate fi și scarlatină sau pojar); afecțiune epidermică contagioasă. „Bube apărute pe corp, despre care se crede că sunt produse de aceste spirite malefice, stăpâne ale vânturilor” (Bilțiu 2001). ♦ Buba rea: „În urma multor mâncăruri grele și de multe ori nesănătoase ce le mănâncă țărănimea în Maramureș, de cele mai multe ori i se pricinuiește dureri grele de stomac ce își au denumirea de bubă rea. Se mai numește așa orice fel de inflamație dureroasă pe corp” (Bârlea 1924 II: 472); „Că numai mi s-o aruncat / Buba cea rea după cap” (idem, 96). – Din srb. buba „vierme de mătase” (DA); ucr. buba „umflătură” (DEX); creație spontană (DER).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BUBĂ subst. 1. – fam., buc. (M Put 131); Bubăilă (Am; Ard). 2. Bubatu, I. (AO XVI 361). 3. Bubele, Ion, mold. 4. Bubin (Giur 93). 5. Bubu, fam., ard., 1726 (Paș); -l, olt., 1605 (Sd VI 461), cf. expresia „bubu” în limbajul copiilor. 6. Bubuia, țig. (16 B I. 7. Cf. Bubulac prof., act. 8. Bubulete, C. act. 9. Bubulică, fam., ar. (Cara 34). 10. Bubolea t.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea bube-n cap expr. 1. (intl.) a avea antecedente penale. 2. a avea un trecut dubios

a ști unde-i buba expr. 1. a fi conștient de sursa unui necaz. 2. a depista cauza unei defecțiuni.

bubă, bube s. f. 1. (intl.) inel, ghiul. 2. punct slab, parte delicată (a unei probleme). 3. defect, defecțiune. 4. (vulg.) vulvă, vagin.

Intrare: buba
buba
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: buba-inimii
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buba-inimii
plural
  • bubele-inimii
genitiv-dativ singular
  • bubei-inimii
plural
  • bubelor-inimii
vocativ singular
plural
Intrare: buba-mânzului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buba-mânzului
plural
genitiv-dativ singular
  • bubei-mânzului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Bubă
Bubă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bubă
Intrare: bubă (diverse)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bu
  • buba
plural
  • bube
  • bubele
genitiv-dativ singular
  • bube
  • bubei
plural
  • bube
  • bubelor
vocativ singular
plural
Intrare: bubă (larvă)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bu
  • buba
plural
  • bube
  • bubele
genitiv-dativ singular
  • bube
  • bubei
plural
  • bube
  • bubelor
vocativ singular
plural
Intrare: bubă-neagră
bubă-neagră substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bubă-neagră
  • buba-neagră
plural
  • bube-negre
  • bubele-negre
genitiv-dativ singular
  • bube-negre
  • bubei-negre
plural
  • bube-negre
  • bubelor-negre
vocativ singular
plural
Intrare: bube-dulci
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • bube-dulci
  • bubele-dulci
genitiv-dativ singular
plural
  • bube-dulci
  • bubelor-dulci
vocativ singular
plural
Intrare: buruiană-de-bubă
buruiană-de-bubă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buruiană-de-bu
  • buruiana-de-bu
plural
  • buruieni-de-bu
  • buruienile-de-bu
genitiv-dativ singular
  • buruieni-de-bu
  • buruienii-de-bu
plural
  • buruieni-de-bu
  • buruienilor-de-bu
vocativ singular
plural
Intrare: buruiană-de-bubă-neagră
buruiană-de-bubă-neagră substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buruiană-de-bubă-neagră
  • buruiana-de-bubă-neagră
plural
  • buruieni-de-bubă-neagră
  • buruienile-de-bubă-neagră
genitiv-dativ singular
  • buruieni-de-bubă-neagră
  • buruienii-de-bubă-neagră
plural
  • buruieni-de-bubă-neagră
  • buruienilor-de-bubă-neagră
vocativ singular
plural
Intrare: buruiană-de-bubă-rea
buruiană-de-bubă-rea substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buruiană-de-bubă-rea
  • buruiana-de-bubă-rea
plural
  • buruieni-de-bubă-rea
  • buruienile-de-bubă-rea
genitiv-dativ singular
  • buruieni-de-bubă-rea
  • buruienii-de-bubă-rea
plural
  • buruieni-de-bubă-rea
  • buruienilor-de-bubă-rea
vocativ singular
plural
Intrare: frunză-de-bubă-rea
frunză-de-bubă-rea substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frunză-de-bubă-rea
  • frunza-de-bubă-rea
plural
genitiv-dativ singular
  • frunze-de-bubă-rea
  • frunzei-de-bubă-rea
plural
vocativ singular
plural
Intrare: năsturaș-de-bube
năsturaș-de-bube substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năsturaș-de-bube
  • năsturașul-de-bube
plural
  • năsturași-de-bube
  • năsturașii-de-bube
genitiv-dativ singular
  • năsturaș-de-bube
  • năsturașului-de-bube
plural
  • năsturași-de-bube
  • năsturașilor-de-bube
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buba-inimiisubstantiv feminin articulat

buba-mânzuluisubstantiv feminin articulat

bu, bubesubstantiv feminin

  • 1. Nume generic dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se pricepea să tămăduiască jupuiturile, bubele. PAS, L. I 71. DLRLC
    • format_quote Ce n-a făcut el ca să se curețe de bube? ISPIRESCU, L. 386. DLRLC
    • format_quote Am făcut o bubă-n cap. ȘEZ. III 201. DLRLC
    • format_quote figurat Știu, dragul maichii, că buba ta e la inimă, de mînie și obidă. SADOVEANU, M. C. 50. DLRLC
    • chat_bubble învechit popular A merge cu buba = a merge cu mâncarea la o lăuză. MDA2
    • chat_bubble A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: menaja
    • chat_bubble popular familiar A sparge buba = a da totul pe față. MDA2
    • chat_bubble familiar S-a spart buba = s-a dat totul pe față; s-a dezvăluit totul. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble popular (în) sintagmă Bubă albastră = umflătură care se face la încheieturile degetelor. MDA2
    • chat_bubble popular compus Bubă-în-cap = boală a vitelor. MDA2
    • chat_bubble popular compus Bube-de-plecate = umflături care ies la gură în urma ingerării anumitor alimente alterate (sau în cantitate prea mare). MDA2
    • chat_bubble popular (în) sintagmă Bube dulci = bube mici și numeroase care apar la copii în jurul gurii. MDA2
    • chat_bubble popular (în) sintagmă Buba mânzului = umflătură pe faringele mânjilor. MDA2
    • chat_bubble popular (în) sintagmă Bubă neagră (sau bubă rea, sau bubă la inimă) = umflătură (vânătă) la încheieturi. MDA2
    • chat_bubble popular compus Bubă-păr = boală umană (nedefinită clar). MDA2
    • chat_bubble popular compus Bubă-putredă-în-gură = scorbut. MDA2
      sinonime: scorbut
    • chat_bubble popular (în) sintagmă Bubă roșie = bubă mică ce iese la febră. MDA2
    • chat_bubble popular compus Bube-spurcate = spurcat. MDA2
      sinonime: spurcat
    • chat_bubble popular (în) sintagmă (la) plural Bubele stricăturii = lepră. MDA2
      sinonime: lepră
    • chat_bubble popular (în) sintagmă Buba trânjilor = pelagră. MDA2
      sinonime: pelagră
    • chat_bubble popular (în) sintagmă Bubă vânătă = bășică ce apare mai ales la mâini și la picioare, între degete și podul palmei sau talpă. MDA2
    • chat_bubble regional compus Sărbătoarea bubelor = Sfânta Varvara. MDA2
  • 2. figurat familiar Punct slab, parte delicată, dificilă a unei probleme. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În alte părți oamenii se luptă împotriva ei [a nedreptății], pe cînd noi o privim ca o stare normală! Asta e buba cea mare. REBREANU, R. I 65. DLRLC
    • chat_bubble Îi știu eu buba = știu eu ce necaz sau ce punct slab are. DLRLC
  • 3. figurat regional Rouă. MDA2
    sinonime: rouă
  • 4. regional (Lacerta viridis) MDA2
    sinonime: gușter
etimologie:

bu, bubesubstantiv feminin

  • 1. regional Larva viermelui de mătase. MDA2
etimologie:

bubă-neagră, bube-negresubstantiv feminin

  • 1. Antrax, cărbune, dalac. DEX '09 DLRLC
    • format_quote [Filosofii măriei-tale] dobitoace să fie și să-i taie casapii; casapi să fie și să piară de bubă-neagră. SADOVEANU, D. P. 102. DLRLC

bube-dulci, bube-dulcisubstantiv feminin plural

  • 1. Bubulițe dese, de natură infecțioasă, care apar în special la copii, în jurul gurii, pe cap etc. DEX '09 DLRLC

buruiană-de-bubă-rea, buruieni-de-bubă-reasubstantiv feminin

frunză-de-bubă-reasubstantiv feminin

năsturaș-de-bube, năsturași-de-bubesubstantiv masculin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic