12 definiții pentru nevinovat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEVINOVÁT, -Ă, nevinovați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care nu este vinovat, care nu are nicio vină; fără vină. 2. Care nu e atins de rău, care ignoră răul, care este incapabil de a comite un rău; curat la suflet; inocent, candid; p. ext. lipsit de experiență, de artificialitate și de prefăcătorie; naiv. ♦ Care denotă, exprimă inocență, candoare, naivitate. ♦ Care nu ascunde nimic rău; inofensiv. – Pref. ne- + vinovat.

nevinovat, ~ă [At: COD. VOR. 144/2 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + vinovat] 1-2 smf, a (Om) care nu este vinovat. 3-4 smf, a (Persoană) care nu are nici o vină. 5-6 smf, a (Om) fără păcat Si: curat, drept. 7-8 smf, a (Îvr) (Om) scutit de datorii. 9-10 smf, a (Îvr) (Om) fără sarcini. 11-12 smf, a (Îvr) (Om) liber. 13-14 smf, a (Om) care nu este atins de rău. 15-16 smf, a (Om) care ignoră răul Si: (înv) nezlobiv (1). 17-18 smf, a (Pex) (Om) inocent. 19-20 smf, a (Om) care este incapabil de a comite un rău Si: (înv) nezlobiv (2). 21-22 smf, a (Pex) (Om) lipsit de experiență, de artificialitate și de prefăcătorie Si: naiv (1-2). 23 a Care denotă inocență, candoare. 24 a Care denotă naivitate (1). 25 a Care nu ascunde nimic rău Si: inofensiv.

NEVINOVÁT, -Ă, nevinovați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care nu este vinovat, care nu are nici o vină; fără vină. 2. Care nu e atins de rău, care ignoră răul, care este incapabil de a comite un rău; curat la suflet; inocent, candid; p. ext. lipsit de experiență, de artificialitate și de prefăcătorie; naiv. ♦ Care denotă, exprimă inocență, candoare, naivitate. ♦ Care nu ascunde nimic rău; inofensiv. – Ne- + vinovat.

NEVINOVÁT, -Ă, nevinovați, -te, adj. 1. Care nu e vinovat, care nu are nici o vină, fără vină. Să curm viața atîtor gîzulițe nevinovate. CREANGĂ, P. 237. Ce lucru poate să fie, Să mă bage în robie, Nelegat, nevinovat? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 101. Că-s nevinovată Ca apa curată. ALECSANDRI, P. P. 117. 2. Curat la suflet, candid, inocent; cast. Mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singură este veselă și nevinovată. CREANGĂ, A. 38. Nu zîmbea nici la cîntecul nevinovat al copilului. EMINESCU, N. 3. Un copil blînd și nevinovat ca o fată mare. ALECSANDRI, T. I 343. ◊ Fig. Ani de-a rîndul... nevinovații și suavii trandafiri mi-au fost inimici. GALACTION, O. I 58. ◊ (Substantivat) Cocheta face pe nevinovata. NEGRUZZI, S. I 65.

NEVINOVÁT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la vinovat) 1) Care nu este vinovat. * A face pe ~tul se spune despre o persoană vinovată dar care se poartă parcă nu ar avea nici o vină. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care exprima curățenie sufletească; predispus să facă numai bine; inocent; candid. Privire ~tă. /ne- + vinovat

nevinovat a. 1. care nu e vinovat; 2. scutit de păcate, candid: suflet nevinovat; 3. simplu, prea naiv: ființă nevinovată.

nevinovát, -ă adj. (ne și vinovat). Inocent, lipsit de vină. Naiv. Lipsit de răutate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nevinovát adj. m., pl. nevinováți; f. nevinovátă, pl. nevinováte

nevinovát adj. m., pl. nevinováți; f. sg. nevinovátă, pl. nevinováte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEVINOVÁT adj. 1. inocent, (înv. și pop.) negreșit. (Acuzat ~.) 2. v. inocent.

NEVINOVAT adj. 1. inocent, (înv. și pop.) negreșit. (Acuzat ~.) 2. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, pudic, virgin, virginal, (înv.) nestricat, prost, vergur, (fig.) curat, imaculat, neîntinat, nepătat, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, preacurat. (O dragoste ~.)

Nevinovat ≠ culpabil, vinovat

Intrare: nevinovat
nevinovat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nevinovat
  • nevinovatul
  • nevinovatu‑
  • nevinova
  • nevinovata
plural
  • nevinovați
  • nevinovații
  • nevinovate
  • nevinovatele
genitiv-dativ singular
  • nevinovat
  • nevinovatului
  • nevinovate
  • nevinovatei
plural
  • nevinovați
  • nevinovaților
  • nevinovate
  • nevinovatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nevinovat adesea substantivat

  • 1. Care nu este vinovat, care nu are nicio vină; fără vină.
    surse: DEX '09 DLRLC antonime: culpabil vinovat 3 exemple
    exemple
    • Să curm viața atîtor gîzulițe nevinovate. CREANGĂ, P. 237.
      surse: DLRLC
    • Ce lucru poate să fie, Să mă bage în robie, Nelegat, nevinovat? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 101.
      surse: DLRLC
    • Că-s nevinovată Ca apa curată. ALECSANDRI, P. P. 117.
      surse: DLRLC
  • 2. Care nu e atins de rău, care ignoră răul, care este incapabil de a comite un rău; curat la suflet.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: candid cast inocent 5 exemple
    exemple
    • Mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singură este veselă și nevinovată. CREANGĂ, A. 38.
      surse: DLRLC
    • Nu zîmbea nici la cîntecul nevinovat al copilului. EMINESCU, N. 3.
      surse: DLRLC
    • Un copil blînd și nevinovat ca o fată mare. ALECSANDRI, T. I 343.
      surse: DLRLC
    • figurat Ani de-a rîndul... nevinovații și suavii trandafiri mi-au fost inimici. GALACTION, O. I 58.
      surse: DLRLC
    • Cocheta face pe nevinovata. NEGRUZZI, S. I 65.
      surse: DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Lipsit de experiență, de artificialitate și de prefăcătorie.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: naiv
    • 2.2. Care denotă, exprimă inocență, candoare, naivitate.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.3. Care nu ascunde nimic rău.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: inofensiv

etimologie:

  • Prefix ne- + vinovat.
    surse: DEX '09