neamestecat, ~ă a [At: MDA ms / P: ne-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + amestecat] Care nu este amestecat.

AMESTECAT I. adj. 1 p. AMESTECA ¶¶ contr. NEAMESTECAT ¶ 2 De tot felul: lume ~ă ¶ 3 ‡Nehotărît încurcat, confuz: și așa au stătut lucrurile ~e doi ani (NEC.) ¶ 4 ‡Nehotărnicit: fiind moșiia Ulmuleților ~ă și nehotărîtă de cătră alte siliști ale lor (HASD.). II. sbst. Faptul de a (se) amesteca.

NEAMESTECAT adj. 1. curat, pur, simplu. (O substanță ~; un corp ~.) 2. v. nativ. 3. v. natural. 4. curat, pur, (Transilv.) tistaș. (Grâu ~.)

NEAMESTECAT adj. 1. curat, pur, simplu. (O substanță ~; un corp ~.) 2. curat, nativ, pur, (înv. și reg.) safi, (Transilv. și Bucov.) prisnic, (înv.) prisne, (fig.) virgin. (Aur ~.) 3. curat, natural, pur, (înv. și pop.) sadea. (Vin ~.) 4. curat, pur, (Transilv.) tistaș. (Grîu ~.)