14 definiții pentru cristalin (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRISTALÍN, -Ă, cristalini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Limpede, curat, transparent, caracteristic cristalului (2); fig. ca de cristal. 2. (Despre roci, munți etc.) Care este format din șisturi cristaline. 3. Adj. Care se prezintă sub formă de cristale (2). 4. S. n. Parte a ochiului care are aspectul unei lentile transparente biconvexe, așezată îndărătul irisului și care are un rol important în acomodarea vederii la diferite distanțe. 5. S. n. Ansamblu sau formație de șisturi cristaline dintr-o regiune. [Pl. și: (n.) cristalinuri] – Din fr. cristallin.

CRISTALÍN, -Ă, cristalini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Limpede, curat, transparent, caracteristic cristalului (2); fig. ca de cristal. 2. (Despre roci, munți etc.) Care este format din șisturi cristaline. 3. Adj. Care se prezintă sub formă de cristale (2). 4. S. n. Parte a ochiului care are aspectul unei lentile transparente biconvexe, așezată îndărătul irisului și care are un rol important în acomodarea vederii la diferite distanțe. 5. S. n. Ansamblu sau formație de șisturi cristaline dintr-o regiune. [Pl. și: (n.) cristalinuri] – Din fr. cristallin.

cristalin, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 316 / Pl: ~i, ~e și (sn) ~uri / E: fr cristallin] 1 a (D. roci) Din cristal (1). 2-4 a Ca cristalul (1-3). 5 a Specific cristalului (1). 6 a Referitor la cristal (1). 7 a Care aparține cristalului (1). 8 a Care provine de la cristal (1). 9 sn (Atm) Partea lenticulară a ochiului care se află îndărătul irisului și aduce pe retină imaginea obiectelor Si: (înv) cristal (6). 10 sn Ansamblu sau formație de șisturi cristaline (1) dintr-o regiune. 11 a (D. podișuri, munți etc.) Care este format din șisturi cristaline (1).

CRISTALÍN2, -Ă, cristalini,-e, adj. Curat, limpede, transparent (sau, fig., sonor) ca cristalul. În liniștea care acoperă munții, izvorul Oltului își face cîntecul auzit. E un cîntec subțire, un murmur cristalin. BOGZA, C. O. 75. Pe-afîntînei apă lină, Cristalină, Se pleca, se oglindea. ALECSANDRI, P. II 60. ◊ (Adverbial) Noaptea din geam s-a făcut viorie, verde, s-a decolorat cristalin ca bobul de rouă. C. PETRESCU, R. DR. 49.

CRISTALÍN, -Ă adj. Curat, transparent, limpede (ca cristalul). [< fr. cristallin].

CRISTALÍN, -Ă adj. 1. curat, transparent, limpede; caracteristic cristalului. 2. (despre roci, munți) format din șisturi cristaline. 3. sub formă de cristale (1). II. s. n. corp transparent lenticular, situat în ochi imediat înapoia irisului. (< fr. cristallin)

CRISTALÍN1 ~ă (~i, ~e) 1) Care este transparent, curat sau limpede ca cristalul. 2) (despre sunete, voce) Care este cu sonoritate plăcută. /<fr. cristallin

cristalin a. străvăzător, limpede, ca cristalul: apă cristalină. ║ n. partea lenticulară și transparentă a ochiului.

*cristalin, -ă adj. (fr. cristallin, d. lat. crystállinus, vgr. krystállinos; it. cristallino). De cristal: corp cristalin. Limpede ca cristalu: ape cristaline. Relativ la cristalinu ochĭulu. Anat. S. n., pl. e și urĭ. Parte lenticulară a ochĭuluĭ care aduce pe retină imaginea obĭectelor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cristalín1 adj. m., pl. cristalíni; f. cristalínă, pl. cristalíne

cristalín adj. m., pl. cristalíni; f. sg. cristalínă, pl. cristalíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRISTALÍN adj. v. clar, limpede, nealterat, pur.

CRISTALÍN adj. v. limpede, pur, transparent, (pop.) vioară, (Transilv.) tistaș, (înv.) chiar. (Crișule, apă ~.)

CRISTALIN adj. clar, curat, limpede, pur, transparent, (pop.) vioară, (Transilv.) tistaș, (înv.) chiar. (Crișule, apă ~.)

cristalin adj. v. CLAR. LIMPEDE. NEALTERAT. PUR.

Intrare: cristalin (adj.)
cristalin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cristalin
  • cristalinul
  • cristalinu‑
  • cristali
  • cristalina
plural
  • cristalini
  • cristalinii
  • cristaline
  • cristalinele
genitiv-dativ singular
  • cristalin
  • cristalinului
  • cristaline
  • cristalinei
plural
  • cristalini
  • cristalinilor
  • cristaline
  • cristalinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cristalin (adj.)

  • exemple
    • Pe-a fîntînei apă lină, Cristalină, Se pleca, se oglindea. ALECSANDRI, P. II 60.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Noaptea din geam s-a făcut viorie, verde, s-a decolorat cristalin ca bobul de rouă. C. PETRESCU, R. DR. 49.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Ca de cristal.
      surse: DEX '09
    • 1.2. figurat (Sonor) ca cristalul.
      exemple
      • În liniștea care acoperă munții, izvorul Oltului își face cîntecul auzit. E un cîntec subțire, un murmur cristalin. BOGZA, C. O. 75.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre roci, munți etc.) Care este format din șisturi cristaline.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 3. Care se prezintă sub formă de cristale.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: