10 intrări

Articole pe această temă:

47 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bubă2 sf [At: MARIAN, INS. 279 / Pl: ~be / E: srb buba] (Reg) Larva viermelui de mătase.

búbă1 sf [At: CANTEMIR, H R. 347 / Pl: ~be / E: ucr бyбa] 1 Umflătură a țesutului celular subcutanat (cu caracter purulent) Si: abces, bășică, bolfă, buburuză, coș, furnicel, pustulă, puștea, robie, tumoră, uimă, ulcior, zgaibă, zgrăbunță. 2 (Spc) Vărsat. 3 (Fig) Necaz. 4 (Fig) Hibă. 5 (Îvp; îe) A merge cu ~ba A merge cu mâncarea la o lăuză. 6 (Pop; îe) A umbla cu cineva ca cu o ~ coaptă A menaja pe cineva. 7 (Pfm; îe) A sparge ~ba A da totul pe față. 8 (Fig; fam) Parte dificilă a unei probleme. 9 (Fig; reg) Rouă. 10 (Pop; îs) ~ albastră Umflătură care se face la încheieturile degetelor. 11 (Pop; îc) ~ în-cap Boală a vitelor. 12 (Pop; îc) ~ be-de-plecate Umflături care ies la gură în urma ingerării anumitor alimente alterate (sau în cantitate prea mare). 13 (Pop; îs) -be dulci Bube mici și numeroase care apar la copii în jurul gurii. 14 (Pop; îs) ~ba mânzului Umflătură pe faringele mânjilor. 15 (Pop; îs) ~ neagră (sau ~ rea, sau ~ la inimă) Umflătură (vânătă) la încheieturi. 16 (Pop; îc) ~-păr Boală umană (nedefinită clar). 17 (Pop; îc)~ putredă-în-gură Scorbut. 18 (Pop; îs) ~ roșie Bubă mică ce iese la febră. 19 (Pop; îc) ~be-spurcate Spurcat. 20 (Pop; îs; lpl) -bele stricăturii Lepră. 21 (Pop; îs) ~ ba trânjilor Pelagră. 22 (Pop; îs) ~ vânătă Bășică ce apare mai ales la mâini și la picioare, între degete și podul palmei sau talpă. 23 (Reg; îc) Sărbătoarea ~-belor Sfânta Varvara. 24 (Reg; spc) Durere de măsele și de dinți (asociată umflăturilor). 25 (Reg) Gușter (Lacerta viridis). 26 (Pex) Rană. 27 (Pan) Nod mic pe coaja fructelor. 28 (Fig; fam) Defecțiune (a unui sistem tehnic).

BÚBĂ, bube, s. f. 1. Nume generic dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. (Fam.) S-a spart buba = s-a dat totul pe față; s-a dezvăluit totul. ◊ Compuse: (pop.) bubă-neagră = dalac; bube-dulci = bubulițe dese, de natură infecțioasă, care apar în special la copii, în jurul gurii, pe cap etc.; buba-mânzului = gurmă. ♦ (Pop.) Rană. 2. Fig. (Fam.) Punct slab, parte delicată, dificilă a unei probleme. ♦ Defect, defecțiune (a unui sistem tehnic). – Cf. ucr. buba.

BÚBĂ, bube, s. f. 1. Nume generic dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. (Fam.) S-a spart buba = s-a dat totul pe față; s-a dezvăluit totul. ◊ Compuse: (pop.) bubă-neagră = dalac; bube-dulci = bubulițe dese, de natură infecțioasă, care apar în special la copii, în jurul gurii, pe cap etc.; buba-mânzului = gurmă. ♦ Rană. 2. Fig. (Fam.) Punct slab, parte delicată, dificilă a unei probleme. ♦ Defect, defecțiune (a unui sistem tehnic). – Cf. ucr. buba.

BÚBĂ, bube, s. f. 1. Nume generic dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele. V. abces, buboi, furuncul. Se pricepea să tămăduiască jupuiturile, bubele. PAS, L. I 71. Ce n-a făcut el ca să se curețe de bube? ISPIRESCU, L. 386. Am făcut o bubă-n cap. ȘEZ. III 201. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. ◊ Compuse: (popular) bubă-neagră = dalac. [Filozofii măriei-tale] dobitoace să fie și să-i taie casapii; casapi să fie și să piară de bubă-neagră. SADOVEANU, D. P. 102; bube-dulci = bubulițe dese, de natură infecțioasă, care se ivesc în special la copii, de obicei în jurul gurii sau pe cap. ◊ Fig. Știu, dragul maichii, că buba ta e la inimă, de mînie și obidă. SADOVEANU, M. C. 50. ♦ Rană. După ce veni ursul la dînsul, [Țugulea] se căzni pînă ce îi scoase steapul, apoi îl legă la bubă. ISPIRESCU, L. 326. ◊ Fig. Punct slab, parte gingașă, delicată, plină de dificultăți a unei probleme. În alte părți oamenii se luptă împotriva ei [a nedreptății], pe cînd noi o privim ca o stare normală! Asta e buba cea mare. REBREANU, R. I 65. ◊ Expr. Îi știu eu buba = știu eu ce necaz sau ce punct slab are. ♦ Încurcătură, dificultate. Stați, că d-aici începe buba cu Miai. PREDA, Î. 82.

BÚBĂ, bube, s. f. 1. Nume dat umflăturilor cu caracter purulent ale țesutului celular de sub piele. ◊ Expr. A umbla cu cineva ca cu o bubă coaptă = a menaja pe cineva. S-a spart buba = s-a dat totul pe față, s-a dezvăluit totul. ◊ Compuse: (pop.) bubă-neagră = dalac; bube-dulci = bubulițe dese, de natură infecțioasă, care se ivesc în special la copii, în jurul gurii, pe cap etc. ♦ Rană. 2. Fig. Punct slab, parte delicată a unei probleme; dificultate. ◊ Expr. Îi știu eu buba = știu eu ce necaz sau ce punct slab are. – Comp. ucr. buba.

BÚBĂ ~e f. 1) Umflătură purulentă, provocată de o infecție a țesutului celular subcutanat. * ~-neagră boală molipsitoare a vitelor (transmisibilă și omului), manifestată prin abcese pulmonare, gastrointestinale și prin simptome de colaps; antrax; cărbune. ~e-dulci bubulițe contagioase, care apar la copii în jurul gurii și pe cap. S-a spart ~a s-au dat toate la iveală; au ieșit toate la suprafață. 2) fam. Vătămare locală a unui țesut organic, cauzată de o traumă; rană; plagă; leziune. 3) fig. fam. Punct dificil și delicat al unei discuții, probleme, situații etc. [G.-D. bubei] /<ucr. buba

bubă f. 1. umflătură dureroasă cu puroiu; buba oii, boală lipicioasă a oilor, numită și dalac; buba mânzului, boală lipicioasă a cailor, numită și răpciugă; pl. bube dulci, se fac mai ales la copii, pe cap și pe lângă buze; 2. asperitate asemenea bubelor (pe plante sau fructe): 3. fig. rău grav, durere sufletească: asta-i buba. [Slav. BUBA].

búbă f., pl. e (lat. pop. *buba, de unde și fr. bube, bubă, d. vgr. bubón, bolfă, înrudit cu ngr. búba, căpcăun, alb. bubă, sîrb. bg. búba, gîndac de matasă, insect, căpcăun, rut. búba, rană, durere, búblyk, biscot, precum și cu rom. bulbuc. Cp. și cu bumbac). Pustulă, erupțiune purulentă pe pele. Fig. Durere, boală: ura pe cel harnic e buba leneșuluĭ. Buba cea rea, sugel. Bube dulcĭ, eczemă, bube care le ĭese copiilor maĭ ales pe la gură și pe care poporu le tratează cu drojdie de cafea. Vest. A bubă (adică „acea bubă”, scris greșit ábubă, că gen. e „ăleĭ bube”, adică „celeĭ bube”), abces alveolar.

búbă, bube, s.f. – (med.) Umflătură, abces. Bubele Frumușelelor = vărsat de vânt (poate fi și scarlatină sau pojar); afecțiune epidermică contagioasă. „Bube apărute pe corp, despre care se crede că sunt produse de spiritele malefice, stăpâne ale vânturilor” (Bilțiu, 2001). ♦ Buba rea: „În urma multor mâncăruri grele și de multe ori nesănătoase ce le mănâncă țărănimea în Maramureș, de cele mai multe ori i se pricinuiește dureri grele de stomac ce își au denumirea de bubă rea. Se mai numește așa orice fel de inflamație dureroasă pe corp” (Bârlea, 1924, II: 472); „Că numai mi s-o aruncat / Buba cea rea după cap” (idem, 96). – Din srb. buba „vierme de mătase” (DA); din ucr. buba „umflătură” (DEX, MDA); creație expresivă (DER).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

búbă s. f., g.-d. art. búbei; pl. búbe

búbă s. f., g.-d. art. búbei; pl. búbe

búbă-neágră (dalac) (-nea-gră) s. f., g.-d. art. búbei-négre; pl. búbe-négre

!búbe-dúlci (herpes) s. f. pl.

búbă-neágră s. f. (sil. -gră), pl. búbe-négre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÚBĂ s. v. antrax, cărbune, dalac, pelagră, pustulă malignă, variolă, vărsat.

BÚBĂ s. (MED.) 1. v. rană. 2. bube dulci v. impetigo.

BU s. (MED.) l. leziune, plagă, rană, (pop.) meteahnă, (înv. și reg.) beleaznă, (reg.) oajdă, (înv.) rănitură. (Are o ~ adîncă.) 2. bube dulci = impetigo, (reg.) zgaibe dulci (pl.).

bu s. v. ANTRAX. CĂRBUNE. DALAC. PELAGRĂ. PUSTULĂ MALIGNĂ. VARIOLĂ. VĂRSAT.

arată toate definițiile

Intrare: bubă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bu
  • buba
plural
  • bube
  • bubele
genitiv-dativ singular
  • bube
  • bubei
plural
  • bube
  • bubelor
vocativ singular
plural
Intrare: Bubă
Bubă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bubă
Intrare: buba-inimii
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buba-inimii
plural
  • bubele-inimii
genitiv-dativ singular
  • bubei-inimii
plural
  • bubelor-inimii
vocativ singular
plural
Intrare: buba-mânzului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buba-mânzului
plural
  • bubele-mânzului
genitiv-dativ singular
  • bubei-mânzului
plural
  • bubelor-mânzului
vocativ singular
plural
Intrare: bubă-neagră
bubă-neagră substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bubă-neagră
  • buba-neagră
plural
  • bube-negre
  • bubele-negre
genitiv-dativ singular
  • bube-negre
  • bubei-negre
plural
  • bube-negre
  • bubelor-negre
vocativ singular
plural
Intrare: bube-dulci
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • bube-dulci
  • bubele-dulci
genitiv-dativ singular
plural
  • bube-dulci
  • bubelor-dulci
vocativ singular
plural
Intrare: buruiană-de-bubă
buruiană-de-bubă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buruiană-de-bu
  • buruiana-de-bu
plural
  • buruieni-de-bu
  • buruienile-de-bu
genitiv-dativ singular
  • buruieni-de-bu
  • buruienii-de-bu
plural
  • buruieni-de-bu
  • buruienilor-de-bu
vocativ singular
plural
Intrare: buruiană-de-bubă-neagră
buruiană-de-bubă-neagră substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buruiană-de-bubă-neagră
  • buruiana-de-bubă-neagră
plural
  • buruieni-de-bubă-neagră
  • buruienile-de-bubă-neagră
genitiv-dativ singular
  • buruieni-de-bubă-neagră
  • buruienii-de-bubă-neagră
plural
  • buruieni-de-bubă-neagră
  • buruienilor-de-bubă-neagră
vocativ singular
plural
Intrare: buruiană-de-bubă-rea
buruiană-de-bubă-rea substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buruiană-de-bubă-rea
  • buruiana-de-bubă-rea
plural
  • buruieni-de-bubă-rea
  • buruienile-de-bubă-rea
genitiv-dativ singular
  • buruieni-de-bubă-rea
  • buruienii-de-bubă-rea
plural
  • buruieni-de-bubă-rea
  • buruienilor-de-bubă-rea
vocativ singular
plural
Intrare: năsturaș-de-bube
năsturaș-de-bube substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năsturaș-de-bube
  • năsturașul-de-bube
plural
  • năsturași-de-bube
  • năsturașii-de-bube
genitiv-dativ singular
  • năsturaș-de-bube
  • năsturașului-de-bube
plural
  • năsturași-de-bube
  • năsturașilor-de-bube
vocativ singular
plural

buba-inimii

etimologie:

năsturaș-de-bube

etimologie: