14 definiții pentru cristalin (transparent)

CRISTALÍN, -Ă, cristalini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Limpede, curat, transparent, caracteristic cristalului (2); fig. ca de cristal. 2. (Despre roci, munți etc.) Care este format din șisturi cristaline. 3. Adj. Care se prezintă sub formă de cristale (2). 4. S. n. Parte a ochiului care are aspectul unei lentile transparente biconvexe, așezată îndărătul irisului și care are un rol important în acomodarea vederii la diferite distanțe. 5. S. n. Ansamblu sau formație de șisturi cristaline dintr-o regiune. [Pl. și: (n.) cristalinuri] – Din fr. cristallin.

CRISTALÍN, -Ă, cristalini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Limpede, curat, transparent, caracteristic cristalului (2); fig. ca de cristal. 2. (Despre roci, munți etc.) Care este format din șisturi cristaline. 3. Adj. Care se prezintă sub formă de cristale (2). 4. S. n. Parte a ochiului care are aspectul unei lentile transparente biconvexe, așezată îndărătul irisului și care are un rol important în acomodarea vederii la diferite distanțe. 5. S. n. Ansamblu sau formație de șisturi cristaline dintr-o regiune. [Pl. și: (n.) cristalinuri] – Din fr. cristallin.

CRISTALÍN2, -Ă, cristalini,-e, adj. Curat, limpede, transparent (sau, fig., sonor) ca cristalul. În liniștea care acoperă munții, izvorul Oltului își face cîntecul auzit. E un cîntec subțire, un murmur cristalin. BOGZA, C. O. 75. Pe-afîntînei apă lină, Cristalină, Se pleca, se oglindea. ALECSANDRI, P. II 60. ◊ (Adverbial) Noaptea din geam s-a făcut viorie, verde, s-a decolorat cristalin ca bobul de rouă. C. PETRESCU, R. DR. 49.

cristalín1 adj. m., pl. cristalíni; f. cristalínă, pl. cristalíne

cristalín adj. m., pl. cristalíni; f. sg. cristalínă, pl. cristalíne

CRISTALÍN adj. v. clar, limpede, nealterat, pur.

CRISTALÍN adj. v. limpede, pur, transparent, (pop.) vioară, (Transilv.) tistaș, (înv.) chiar. (Crișule, apă ~.)

CRISTALÍN, -Ă adj. Curat, transparent, limpede (ca cristalul). [< fr. cristallin].

CRISTALÍN, -Ă adj. 1. curat, transparent, limpede; caracteristic cristalului. 2. (despre roci, munți) format din șisturi cristaline. 3. sub formă de cristale (1). II. s. n. corp transparent lenticular, situat în ochi imediat înapoia irisului. (< fr. cristallin)

CRISTALÍN1 ~ă (~i, ~e) 1) Care este transparent, curat sau limpede ca cristalul. 2) (despre sunete, voce) Care este cu sonoritate plăcută. /<fr. cristallin

cristalin a. străvăzător, limpede, ca cristalul: apă cristalină. ║ n. partea lenticulară și transparentă a ochiului.

*cristalin, -ă adj. (fr. cristallin, d. lat. crystállinus, vgr. krystállinos; it. cristallino). De cristal: corp cristalin. Limpede ca cristalu: ape cristaline. Relativ la cristalinu ochĭulu. Anat. S. n., pl. e și urĭ. Parte lenticulară a ochĭuluĭ care aduce pe retină imaginea obĭectelor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CRISTALÍN adj. clar, curat, limpede, pur, transparent, (pop.) vioáră, (Transilv.) tístaș, (înv.) chiar. (Crișule, apă ~.)

cristalín adj. v. CLAR. LIMPEDE. NEALTERAT. PUR.

Intrare: cristalin (transparent)
cristalin (transparent) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cristalin cristalinul cristali cristalina
plural cristalini cristalinii cristaline cristalinele
genitiv-dativ singular cristalin cristalinului cristaline cristalinei
plural cristalini cristalinilor cristaline cristalinelor
vocativ singular
plural