curăța [At: COD. VOR. 143/11 / Pzi: curăț, (înv) ~țesc / E: curat³] 1-2 vtr A înlătura murdăria, impuritățile de pe ceva sau de pe sine Si: a (se) mătura, a (se) peria, a (se) spăla, a (se) șterge. 3 vt A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume, ouă etc. 4 vt A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, obiect, teren etc. în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului etc. 5 vt A depănușa. 6 vr (Fig; d. cer) A se însenina. 7 vt (Înv; îe) A-și ~ obrazul (sau obrazele) A se dezvinovăți. 8-9 vtr (Îvp) A (se) vindeca de o boală (de piele). 10 vt (Reg) A castra. 11 vr (Reg; d. mamifere) A lepăda placenta. 12 vt (Înv) A renunța. 13-14 vtr (Îvp; fig) A (se) salva de ceva rău. 15 vt (Fig; fam) A omorî. 16 vt (Pfm; fig) A înlătura (pe cineva din calea sa, dintr-o funcție etc.). 17-18 vtr (Fig; în limbajul bisericesc) A (se) purifica. 19-20 vtr (Fig; fam) A rămâne sau a face să rămână fără bani, fără avere. 21-22 vtr A (se) mântui. 23-24 vtr A (se) descotorosi (de ceva). 25-26 vtr (Înv) A (se) lămuri. 27 vr (Înv; îe) A se ~ pe altul A arunca vina pe altul. corectat(ă)