bubă¹ sf [At: CANTEMIR, H R. 347 / Pl: ~be / E: ucr буба] 1 Umflătură a țesutului celular subcutanat (cu caracter purulent) Si: abces, bășică, bolfă, buburuză, coș, furnicel, pustulă, puștea, robie, tumoră, uimă, ulcior, zgaibă, zgrăbunță. 2 (Spc) Vărsat. 3 (Fig) Necaz. 4 (Fig) Hibă. 5 (Îvp; îe) A merge cu ~ba A merge cu mâncarea la o lăuză. 6 (Pop; îe) A umbla cu cineva ca cu o ~ coaptă A menaja pe cineva. 7 (Pfm; îe) A sparge ~ba A da totul pe față. 8 (Fig; fam) Parte dificilă a unei probleme. 9 (Fig; reg) Rouă. 10 (Pop; îs) ~ albastră Umflătură care se face la încheieturile degetelor. 11 (Pop; îc) ~ în-cap Boală a vitelor. 12 (Pop; îc) ~be-de-plecate Umflături care ies la gură în urma ingerării anumitor alimente alterate (sau în cantitate prea mare). 13 (Pop; îs) ~be dulci Bube mici și numeroase care apar la copii în jurul gurii. 14 (Pop; îs) ~ba mânzului Umflătură pe faringele mânjilor. 15 (Pop; îs) ~ neagră (sau ~ rea, sau ~ la inimă) Umflătură (vânătă) la încheieturi. 16 (Pop; îc) ~-păr Boală umană (nedefinită clar). 17 (Pop; îc) ~ putredă-în-gură Scorbut. 18 (Pop; îs) ~ roșie Bubă mică ce iese la febră. 19 (Pop; îc) ~be-spurcate Spurcat. 20 (Pop; îs; lpl) ~bele stricăturii Lepră. 21 (Pop; îs) ~ ba trânjilor Pelagră. 22 (Pop; îs) ~ vânătă Bășică ce apare mai ales la mâini și la picioare, între degete și podul palmei sau talpă. 23 (Reg; îc) Sărbătoarea ~belor Sfânta Varvara. 24 (Reg; spc) Durere de măsele și de dinți (asociată umflăturilor). 25 (Reg) Gușter (Lacerta viridis). 26 (Pex) Rană. 27 (Pan) Nod mic pe coaja fructelor. 28 (Fig; fam) Defecțiune (a unui sistem tehnic).

bubă s.f. 1 Nume generic dat umflăturilor dureroase cu caracter purulent ale țesutului subcutanat. Ce n-a făcut el ca să se curețe de bube! (ISP.). ◊ Expr. (fam.) A avea bube în cap = a fi făcut lucruri rele care ar putea ieși la iveală. A face buba (și, eliptic, buba!) = (mai ales ca avertizare pentru copii) a se lovi. A ședea ca o bubă coaptă v. copt. A fi bubă coaptă v. copt. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă v. copt. A pune degetul pe bubă v. pune. A se sparge buba v. sparge. ◊ Compuse: (pop.) bubă-neagră = dalac; bube-dulci = bubulițe dese, de natură infecțioasă, care apar în special la copii în jurul gurii, pe cap etc. ♦ Gener. Leziune a pielii; rană. Se căzni pînă ce îi scoase steapul, apoi îl legă la bubă (ISP.). ♦ Ext. Excrescențe pe suprafața fructelor și legumelor. 2 Fig. (fam.) Punct slab, parte delicată a unei probleme. Acolo unde este buba și răul (AGÂR.). ♦ Încurcătură. Stați, că d-aici începe buba cu Miai (PRED.). ♦ Defect, defecțiune (a unui sistem tehnic). I s-a stricat mașina și nu știa unde-i buba. • pl. -e. /form. expr.

BUBĂ subst. 1. – fam., buc. (M Put 131); Bubăilă (Am; Ard). 2. Bubatu, I. (AO XVI 361). 3. Bubele, Ion, mold. 4. Bubin (Giur 93). 5. Bubu, fam., ard., 1726 (Paș); -l, olt., 1605 (Sd VI 461), cf. expresia „bubu” în limbajul copiilor. 6. Bubuia, țig. (16 B I. 7. Cf. Bubulac prof., act. 8. Bubulete, C. act. 9. Bubulică, fam., ar. (Cara 34). 10. Bubolea t.