13 definiții pentru luminos luminicios


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

luminos, ~oa [At: (a. 1569) GCR I, 14/7 / V: (rar) ~nicios / Pl: ~oși, ~oase / E: lumină + -os] 1 a Care răspândește lumină (1). 2 a (D. clădiri, încăperi) În care pătrunde multă lumină (1). 3 a (Fig; d. persoane, expresia feței etc.) Bucuros. 4 a (Fig) Clar. 5 a (Îvp) Nobil. 6 a (Fig) Care călăuzește, îndrumă. 7 a (Fig; pex) Demn de urmat. 8 a (Fig) Pătrunzător. 9 sf Plantă ierboasă din familia ranunculaceelor, cu tulpina dreaptă, cu frunzele ovale și florile albe Si: curpen-de-pădure (10), năprasnic, năprasnică (Clematis recta). 10 sf Clopoței (Clematis integrifolia). corectată

LUMINÓS, -OÁSĂ, luminoși, -oase, adj., s. f. I. Adj. 1. Care răspândește lumină; strălucitor. 2. În care pătrunde multă lumină; plin de lumină; luminat2. 3. Fig. Fericit, senin. 4. Fig. Care călăuzește, îndrumează; demn de urmat. 5. Fig. Clar, limpede; pătrunzător. II. S. f. Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu tulpina dreaptă și cu flori albe, care crește la marginea pădurilor din regiunile de munte și de deal (Clematis recta).Lat. luminosus.

LUMINÓS, -OÁSĂ, luminoși, -oase, adj., s. f. I. Adj. 1. Care răspândește lumină; strălucitor. 2. În care pătrunde multă lumină; plin de lumină; luminat2. 3. Fig. Fericit, senin. 4. Fig. Care călăuzește, îndrumează; demn de urmat. 5. Fig. Clar, limpede; pătrunzător. II. S. f. Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu tulpina dreaptă și cu flori albe, care crește la marginea pădurilor din regiunile de munte și de deal (Clematis recta).Lat. luminosus.

LUMINÓS, -OÁSĂ, luminoși, -oase, adj. I. 1. Care răspîndește lumină; luminat (I 2), strălucitor. Sori luminoși s-aprindeau și rachete, zburînd peste case, Dungi sclipitoare scriau și-apoi recădeau în buchete Ca niște flori de scîntei. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 99. Să fii gingaș ca o floare, luminos ca luna sara. EMINESCU, L. P. 143. Ceru-i mare, stele-s multe, Și mai mari, și mai mărunte, Luminoase, strălucioase... Dar ca mîndra nu-s frumoase. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 100. ◊ Fig. Razele luminoase ale marxism-leninismului... înfășoară pămîntul, scăldîndu-l în lumina biruinții proletariatului. STANCU, U.R.S.S. 27. 2. (Despre un spațiu, o clădire etc.) În care pătrunde multă lumină (I 1), bine luminat; (despre zi și despre noapte) plin de lumină (I 1). Încăperea era vastă și luminoasă, ca toate camerele acestei locuințe. C. PETRESCU, A. 352. O strungă luminoasă se deschide-n fața noastră – ieșim în valea Bistriței. VLAHUȚĂ, O. A. II 155. Noaptea-i albă, luminoasă Ceru-i boltă de opal. ALECSANDRI, P. A. 185. II. Fig. 1. Fericit, neîntunecat, senin. Îmi aduc aminte numai de rîsul luminos al nevestei. SADOVEANU, O. I 365. Te-ai dus lăsîndu-mi numai un suvenir iubit, Un suvenir, comoară de visuri fericite... De zile luminoase. ALECSANDRI, P. I 121. 2. Admirabil, demn de a fi urmat, strălucit. Exemplul luminos al colhozurilor din Uniunea Sovietică și al gospodăriilor colective fruntașe din țara noastră arată că gospodăria colectivă devine un adevărat izvor de belșug pentru membrii ei, numai pe baza dezvoltării multilaterale a producției. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2564. 3. Clar, limpede; pătrunzător. Ș-atît de curios de luminoase i se păreau propriile lui gînduri, că de multe ori se întreba: «oare gîndesc și alți copii de vîrsta mea așa ca mine?». VLAHUȚĂ, O. A. III 16. Luminoasa dumitale metodă de critică. CARAGIALE, O. VII 47. Gîndirea se ivește luminoasă pe deasupra întunericului. RUSSO, O. 23.

LUMINÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care răspândește lumină în jur; care luminează; strălucitor; lucitor; radios. Soare ~. 2) (despre încăperi, spații închise) Care dispune de multă lumină; cu multă lumină. 3) (despre stări de spirit sau despre manifestări ale acestora) Care exprimă lumină interioară. Zâmbet ~. 4) (despre judecată, rațiune) Care vădește spirit de pătrundere în esența lucrurilor; pătrunzător. Minte ~oasă. 5) fig. Care indică calea demnă de urmat. Idei ~oase. /<lat. luminosus

luminos a. plin de lumină: soare luminos; fig. idei luminoase. [Lat. LUMINOSUS].

luminós, -oásă adj. (lat. luminosus). Plin de lumină, care dă lumină: soarele e luminos. Plin de lumină, unde pătrunde multă lumină: această cameră e luminoasă. Fig. Luminat, inteligent, cult: cap luminos, minte luminoasă. Plin de adevăr și care răsare de odată: ideĭe luminoasă.

luminicios, ~oa a vz luminos


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

luminós adj. m., pl. luminóși; f. luminoásă, pl. luminoáse

luminós adj. m., pl. luminóși; f. sg. luminoásă, pl. luminoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LUMINÓS adj. 1. v. strălucitor. 2. scânteietor, strălucitor, (înv. și reg.) vederos, (reg.) stelos. (Un astru ~.) 3. v. senin. 4. radios, strălucitor. (O dimineață ~oasă.) 5. v. fosforescent.

LUMINOS adj. 1. strălucitor, (rar) străluminat. (Un soare ~.) 2. scînteietor, strălucitor, (înv. și reg.) vederos, (reg.) stelos. (Un astru ~.) 3. limpede, senin. (O zi ~; zori ~.) 4. radios, strălucitor. (O dimineață ~.) 5. fosforescent, fosforic. (O substanță ~.)

Luminos ≠ întunecat, întunecos, obscur

LUMINOA s. (BOT.; Clematis recta) (reg.) năprasnică.

Intrare: luminos
luminos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luminos
  • luminosul
  • luminosu‑
  • luminoa
  • luminoasa
plural
  • luminoși
  • luminoșii
  • luminoase
  • luminoasele
genitiv-dativ singular
  • luminos
  • luminosului
  • luminoase
  • luminoasei
plural
  • luminoși
  • luminoșilor
  • luminoase
  • luminoaselor
vocativ singular
plural
luminicios
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)