21 de definiții pentru transparent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSPARÉNT, -Ă, transparenți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care poate fi străbătut de radiații electromagnetice (mai ales de lumină), fără ca acestea să fie absorbite sau difuzate; prin care se poate vedea clar, care lasă să se distingă conturul și detaliile obiectelor; străveziu. ♦ Fig. Diafan, subțire, delicat; firav. 2. Fig. Care poate fi ușor înțeles sau ghicit; limpede, clar. II. S. n. Foaie de hârtie cu linii groase, paralele, care se așază sub hârtia de scris, pentru a înlesni scrierea în rânduri drepte. – Din fr. transparent, lat. transparens, -ntis.

TRANSPARÉNT, -Ă, transparenți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care poate fi străbătut de radiații electromagnetice (mai ales de lumină), fără ca acestea să fie absorbite sau difuzate; prin care se poate vedea clar, care lasă să se vadă limpede conturul și detaliile obiectelor aflate de partea opusă; străveziu. ♦ Fig. Diafan, subțire, delicat; firav. 2. Fig. Care poate fi ușor înțeles sau ghicit; limpede, clar. II. S. n. Foaie de hârtie cu linii groase, paralele, care se așază dedesubtul hârtiei de scris, pentru a înlesni scrierea în rânduri drepte. – Din fr. transparent, lat. transparens, -ntis.

TRANSPARÉNT1, transparente, s. n. 1. Foaie de hîrtie liniată cu linii groase paralele, care se așază dedesubtul hîrtiei de scris, pentru a permite să se scrie în rînduri drepte. Într-o scrisoare caligrafiată cu transparent dedesubt, Vartolomeu Diaconu... îl ruga respectuos să-l miluiască și pe dînsul cu vreo acțiune Voievoda. C. PETRESCU, A. 354. 2. (Rar) Stor de pînză sau de șipci la ferestre; transperant.

TRANSPARÉNT2, -Ă, transparenți, -te, adj. 1. (Despre un corp sau un mediu) Care poate fi străbătut de radiații electromagnetice (mai ales de lumină) fără ca acestea să fie absorbite sau difuzate; prin care se poate vedea clar, care lasă să se vadă limpede forma și culoarea obiectelor; străveziu. Și talia-i ca-n marmură săpată Strălucea albă-n transparentul strai. EMINESCU, O. IV 77. Ceriul limpede și transparent se întindea deasupra noastră ca un văl subțire și albăstriu. ALECSANDRI, O. P. 283. Se zărește pe pînzătura astă transparentă umbra neclintită a reginei. NEGRUZZI, S. III 376. ◊ (Poetic) Vîntul curge spre cîmpie Transparent și uniform, Toate ierburile-nvie, Toate țarinile dorm. TOPÎRCEANU, P. 216. ♦ Fig. Diafan, subțire, delicat, slab, firav. Ar putea să-i prindă mînuța ei albă, să se uite la transparentele-i degete oare întregi. EMINESCU, N. 74. 2. Fig. (Despre oameni și despre manifestările lor) Care poate fi ușor ghicit sau înțeles; clar, limpede. Jocul lui Nedelca Păstrăvan este prea transparent. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 2/3. Femeia ta, ajunsă transparentă, în sufletul căreia citești ca într-o carte deschisă, sub ochii tăi o vezi cum se transformă. BART, E. 224.

TRANSPARÉNT, -Ă adj. 1. Prin care se poate vedea clar, străveziu, diafan. 2. (Fig.) Care poate fi înțeles, ghicit ușor; clar, limpede. // s.n. Foaie de hârtie pe care sunt trase linii groase paralele și care se pune dedesubtul hârtiei de scris pentru a se putea scrie drept. [< fr. transparent, cf. lat. transparens].

TRANSPARÉNT, -Ă I. adj. 1. (despre corpuri, medii) prin care se poate vedea clar, străveziu. ◊ diafan, subțire, delicat. 2. (fig.) ușor de înțeles. II. s. n. foaie liniată care se pune dedesubtul hârtiei de scris pentru a putea scrie drept. (< fr. transparent, lat. transparens)

TRANSPARÉNT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care lasă să treacă lumina, permițând să se distingă obiectele; străveziu. 2) fig. (despre piele, ten etc.) Care este foarte gingaș; fin; diafan. 3) fig. Care are un sens ușor descifrabil; cu sens ușor de înțeles sau de ghicit; clar; evident. Aluzie ~tă. /<fr. transparent, it. transparente

TRANSPARÉNT2 ~e n. Foaie de hârtie cu linii paralele groase, care se pune sub altă foaie, pentru a facilita scrierea în rânduri drepte. [Sil. trans-pa-] /<fr. transparent, it. transarente

transparent a. 1. străveziu, care lasă să treacă lumina și prin care se poate distinge lămurit obiectele: sticla e transparentă; 2. fig. ușor de pătruns, de cugetare: o alegorie transparentă; ║ n. 1. hârtie trasă cu linii negre și pusă sub o foaie spre a scrie drept; 2. jaluzea de ferestre.

*transparént, -ă adj. (mlat. transpárens, -éntis. V. a-parent). Pin care se vede fără nicĭ o întunecare, absolut străveziŭ (ca apa limpede, geamurile obișnuite ș. a.). Pin care se vede puțin: pînză transparentă. Fig. Ușor de priceput: aluziune transparentă. S. n., pl. e, 1. Hîrtie cu liniĭ drepte negre care se pune supt hîrtia pe care scriĭ ca să ducĭ rîndurile după liniile care transpar. 2. (poate după rus. transparént). Perdea de pînză saŭ și de bețișoare (stor) pusă în cadru ferestreĭ. (La început, s’aŭ numit așa jaluziile, care-s în adevăr transparente. În Munt. se zice și transperant, ceĭa ce e vulgar). Adv. În mod transparent: a vorbi prea transparent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!transparént1 (tran-spa-/trans-pa-) adj. m., pl. transparénți; f. transparéntă, pl. transparénte

!transparént2 (foaie, folie) (tran-spa-/trans-pa-) s. n., pl. transparénte

transparént adj. m. (sil. mf. trans-), pl. transparénți; f. sg. transparéntă, pl. transparénte

transparént (foaie liniată) s. n. (sil. mf. trans-), pl. transparénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRANSPARÉNT adj. 1. clar, străveziu. (O lentilă ~.) 2. v. vaporos. 3. v. rar. 4. v. limpede.

TRANSPARÉNT adj. v. clar, deslușit, explicit, expres, inteligibil, lămurit, limpede, net, precis, răspicat.

TRANSPARENT adj. 1. clar. (O lentilă ~.) 2. diafan, fin, străveziu, subțire, vaporos, (înv.) prevăzător, prevăziu, străvăzător, (fig.) aerian, eterat, eteric, spumos. (Un material ~.) 3. rar, subțire, ușor, (înv.) ușure. (O ceață oarecum ~.) 4. clar, cristalin, curat, limpede, pur, (pop.) vioară, (Transilv.) tistaș, (înv.) chiar. (Apă ~ de izvor.)

transparent adj. v. CLAR. DESLUȘIT. EXPLICIT. EXPRES. INTELIGIBIL. LĂMURIT. LIMPEDE. NET. PRECIS. RĂSPICAT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

transparént (-tă), adj.1. Străveziu. – 2. (S. n.) Foaie liniată care se așază dedesubtul hîrtiei de scris. – 3. (S. n.) Stor. – Var. 3 transperant. Fr. transparent. Var. nu este clară. După Tiktin, se datorează unei confuzii cu transpirant. Pare mai degrabă un hiperurbanism care pornește de la pronunțarea fr. cu ãrom. *transparant și redă greșit un e.

Intrare: transparent
  • silabație: trans-
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transparent
  • transparentul
  • transparentu‑
  • transparentă
  • transparenta
plural
  • transparenți
  • transparenții
  • transparente
  • transparentele
genitiv-dativ singular
  • transparent
  • transparentului
  • transparente
  • transparentei
plural
  • transparenți
  • transparenților
  • transparente
  • transparentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)