23 de definiții pentru buburuză

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUBURUZĂ, buburuze, s. f. Insectă mică de formă semisferică, cu elitrele roșii pătate cu șapte puncte negre; mămăruță, măriuță (1), boul-lui-Dumnezeu, boul-Domnului, boul-popii, paparugă (Coccinella septempunctata).Et. nec.

buburu sf [At: LB / V: ~us, ~uță / Pl: ~e / E: ns cf srb baburică[1]] 1 (Reg) Bubă1 mică (excuamată[2]) produsă de febră. 2 Mugur mic. 3 (Șîs ~roșie) Gândăcel semisferic, cu elitrele roșii sau galbene, pătate cu șapte puncte negre Si: boul-lui-Dumnezeu, boul-Domnului, boul-popii, cucușor, găinușa(-lunii), găina-lui-Dumnezeu, gărgăriță, margari(n)tă, mămăruță, mărgăriță, Măria-popei, mumuruță, paparugă, păpăluză, păpăruie, păpăruză, vaca-lui-Dumnezeu, vrăjitoare (Coccinella septempunctata).

  1. Etimonul corect ortografiat este бабурица. — Ladislau Strifler
  2. O combinație nereușită între excoriată și descuamată. — Ladislau Strifler

buburu s.f. 1 (entom.) Insectă mică din ordinul coleopterelor, semisferică, cu elitrele roșii pătate cu șapte puncte negre (Coccinella septempunctata); boul-popii. 2 (reg.) Bucată mică; fărîmă. O buburuză de mămăligă. 3 (reg.) Bubuliță, zgrăbunță. • pl. -e. și buburuz s.n. /cf. srb. babúrica.

BUBURUZĂ, buburuze, s. f. Gândăcel de formă semisferică, cu elitrele roșii pătate cu șapte puncte negre; mămăruță, măriuță (1), boul-lui-Dumnezeu, boul-Domnului, boul-popii; paparugă (Coccinella septempunctata).Et. nec.

BUBURUZĂ, buburuze, s. f. Gîndăcei cu corpul rotund și bulbucat, cu aripile roșii, pătate cu șapte puncte negre (Coccinella septempunctata); (Transilv.) mămăruță. Pe-o tulpiniță călăuză Se urcă lin o buburuză, Cînd peste culmile din fund Răsare soarele rotund. DEȘLIU, M. 14. – Variantă: buburuz s. m.

BUBURUZĂ, buburuze, s. f. Gîndăcel cu corpul rotund, cu aripile roșii, pătate cu șapte puncte negre (Coccinella septempunctata). [Var.: buburuz s. m.]

BUBURUZĂ ~e f. Insectă mică, având corpul emisferic și aripi de culoare roșie, punctate cu negru; paparugă. /Orig. nec. corectat(ă)

buburuză f. 1. bubă de tot mică; 2. alt nume dat coccinelei (după cele șeapte puncte sau bube de pe corpul ei); 3. Mold. bucată mică și rotundă: o buburuză de mămăligă.

buburúz și -úț m., pl. ji, țĭ și buburuză, -úță, pl. e (cuv. reflex din răd. bubu- bobo-, ca și bubă, boboc ș.a. V. mămăruță). Mold. Trans. Bobiță, bubuliță, broboană, cocoloș (mugur, fruct, ca cel de anin ș.a.): în colțurile guriĭ rămăseseră doŭă buburuze de spumă (Rebr. 2, 64). Un frumos gîndăcel roș aprins (cu șapte puncte negre) care trăĭește pin viĭ și grădini, numit și gărgăriță, măriuță, bou luĭ Dumnezeŭ și vaca Domnuluĭ (coccinella). – Sînt și uniĭ negrĭ, maĭ micĭ, care aŭ 14 puncte galbene, ĭar alțiĭ galbenĭ cu puncte negre. V. răpede.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

buburu (bubiță; cocoloș; gândăcel; mugur) s. f., g.-d. art. buburuzei; pl. buburuze

buburu (bubiță, mugur, gândăcel, cocoloș) s. f., g.-d. art. buburuzei; pl. buburuze

buburu (gândăcel) s. f., g.-d. art. buburuzei; pl. buburuze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUBURU s. (ENTOM.; Coccinella septempunctata) boul-Domnului, boul-lui-Dumnezeu, vaca-Domnului, (reg.) cucușor, găinușă, gârgăriță, mămăruță, mărgărit, mărgărită, mărgăriță, mărie, măriuță, paparugă, păpăruie, păpăruță, păpăruză, vrăjitoare, boul-popii, găina-lui-Dumnezeu, măria-popii, puica-popii, puiculița-popii, vaca-lui-Dumnezeu.

BUBURU s. (ENTOM.; Coccinella septempunctata) boul-Domnului, boul-lui-Dumnezeu, vaca-Domnului, (reg.) cucușor, găinușă, gărgăriță, mămăruță, mărgărit, mărgărită, mărgăriță, mărie, măriuță, paparugă, păpăruie, păpăruță, păpăruză, vrăjitoare, boul-popii, găina-lui-Dumnezeu, măria-popii, puica-popii, puiculița-popii, vaca-lui-Dumnezeu.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

buburu, buburuze, s.f. (pl.) Pete mici pe corpul copilului, datorate pojarului. – Cf. srb. babúrica (MDA); din răd. bubu-, bobo- (Scriban).

buburuză, buburuze, s.f. – (la pl.), (med.) Pete mici pe corpul copilului datorate pojarului. – Et. nec. (DEX); cf. srb. babúrica (MDA); din răd. bubu-, bobo- (Scriban).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a sparge la buburuză expr. (obs.) a dezvirgina, a deflora.

Intrare: buburuză
buburuză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buburu
  • buburuza
plural
  • buburuze
  • buburuzele
genitiv-dativ singular
  • buburuze
  • buburuzei
plural
  • buburuze
  • buburuzelor
vocativ singular
plural
buburuz1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buburuz
  • buburuzul
  • buburuzu‑
plural
  • buburuzi
  • buburuzii
genitiv-dativ singular
  • buburuz
  • buburuzului
plural
  • buburuzi
  • buburuzilor
vocativ singular
plural
buburuță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
buburus
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
buburez
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

buburu, buburuzesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.