8 definiții pentru furnicel funicel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

furnicel sm [At: N. LEON MED 123 / V: (înv) funecel, (înv) funicel, funigei, (înv) funincel, funingel, (înv) ~rincel / Pl: ~cei / E: ml *furuncellus] (Mpp. mpl) 1 Furuncul. 2 Furunculoză. 3 Păducel.

funicei m. pl. Mold. și Tr. 1. bubulițe roșii cu vârful alb (pe față și pe ceafă); 2. un fel de cârcei proveniți din scurtarea mușchilor. [Origină necunoscută].

funicél, -gél și furnicél m., pl. (probabil, d. lat. furuncellus = furúnculus, furuncul; mrom. furențél și sfurunțél). Furuncul.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FURNICÉL s. v. abces, furuncul, păducel.

furnicel s. v. ABCES. FURUNCUL. PĂDUCEL.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

furnicél (-éi), s. m. – Furuncul. – Var. (înv.) funecel, funigel, funi(n)cel, furincel. Lat. *fŭruncĕllus, în loc de fŭruncŭlus (Densusianu, Rom., XXXIII, 77; Candrea-Dens., 692; REW 3607; DAR). Este dublet al lui furuncul, s. n., din lat. (sec. XIX). Var. sale indică o confuzie cu funigel și cu furnicei, explicabil acesta din urmă datorită ideii de înțepătură.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

furnicéi s.m. pl. (reg.) boală de piele.

Intrare: furnicel
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furnicel
  • furnicelul
  • furnicelu‑
plural
  • furnicei
  • furniceii
genitiv-dativ singular
  • furnicel
  • furnicelului
plural
  • furnicei
  • furniceilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • funicel
  • funicelul
  • funicelu‑
plural
  • funicei
  • funiceii
genitiv-dativ singular
  • funicel
  • funicelului
plural
  • funicei
  • funiceilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

furnicel funicel

etimologie: