CURAT, -Ă, curați, -te, adj., adv. I. Adj. 1. De pe care s-a scos murdăria, lipsit de murdărie, de praf, de pete etc. ◊ Expr. (Substantivat) A trece (sau a scrie etc.) pe curat = a transcrie ceva, fără greșeală sau corectură, pe altă foaie sau pe alt caiet. ♦ (Despre aer) Lipsit de impurități; proaspăt. ♦ (Despre o încăpere, o casă) Bine întreținut; îngrijit. ♦ (Despre vase) Din care se poate mânca sau bea. ♦ (Despre ființe) Care iubește curățenia. 2. Fig. Fără vină, decent, ireproșabil (ca ținută, comportare). 3. Fig. Cinstit, sincer, leal. ♦ Pur, nevinovat, cast. 4. (Despre cer, văzduh) Fără nori; senin, clar. ♦ (Despre apă, lacrimi, pietre prețioase etc.) Transparent, cristalin, limpede. 5. Pur, neamestecat. Grâu curat. 6. Fig. (Despre voce, glas etc.) Sonor, clar, cristalin. 7. Fig. Lămurit, deslușit, clar, deschis. ◊ Expr. (Fam.) Vorbă curată = vorbă spusă fără înconjur, în mod categoric. 8. Veritabil, autentic, adevărat. 9. (În superstiții) Asupra căruia nu apasă un blestem sau o vrajă; care nu este sub influența diavolului. ◊ Expr. Nu-i lucru curat = este ceva la mijloc, a intervenit ceva anormal, nefiresc. II. Adv. Clar, precis, întocmai, exact. – V. cura².

CURĂȚA, curăț, vb. I. I. 1. Tranz. și refl. A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine. ♦ Tranz. A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă. 2. Tranz. și refl. A (se) vindeca de o boală (de piele). 3. Tranz. A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare. II. Fig. 1. Tranz. și refl. A (se) debarasa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău). 2. Refl. (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica. 3. Tranz. (Fam.) A omorî. ♦ Refl. A muri. 4. Tranz. și refl. A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban. [Var.: (pop.) curăți vb. IV] – Din curat.

curat³, ~ă [At: COD. VOR. 116/1 / Pl: ~ați, ~e / E: cura¹] 1 a (Înv) Curățat de foi sau de boabe. 2 a (Înv) Sănătos. 3 a (Îvr; d. deal sau vârf de munte) Fără negură. 4 a (Îvr; d. deal sau vârf de munte) Fără zăpadă. 5 a (Pop; fig) Fără obstacole. 6 a (Pop; fig) Sărac. 7 a (Înv) Iertat. 8 a Lipsit de murdărie Si: nemânjit, nepătat, neprăfuit, nesoios. 9 a (Înv; fig) Neîntinat. 10 a (Îvr; în superstiții; îs) Lunea ~ă (sau marțea ~ă etc.) sau moșii cei ~ați Fiecare dintre zilele săptămânii care urmează după prima zi a fiecărei luni când se fac molitve și pomeni. 11 sn (Îe) A trece (a scrie etc.) pe ~ A transcrie ceva, fără greșeală sau corectură, pe altă foaie sau caiet. 12 a (D. substanțe, materii, metale prețioase) Care nu conține corpuri străine Si: adevărat, neamestecat, pur. 13 a (Îs) Piatră ~ă Piatră scumpă Si: nestemată. 14 a (Pop; îs) Vin ~ Vin veritabil, necontrafăcut. 15 a (Pop; fig; îs) Bani ~ați Bani obținuți prin muncă. 16 a (Pop; îs) Venit ~ Venit net. 17 a (Fig; d. comportament, ținută) Ireproșabil. 18 a (Fig; d. inimă, suflet, sentimente, cuget etc.) Sincer. 19 a (Fig; d. cer, văzduh) Senin. 20 a (Fig; d. glas, voce) Clar. 21 a (Fam; îs) Vorbă ~ă Vorbă spusă fără înconjur. 22 a (Pop; îs) Treabă ~ă Lucru clar. 23 a (Fig) Lămurit. 24 a (D. aer) Lipsit de impurități Si: proaspăt. 25 a (D. o încăpere, o casă) Îngrijit. 26 a (D. apă, lacrimi, pietre prețioase etc.) Transparent. 27 a (D. vase) Din care se poate mânca sau bea Si: (pop) nespurcat. 28 a (Fig; d. sânge) Nobil. 29 a (Fig; d. moarte) Naturală. 30 a (D. ființe) Care iubește curățenia. 31-32 a, av Ordonat. 33 a (Fig) Cinstit. 34 a (Fam; d. femei) Fără menstruație. 35 a (Pop; mai ales despre fete) Cast. 36 a (Fam) Care nu are sau nu a avut (în timpul din urmă) relații sexuale. 37 a (Pop; îs) Duh ~ Duh sfânt, benefic. 38 a (Pop; îs) Prea ~ (fecioară) Maica-Domnului. 39 a (Pop; în superstiții) Care nu este sub influența diavolului. 40 a (Pop; în superstiții) Asupra căruia nu apasă un blestem, o vrajă. 41 a (Fam; îe) A nu fi (lucru) ~ A fi ceva (anormal) la mijloc Si: blestemat, nefiresc. 42 a (Pop; d. ochi) Binevoitor. 43-44 a, av (Înv) Evident. 45 a (Muz) Care respectă (strict) principiile armoniei.

curat¹ sm [At: DA / Pl: ~ați / E: fr curé] Preot paroh în biserica catolică.

curat² sn [At: SANDU-ALDEA, A. M. 133 / Pl: ~uri / E: cura¹] (Înv) 1 Vremea când se curăță porumbul. 2 (Reg; d. jocuri; îlav) Pe (sau la) ~e Pe câștigate.

curăța [At: COD. VOR. 143/11 / Pzi: curăț, (înv) ~țesc / E: curat³] 1-2 vtr A înlătura murdăria, impuritățile de pe ceva sau de pe sine Si: a (se) mătura, a (se) peria, a (se) spăla, a (se) șterge. 3 vt A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume, ouă etc. 4 vt A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, obiect, teren etc. în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului etc. 5 vt A depănușa. 6 vr (Fig; d. cer) A se însenina. 7 vt (Înv; îe) A-și ~ obrazul (sau obrazele) A se dezvinovăți. 8-9 vtr (Îvp) A (se) vindeca de o boală (de piele). 10 vt (Reg) A castra. 11 vr (Reg; d. mamifere) A lepăda placenta. 12 vt (Înv) A renunța. 13-14 vtr (Îvp; fig) A (se) salva de ceva rău. 15 vt (Fig; fam) A omorî. 16 vt (Pfm; fig) A înlătura (pe cineva din calea sa, dintr-o funcție etc.). 17-18 vtr (Fig; în limbajul bisericesc) A (se) purifica. 19-20 vtr (Fig; fam) A rămâne sau a face să rămână fără bani, fără avere. 21-22 vtr A (se) mântui. 23-24 vtr A (se) descotorosi (de ceva). 25-26 vtr (Înv) A (se) lămuri. 27 vr (Înv; îe) A se ~ pe altul A arunca vina pe altul. corectat(ă)

curăți vtr [At: PRAV. GOV., ap. DA / Pzi: ~țesc / E: curăța css] 1-27 A curăța (1-27).

†ACURAT I. adj. Cu mare îngrijire, cu multă băgare de seamă, cu luare aminte pînă în cele mai mici amănunte. II. adv. 1 Cu îngrijire ¶ 2 Întocmai [germ. akkurat< lat.].

CURAT, -Ă, curați, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Lipsit de murdărie, de praf, de pete etc. ◊ Expr. (Substantivat) A trece (sau a scrie etc.) pe curat = a transcrie ceva, fără greșeală sau corectură, pe altă foaie sau pe alt caiet. ♦ (Despre aer) Lipsit de impurități; proaspăt. ♦ (Despre o încăpere, o casă) Bine întreținut; îngrijit. ♦ (Despre vase) Din care se poate mânca sau bea. ♦ (Despre ființe) Care iubește curățenia. 2. Fig. Fără vină, decent, ireproșabil (ca ținută, comportare). 3. Fig. Cinstit, sincer, leal. ♦ Pur, nevinovat, cast. 4. (Despre cer, văzduh) Fără nori; senin, clar. ♦ (Despre apă, lacrimi, pietre prețioase etc.) Transparent, cristalin, limpede. 5. Pur, neamestecat. Grâu curat. 6. Fig. (Despre voce, glas etc.) Sonor, clar, cristalin. 7. Fig. Lămurit, deslușit, clar, deschis. ◊ Expr. (Fam.) Vorbă curată = vorbă spusă fără înconjur, în mod categoric. 8. Veritabil, autentic, adevărat. 9. (În superstiții) Asupra căruia nu apasă un blestem sau o vrajă; care nu este sub influența diavolului. ◊ Expr. Nu-i lucru curat = este ceva la mijloc, a intervenit ceva anormal, nefiresc. II. Adv. Chiar, precis, întocmai, exact. – V. cura².

CURĂȚA, curăț, vb. I. I. 1. Tranz. și refl. A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine. ♦ Tranz. A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă. 2. Tranz. și refl. A (se) vindeca de o boală (de piele). 3. Tranz. A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare. II. Fig. 1. Tranz. și refl. A (se) scăpa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău). 2. Refl. (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica. 3. Tranz. (Fam.) A omorî. ♦ Refl. A muri. 4. Tranz. și refl. A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban. [Var.: (pop.) curăți vb. IV] – Din curat.

CURAT², -Ă, curați, -te, adj. 1. Lipsit de murdărie, de pete; care nu mai are murdărie, praf etc. Își luă niște haine curate. ISPIRESCU, L. 16. Nurorile... așezară baba într-un așternut curat. CREANGĂ, P. 13. ◊ (Adverbial) Mîncînd tot lucruri simple, dar sănătoase și curat gătite, e învederat că nu se cade ca el să ceară mai mult. ODOBESCU, S. III 39. ◊ Expr. A trece (sau a scrie, a copia) pe curat = a transcrie (fără greșeli) pe altă foaie sau caiet. A ieși, sau a scăpa cu fața curată (sau cu obrazul curat) v. față. A ieși (sau a scoate pe cineva) basma (sau batistă) curată v. basma. ♦ (Despre aer) Lipsit de impurități, pur, proaspăt, plăcut de respirat. Aerul curat al dimineții îi pătrunse în piept, ca o băutură răcoritoare. DUMITRIU, V. L. 71. ♦ (Despre o încăpere, gospodărie) Ținut în curățenie, îngrijit. Am intrat pe urmele mamei Anghelina în bucătăria curată. SADOVEANU, N. F. 23. ♦ (Despre ființe) Care nu se murdărește sau nu murdărește nimic în jur; care iubește, care respectă curățenia. Un copil curat. 2. Fig. Fără vină, fără greșeală, ireproșabil ca comportare, ca ținută. Toate gîndurile lui se abătură asupra acestei vieți curate. VLAHUȚĂ, O. A. III 36. Au de patrie, virtute nu vorbește liberalul, De ai crede că viața-i e curată ca cristalul? EMINESCU, O. I. 150 3. Fig. Lipsit de perfidie, cinstit, sincer, leal. Aducea, cu veselia curată a chipului și a vorbei lui, nu știu ce aer proaspăt și. sănătos. VLAHUȚĂ, O. A. 511. Azi cînd a mea iubire e-atîtă de curată... Azi văd din a ta vorbă că nu mă înțelegi! EMINESCU, 0. I 233. Mori, mîndră, să mor și eu.,. Și să ne facă o groapă, Să ne-ngroape totodată... C-a fost dragoste curată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 57. 4. (Despre vase) în care nu sînt murdării, din care se poate mînca sau bea. 5. (Despre cer, văzduh) Fără nori, senin, clar, luminos. Prin văzduhul curat și care începuse să se umple de umbra albastră a serii, trecu o fluturare grăbită și statornică de aripi. DUMITRIU, B. F. 133. Cerul era curat și luminos ca-n zorii zorilor; doar cîteva stele mari mai pîlpîiau, înfricoșate și mirate, gata parcă și ele să moară. REBREANU, R. XI 105. Mai dulce steaua lucește-n miez de noapte, Și-n zori seninul pare mai vesel, mai curat. ALECSANDRI, P. I 125. ♦ (Despre apă, lacrimi, pietre prețioase etc.) Transparent, limpede. Plînse... lăcrimi curate ca diamantul. EMINESCU, N. 27. 6. (Despre voce, glas etc.) Limpede, clar, sonor, cristalin. Un glas așa de dulce și de curat... încît părintele Sosoi... la cea întîi notă zisă de Pisălog începea să plîngă ca un copil. CONTEMPORANUL, VI 197. ◊ (Adverbial) Vei binevoi a le învăța pe de rost, pentru ca să le poți cuvînta curat și pe înțeles. NEGRUZZI, S. I 8. 7. Fig. Lămurit, deslușit, clar, cinstit, deschis. Cu ăștia o s-avem o dală și-o dată O răfuială! Și socoteala curată O s-o scriem cu altă cerneală! DEȘLIU, G. 10. ◊ Expr. (Familiar) Curată Socoteală = lucru clar, indiscutabil. De-i lovi bărbatul cu lopățica... Se duce de-a tumba peste nouă mări și nouă țări... curată socoteală. ALECSANDRI, T. I 104. Vorbă curată = vorbă spusă fără înconjur, pe șleau, categoric. Vorbă curată! nici un al doilea Nimrod, vînătorul biblic, nici un al doilea sfînt Hubert, vînătorul minunat al creștinilor, eu unul n-am să mă fac. ODOBESCU, S. III 13. ◊ (Adverbial, construit cu verbul «a spune») Soare luminat, Spune-mi tu curat Și adevărat: Văzut-ai ori ba... Fată ca a mea? RETEGANUL, P. IV 3. Atunci curat iți spun că nu mai ai ce căuta la casa mea. CREANGĂ, P. 193. Iar tu de omor Să nu le spui lor. Să le spui curat Că m-am însurat Cu-o mîndră crăiasă, A lumii mireasă. ALECSANDRI, P. P. 21. 8. (În opoziție cu amestecat) Fără corpuri străine, pur. Ne-or dărui C-un colac De grîu curat. TEODORESCU, P. P. 16. ◊ (Poetic) Soarele-mpletea cu aur argintul lui curat din plete. GOGA, C. P. 11. 9. (În opoziție cu fals) Veritabil, autentic, adevărat. Mi-a vîndut o sticlă proastă drept un diamant curat. ALEXANDRESCU, P. 179. ◊ Fig. Mi se părea, voinic, stufos și încărcat de ani, cum era, o minune curată. GALACTION, O. I 208. Eu ți-am spus curatul adevăr. ISPIRESCU, L. 42. 10. (În superstiții, mai ales în construcții negative) Asupra căruia nu apasă blestem, vrajă, care nu-i sub influența, sub puterea demonilor. Ori casa asta nu-i curată, ori s-a cutremurat pămîntul. CREANGĂ, P. 302. ◊ Expr. Nu-i lucru curat = este ceva la mijloc, a intervenit ceva anormal, nefiresc. Mașinca simți că nu e lucru curat, își cunoștea fratele prea bine, pentru ca să nu-i priceapă mișcările, chiar din depărtare. BASSARABESCU, V. 22. Păsările îi cunoșteau, ele știau că nu-i lucru curat. RETEGANUL, P. IV 68. El pricepuse că beția aia d-atuncea nu fusese lucru curat. ISPIRESCU, L. 107. Bine că am scăpat de belea; că nici lucru curat n-a fost aici. CREANGĂ, P. 68.

CURĂȚA, curăț, vb. I. (Și în forma curăți) I. 1. Tranz. A face (să fie) curat, a face să dispară murdăria de pe ceva, a îndepărta impuritățile, a înlătura ceea ce e dăunător. După ce puse de spălă pe Prîslea și-l curăți, îl îmbrăcă. ISPIRESCU, L. 93. Mogorogea, băiet grijuliu, își curăță ciubotele frumos și le pune la uscat pe vatră. CREANGĂ, A. 105. Îndată am găsit caiete... negreală bună, nimic n-am uitat; întocmai ca bravul soldat care își perie uniforma, freacă bumbii, curăță armele. NEGRUZZI, S. I 7. S.I 7. Eu de-aș ști c-ar mai veni, Drumul i l-aș curăți. ȘEZ. II 82. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «de») Se apucă însuși cu mîna lui să le curețe [armele] de rugină. ISPIRESCU, L. 3. Învățătorul este pentru un tînăr aceea ce este și grădinarul pentru pom, sau ca plugarul bun care curăță de mărăcini țarina sa. NEGRUZZI, S. I 8. Hai să ne grăbim Ca să curățim Grădina de schinuri (= spini). ALECSANDRI, T. 655. ◊ Refl. Fig. Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romîn s-a călăuzit de învățătura lui Lenin și Stalin asupra partidului de tip nou, ca și de măreața experiență istorică a P.C. (b) al U.R.S.S., care a confirmat în repetate rînduri justețea ideii că partidul se întărește curățindu-se de elementele oportuniste, străine și dușmănoase. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 459. ♦ (Cu privire la fructe, legume, ouă) A îndepărta coaja, pielița, găoacea etc. Înfipse un cuțit într-o pară și o curăță cu răbdare minuțioasă. C. PETRESCU, Î. I 9. 2. Refl. A scăpa, a se vindeca de o boală (infecțioasă sau de piele). I s-a curățat fața de eczemă. ♦ Tranz. A înlătura (o boală). Am o gîscă potcovită... Cu gura pahar clătește, Multe boale curățește (Fîntîna). GOROVEI, C. 144. II. Fig. 1. Tranz. A scăpa sau a salva ceva sau pe cineva (de ceva rău). Spune-mi ce voiești... că m-ai curățit de dușmanul meu. SBIERA, P. 87. Aista e un leneș... și-l ducem la spînzurătoare ca să curățim satul de un trîndav. CREANGĂ, P. 330. Sînt alți trîntori de care trebuie curățit stupul. NEGRUZZI, S. I 141. ♦ Refl. A scăpa, a se descotorosi de cineva. Nu te teme împărate... ne curățim noi de el! ISPIRESCU, L. 327. 2. Refl. (În concepția mistico-religioasă; adesea determinat prin «de păcate») A se mîntui, a se purifica. 3. Tranz. (Cu privire la oameni) A omorî, a ucide. Cum trageți un foc, vă curățim. CAMILAR, N. I 238. Mai întîi, mă hotărîsem să te curăț. CARAGIALE, O. I 274. ♦ Refl. (Familiar) A muri, a se prăpădi. Bietul om s-a curățat în cîteva zile. 4. Tranz. (Familiar) A despuia pe cineva de bani sau de alte obiecte; a fura, a șterpeli.De bani pe mine chiar m-a curățit. CONTEMPORANUL, II 731. [Jianu] prinde la boieri De-i curăță de averi. ALECSANDRI, P. P. 159. – Variantă: curăți, curăț și curățesc (ALECSANDRI, T. I. 366, PANN, P. V. I 157, GOROVEI, C. 144) vb. IV.

mâini curate sint. s. Ancheta magistraturii italiene deschisă în februarie 1992 împotriva corupției, în special în rândul oamenilor politici ◊ „Dosarul «Mâini curate» [...] poate să ducă la o veritabilă lovitură de grație dată clanurilor politice.” ◊ „22” 25 II5 III 93 p. 16. ◊ „Scandalul dezvăluit de operațiunea «Mâini curate» sparge cadrul obișnuitului pentru că el implică nu doar una-două personalități, ci ansamblul societății.” R.l. 26 III 93 p. 5. ◊ „Ancheta «Mâinilor curate» se strânge din nou în jurul foștilor demnitari italieni acuzați de corupție.” R.l. 18 V 94 p. 9 (trad. în rom. a sintagmei italiene mani pulite)

CURAT¹ n.: A scrie (a trece sau a copia) pe ~ a scrie (a trece sau a copia) un text de pe ciornă într-o formă îngrijită. /cf. lat. curare

CURAT³ ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu este murdar; care nu are pete. ◊ A scăpa cu obrazul ~ a ieși nepătat dintr-o situație dubioasă. 2) Care iubește curățenia. 3) fig. Căruia nu i se poate reproșa nimic; fără prihană; cinstit. 4) (despre cer) Care este senin. 5) (despre apă, pietre prețioase) Care este fără impurități; limpede; străveziu. 6) (despre aer) Care nu este viciat; proaspăt. 7) (despre glas) Care este sonor; cristalin. 8) Care nu este amestecat cu nimic; pur. Aur ~. ◊ Nu-i lucru ~ este ceva la mijloc; ceva nu este în ordine. /cf. lat. curare

A SE CURĂȚA mă curăț intranz. 1) A deveni (mai) curat prin înlăturarea murdăriei sau a impurităților. 2) fig. (despre persoane) A deveni (mai) curat moralicește; a se purifica. 3) pop. A rămâne fără nici un ban; a se lefteri. 4) fig. A înceta din viață; a deceda; a muri. /Din curat

A CURĂȚA curăț tranz. 1) A face să se curățe. ~ o haină. ~ un iaz. 2) (fructe, legume, ouă etc.) A lipsi de stratul de deasupra (coajă, pieliță, puf). 3) pop. A lipsi de viață; a omorî; a ucide. /Din curat

curat a. 1. în opozițiune cu murdar: apă curată; 2. fig. nepătat: cu cuget curat; 3. natural: nu-i lucru curat; 4. sincer: vorbă curată; 5. fig. onest: sărac și curat. [Lat. COLATUS, străcurat, limpede]. ║ adv. 1. adevărat: te om avea curat ca pe o mamă CR.; 2. limpede: i-am spus curat că nu primesc.

curățà v. 1. a face curat: a curăța casa, haine, mobile; 2. a lua jos coaja, frunzele, solzii: a curăța cartofi, pește; 3. a se spăla, a se scăpa de cineva, a-l prăpădi.

curățì v. V. curățà.

curát, -ă adj. (d. lat. curatus, îngrijit, curat, acurat, saŭ d. côlatus, part. d. côlare, a strecura. V. cur 2). Pur, limpede: apă curată. Pur, neamestecat: aur curat. Senin, limpede: aer curat. Spălat, curățat: mînĭ, rufe, pahare curate. Fig. Nepătat, cast, nevinovat, neprihănit: cuget curat, dragoste curată. Curatu adevăr, puru adevăr. Sărac și curat, sărac și onest. Aicĭ nu e lucru curat, e ceva neonest, e vre-o uneltire la mijloc. Curat la inimă, cu inima curată, fără perfidie. A ĭeși basma curată, a scoate pe cineva basma curată, a ĭeși, a scoate nevinovat, necompromis (cam iron.). Maĭca Prea Curată, Maĭca Domnuluĭ. Adv. În mod curat, fără pată, fără murdărie: om curat îmbrăcat saŭ îmbrăcat curat, curte măturată curat. Adevărat, clar: ĭ-am spus curat că nu vreaŭ. Acest om e curat dracu, e chear dracu, e dracu gol. Curat că e dracu, adevărat că e dracu. Curat așa, chear așa. Pe curat, pe o hîrtie curată după ce aĭ redactat definitiv: a scrie. a transcrie o scrisoare pe curat.

cúrăț, a -á (vest și sud) și cúrăț saŭ -ésc, a -í (est) v. tr. (d. curat, de unde s’a făcut curățesc, apoĭ curăț. – Curăț, curețĭ, să curețe, în est curăț, curățĭ, să curățe saŭ să curățească). Fac curat măturînd, periind ș. a.: a curăța casa, haĭnele. Purific: ploaĭa a curățat aeru. Ĭaŭ coaja, frunzele, ramurile inútile, solziĭ, penele ș. a.: a curăța merele saŭ cartofiĭ de coajă, ramura de frunze, copacu de ramurĭ uscate, peștele de solzĭ, porcu de păr, țara de Jidanĭ. Iron. Despoĭ, jăfuĭesc: vulpea m’a curățat de găinĭ. Răpesc, înlătur, mătrășesc, omor: vulpea mĭ-a curățat găinile, l-a curățat de pe fața pămîntuluĭ. V. refl. Mă fac curat. Iron. Mă liberez, mă cortorosesc, scap de: s’a curățat de banĭ (ĭ-a perdut, ĭ-a cheltuit), de păcate, de un prieten plicticos, mulțĭ s’aŭ curățat (de vĭață) în războĭ (aŭ murit).

preacuráta adj. f. (după vsl. prĭečista). Precista, Maĭca Domnuluĭ, imaculata fecĭoară. – Se scrie și prea curata și prea-curata.

curat¹ adj. m., pl. curați; f. curată, pl. curate

curăța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. curăț, 2 sg. cureți, 3 curăță; conj. prez. 1 sg. să curăț, 3 să curețe

curat adj. m., pl. curați; f. curată, pl. curate

curăța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. curăț, 2 sg. cureți, 3 curăță; conj. prez. 3 să curețe; ger. curățând

curat adj. m., pl. curați; f. sg. curată, pl. curate

curăța vb., ind. prez. 1 sg. curăț, 2 sg. cureți, 3 sg. și pl. curăță; conj. prez. 3 sg. și pl. curețe; ger. curățând

curăț, -rețe 3 conj., -răți inf.

CURAT adj., adv. v. clar, deslușit, lămurit, limpede.

CURAT adj. v. candid, cast, cinstit, corect, distinct, evident, feciorelnic, fecioresc, firesc, ideal, incoruptibil, inocent, integru, leal, natural, nealterat, necoruptibil, neprihănit, net, nevinovat, normal, obișnuit, onest, platonic, precis, pudic, pur, spovedit, virgin, virginal.

CURAT adj. 1. nepătat, (reg.) neîntinat, (Transilv.) tistaș. (Haină ~.) 2. spălat. (Așternuturi ~.) 3. îngrijit. (O ținută ~.) 4. v. neamestecat. 5. v. nativ. 6. v. veritabil. 7. v. natural. 8. neamestecat, pur, (Transilv.) tistaș. (Grâu ~.) 9. v. adevărat. 10. v. limpede. 11. bun, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, pur, purificat, salubru, sănătos, tare. (Aer ~.) 12. v. senin.

CURĂȚA vb. 1. v. deretica. 2. a elimina, a îndepărta, a înlătura. (~ murdăria de pe jos.) 3. v. șterge. (~ praful.) 4. (înv. și reg.) a cura, (Transilv.) a tăgăși. (A ~ un obiect de murdărie.) 5. v. purifica. 6. v. dezinfecta. 7. (înv.) a cura. (~ un fruct de coajă.)

CURĂȚA vb. v. asasina, debarasa, deceda, descotorosi, dispărea, duce, izbăvi, mântui, muri, omorî, pieri, prăpădi, purifica, răposa, răscumpăra, salva, scăpa, sfârși, stinge, sucomba, suprima, ucide.

CURĂȚI vb. v. castra, jugăni, scopi, steriliza.

LUNEA CURATĂ s. v. spolocanie.

SĂPTĂMÂNA CURATĂ s. v. cârneleagă, harți.

CURAT adj. 1. nepătat, (reg.) neîntinat, (Transilv.) tistaș. (Haină ~.) 2. spălat. (Așternuturi ~.) 3. îngrijit. (O ținută ~.) 4. neamestecat, pur, simplu. (0 substanță ~; un corp ~.) 5. nativ, neamestecat, pur, (înv. și reg.) safi, (Transilv. și Bucov.) prisnic, (înv.) prisne, (fig.) virgin. (Aur ~.) 6. adevărat, autentic, nefalsificat, original, veritabil. (O artă ~.) 7. natural, neamestecat, pur, (înv. și pop.) sadea. (Vin ~.) 8. neamestecat, pur, (Transilv.) tistaș. (Grîu ~.) 9. adevărat, autentic, neaoș, veritabil, (pop. și fam.) sadea, get-beget. (Moldovean, țăran ~.) 10. clar, cristalin, limpede, pur, transparent, (pop.) vioară, (Transilv.) tistaș, (înv.) chiar. (Apă ~.) 11. bun, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, pur, purificat, salubru, sănătos, tare. (Aer ~.) 12. albastru, clar, limpede, pur, senin, străveziu, (livr.) limpid, (Transilv.) tistaș, (înv.) seninat, seninos, (fig.) spălat. (Un cer ~.)

curat adj., adv. v. CLAR. DESLUȘIT. LĂMURIT. LIMPEDE.

curat adj. v. CANDID. CAST. CINSTIT. CORECT. DISTINCT. EVIDENT. FECIORELNIC. FECIORESC. FIRESC. INCORUPTIBIL. INOCENT. INTEGRU. LEAL. NATURAL. NEALTERAT. NECORUPTIBIL. NEPRIHĂNIT. NET. NEVINOVAT. NORMAL. OBIȘNUIT. ONEST. PRECIS. PUDIC. PUR. SPOVEDIT. VIRGIN. VIRGINAL.

curăța vb. v. ASASINA. DEBARASA. DECEDA. DESCOTOROSI. DISPĂREA. DUCE. IZBĂVI. MÎNTUI. MURI. OMORÎ. PIERI. PRĂPĂDI. PURIFICA. RĂPOSA. RĂSCUMPĂRA. SALVA. SCĂPA. SFÎRȘI. STINGE. SUCOMBA. SUPRIMA. UCIDE.

CURĂȚA vb. 1. a deretica, a scutura, a strînge, (înv. si reg.) a griji, (reg.) a rîndui, (prin Bucov.) a cioroboti, (Transilv.) a cîștiga, (Ban. și Transilv.) a orîndui, (Transilv.) a tăgăși, (Transilv. și Maram.) a ticăzui, (Transilv.) a tistăli. (~ prin casă.) 2. a elimina, a îndepărta, a înlătura. (~ murdăria de pe jos.) 3. a șterge. (~ praful.) 4. (înv. și reg.) a cura, (Transilv.) a tăgăși. (A ~ un obiect de murdărie.) 5. (TEHN.) a purifica, (înv.) a lămuri. (~ un metal.) 6. (MED.) a dezinfecta. (~ o plagă.) 7. (înv.) a cura. (~ un fruct de coajă.)

curăți vb. v. CASTRA. JUGĂNI. SCOPI. STERILIZA.

lunea curată s. v. SPOLOCANIE.

săptămîna curată s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI.

Curat ≠ amestecat, murdar, necurat, zoios, mârșav, lipos

A (se) curăța ≠ a (se) mânji, a (se) murdări

a curăța coșul expr. (er. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

a scăpa basma curată expr. a ieși cu bine dintr-o încurcătură / dintr-o situație dificilă.

a scoate basma curată (pe cineva) expr. a scoate (pe cineva) nevinovat.

cu mâinile curate expr. legal.

curat, -ă, curați, -te adj. 1. (d. infracțiuni) fără urme vizibile care să ducă la identificarea făptașului. 2. (d. infractori) cu alibi. 3. legal, care nu este în afara legii.

curat chilipir expr. foarte ieftin.