21 intrări

Articole pe această temă:

106 definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

LIMBÁ, limbez, vb. I. Tranz. A descărca o navă pentru a-i permite trecerea prin locurile mai puțin adânci și a o reîncărca după ce ea ajunge la o adâncime mai mare. – Din limb.

LIMBÁ, limbez, vb. I. Tranz. A descărca o navă pentru a-i permite trecerea prin locurile mai puțin adânci și a o reîncărca după ce ea ajunge la o adâncime mai mare. – Din limb.

LIMBÁ, limbez, vb. I. Tranz. A descărca o navă pentru a-i înlesni trecerea într-un loc puțin adînc și a o reîncărca după ce a ajuns la o adîncime mare.

limbá (a ~) vb., ind. prez. 3 limbeáză

limbá vb., ind. prez. 1 sg. limbéz, 3 sg. și pl. limbeáză

LIMBÁ vb. I. tr. A descărca o navă pentru a-i înlesni trecerea printr-un loc puțin adânc, reîncărcând-o după aceea. [< limb3].

LIMBÁ1 vb. tr. a descărca o navă parțial sau total, în limburi (5), pentru a-i înlesni trecerea printr-un loc puțin adânc, reîncărcând-o după aceea; a limba. (< limb)

LÍMBA2 s. m. arbore african mare, cu lemn gălbui-albicios, cu reflexe mătăsoase, ușor, cu densitate redusă. (< fr. limba)

A LIMBÁ ~éz tranz. (nave) A descărca, reîncărcând ulterior, pentru a-i permite trecerea printr-un loc puțin adânc. /Din limb

LÍMBĂ, limbi, s. f. I. Organ musculos mobil care se află în cavitatea bucală, servind la perceperea gustului, la mestecarea și la înghițirea alimentelor, la om fiind și organul principal de vorbire. ◊ Expr. A-și înghiți limba = a) a mânca cu poftă; b) a se abține de a spune ceva nepotrivit; c) a fi foarte tăcut. A alerga (sau a umbla) după ceva (sau după cineva) cu limba scoasă = a căuta cu orice preț să obțină sau să găsească ceva sau pe cineva de care are mare nevoie. A scoate (sau a-i ieși) limba de-un cot = a) a-și pierde respirația, a gâfâi; b) a munci mult, a fi foarte ostenit. A avea limbă de aur = a avea darul de a vorbi frumos, elocvent. A fi cu limba (fagure) de miere = a vorbi frumos, prietenos, amabil. A avea limbă lungă sau a fi lung de limbă (sau limbă lungă) = a vorbi prea mult, a fi flecar. A avea mâncărime de (sau vierme la) limbă = a fi limbut, a nu păstra o taină. A fi slobod la limbă (sau limbă slobodă) = a spune multe cu sinceritate și fără prudență, a spune și ce nu trebuie. A-și scurta limba = a vorbi mai puțin. A scurta (sau a tăia, a lega) limba cuiva = a opri, a împiedica pe cineva să vorbească. A prinde (la) limbă = a căpăta curaj, a începe să vorbească. A i se lua (sau a-i pieri, a i se încurca, a i se îngroșa cuiva) limba sau a nu avea limbă (de grăit) = a nu avea curajul să vorbească. A-și pune frâu la limbă sau a-și ține (sau băga) limba (în gură) = a se feri de a spune ceea ce nu trebuie, a tăcea. (A avea) limbă ascuțită (sau rea, de șarpe) = (a fi) răutăcios, malițios în tot ce spune. A înțepa cu limba = a fi ironic, a batjocori. A trage pe cineva de limbă = a descoase pe cineva, a căuta să afle tainele cuiva. A fi cu două limbi sau a avea mai multe limbi = a fi mincinos, fățarnic, prefăcut. A-și mușca limba = a regreta că a vorbit ceea ce nu trebuia. A-i sta (sau a-i umbla, a-i veni) pe limbă = a nu-și putea aminti pe loc de ceva cunoscut. II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceștia își exprimă gândurile, sentimentele și dorințele; limbaj, grai. 2. Limbajul unei comunități umane, istoric constituită, caracterizat prin structură gramaticală, fonetică și lexicală proprie. ◊ Limbă comună = a) stadiu în evoluția unei limbi, anterior diferențierii dialectale; b) koine. ♦ Fel de exprimare propriu unei persoane, în special unui scriitor. 3. Totalitatea altor mijloace și procedee (decât sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente. Limba surdomuților. 4. (Înv. și reg.) Vorbă, cuvânt; grai, glas. ◊ Expr. Cu limbă de moarte = ca ultimă dorință (exprimată pe patul morții). A lega pe cineva cu limbă de moarte = a obliga pe cineva (prin jurământ) să-ți îndeplinească o ultimă dorință, exprimată înainte de moarte. 5. (Înv.) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice. 6. (Înv.) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă; popor, neam, națiune. III. Nume dat unor obiecte, instrumente etc. care seamănă formal sau funcțional cu limba (I). 1. Bară mobilă de metal, agățată în interiorul clopotului, care, prin mișcare, lovește pereții lui, făcându-l să sune. 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului. ♦ Pendulul unui orologiu. 3. Obiect de metal, de os, de material plastic etc. care înlesnește încălțarea pantofilor; încălțător. 4. Bucată de piele, de pânză etc. lungă și îngustă, care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul. 5. Lama de metal a unui cuțit, a unui briceag etc. 6. Flacără de formă alungită. ♦ Fâșie de lumină care străbate întunericul. 7. Fâșie lungă și îngustă de pământ, de pădure etc. 8. Deschizătură, gură lăsată la cotețul de pescuit. 9. Compuse: (Bot.) limba-apei = broscariță; limba-boului = plantă erbacee acoperită cu peri aspri și țepoși, cu flori albastre, roz sau albe (Anchusa officinalis); limba-cucului = a) ferigă mică cu rizom scurt și târâtor, de obicei cu o singură frunză penată compusă (Botrychium lunaria); b) plantă erbacee cu flori de culoare albăstruie-liliachie, care crește în regiunile subalpine (Gentiana bulgarica); limba-mielului (sau mielușelului) = plantă erbacee acoperită cu peri aspri, cu flori albastre sau albe; arăriel (Borago officinalis); limba-oii = a) plantă erbacee cu frunze dințate și spinoase, cu flori purpurii, care crește prin locuri umede și mlăștinoase (Cirsium canum); b) mică plantă erbacee cu frunzele dispuse în rozetă și cu flori roz grupate în spice (Plantago gentianoides); limba-peștelui = plantă erbacee cu frunzele verzi-albăstrui și cu flori violete (Limonium vulgare); limba-soacrei = nume dat mai multor specii de plante înrudite cu cactusul, cu tulpina spinoasă și flori roșii, albe sau galbene; limba-șarpelui = ferigă mică cu rizomul lung, cu o singură frunză, de formă ovală, răspândită prin locurile umede, prin tufișuri și păduri (Ophioglossum vulgatum); limba-vrabiei = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze lanceolate și cu flori mici, verzui (Thymelaea passerina); (Iht.) limbă-de-mare = pește marin cu corpul oval și asimetric, cu ambii ochi situați pe o singură parte (Solea nasuta).Lat. lingua.

LÍMBĂ, limbi, s. f. I. Organ musculos mobil care se află în gură, servind la perceperea gustului, la mestecarea și la înghițirea alimentelor, la om fiind și organul principal de vorbire. ◊ Expr. A-și înghiți limba = a) a mânca cu poftă; b) a se abține de a spune ceva nepotrivit; c) a fi foarte tăcut. A alerga (sau a umbla) după ceva (sau după cineva) cu limba scoasă = a căuta cu orice preț să obțină sau să găsească ceva sau pe cineva de care are mare nevoie. A scoate (sau a-i ieși) limba de-un cot = a) a-și pierde respirația, a gâfâi; b) a munci mult, a fi foarte ostenit. A avea limbă de aur = a avea darul de a vorbi frumos, elocvent. A fi cu limba (fagure) de miere = a vorbi frumos, prietenos, amabil. A avea limbă lungă sau a fi lung de limbă (sau limbă lungă) = a vorbi prea mult, a fi flecar. A avea mâncărime de (sau vierme la) limbă = a fi limbut, a nu păstra o taină. A fi slobod la limbă (sau limbă slobodă) = a spune multe cu sinceritate și fără prudență, a spune și ce nu trebuie. A-și scurta limba = a vorbi mai puțin. A scurta (sau a tăia, a lega) limba cuiva = a opri, a împiedica pe cineva să vorbească. A prinde (la) limbă = a căpăta curaj, a începe să vorbească. A i se lua (sau a-i pieri, a i se încurca, a i se îngroșa cuiva) limba sau a nu avea limbă (de grăit) = a nu avea curajul să vorbească. A-și pune frâu la limbă sau a-și ține (sau băga) limba (în gură) = a se feri de a spune ceea ce nu trebuie, a tăcea. (A avea) limbă ascuțită (sau rea, de șarpe) = (a fi) răutăcios, malițios în tot ce spune. A înțepa cu limba = a fi ironic, a batjocuri. A trage pe cineva de limbă = a descoase pe cineva, a căuta să afle tainele cuiva. A fi cu două limbi sau a avea mai multe limbi = a fi mincinos, fățarnic, prefăcut. A-și mușca limba = a regreta că a vorbit ceea ce nu trebuia. A-i sta (sau a-i umbla, a-i veni) pe limbă = a nu-și putea aminti pe loc de ceva cunoscut. II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceștia își exprimă gândurile, sentimentele și dorințele; limbaj, grai. 2. Limbajul unei comunități umane, istoric constituită, caracterizat prin structură gramaticală, fonetică și lexicală proprie. ◊ Limbă comună = a) stadiu în evoluția unei limbi, anterior diferențierii dialectale; b) koine. ♦ Fel de exprimare propriu unei persoane, în special unui scriitor. 3. Totalitatea altor mijloace și procedee (decât sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente. Limba surdomuților. 4. (Înv. și reg.) Vorbă, cuvânt; grai, glas. ◊ Expr. Cu limbă de moarte = ca ultimă dorință (exprimată pe patul morții). A lega pe cineva cu limbă de moarte = a obliga pe cineva (prin jurământ) să-ți îndeplinească o ultimă dorință, exprimată înainte de moarte. 5. (Înv.) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice. 6. (Înv. și arh.) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă; popor, neam, națiune. III. Nume dat unor obiecte, instrumente etc. care seamănă formal sau funcțional cu limba (I). 1. Bară mobilă de metal, agățată în interiorul clopotului, care, prin mișcare, lovește pereții lui, făcându-l să sune. 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului. ♦ Pendulul unui orologiu. 3. Obiect de metal, de os, de material plastic etc. care înlesnește încălțarea pantofilor; încălțător. 4. Bucată de piele, de pânză etc. lungă și îngustă, care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul. 5. Lama de metal a unui cuțit, a unui briceag etc. 6. Flacără de formă alungită. ♦ Fâșie de lumină care străbate întunericul. 7. Fâșie lungă și îngustă de pământ, de pădure etc. 8. Deschizătură, gură lăsată la cotețul de pescuit. 9. Compuse: (Bot.) limba-apei = broscariță; limba-boului = plantă erbacee acoperită cu peri aspri și țepoși, cu flori albastre, roz sau albe (Anchusa officinalis); limba-cucului = a) ferigă mică cu rizom scurt și târâtor, de obicei cu o singură frunză penată compusă (Botrychium lunaria); b) plantă erbacee cu flori de culoare albăstruie-liliachie, care crește în regiunile subalpine (Gentiana bulgarica); limba-mielului (sau mielușelului) = plantă erbacee acoperită cu peri aspri, cu flori albastre sau albe; arăriel (Borago officinalis); limba-oii = a) plantă erbacee cu frunze dințate și spinoase, cu flori purpurii, care crește prin locuri umede și mlăștinoase (Cirsium canum); b) mică plantă erbacee cu frunzele dispuse în rozetă și cu flori roz grupate în spice (Plantago gentianoides); limba-peștelui = plantă erbacee cu frunzele verzi-albăstrui și cu flori violete (Limonium vulgare); limba-soacrei = nume dat mai multor specii de plante înrudite cu cactusul, cu tulpina spinoasă și flori roșii, albe sau galbene; limba-șarpelui = ferigă mică cu rizomul lung, cu o singură frunză, de formă ovală, răspândită prin locurile umede, prin tufișuri și păduri (Ophioglossum vulgatum); limba-vrăbiei = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze lanceolate și cu flori mici, verzui (Thymelaea passerina); (Iht.) limbă-de-mare = pește marin cu corpul oval și asimetric, cu ambii ochi situați pe o singură parte (Solea nasuta).Lat. lingua.

LÍMBĂ, limbi, s. f. I. Organ musculos mobil care se află în gură, fiind principalul organ de percepere a gustului și servind și la mestecarea și înghițirea alimentelor; pentru om este și organul principal de vorbire și de rostire a sunetelor. În frunte alergau solemn, cu limba scoasă, opt ori zece dulăi. GALAN, B. I 239. Îi scoate limba afară, i-o străpunge cu acul și i-o presară cu sare. CREANGĂ, P. 13. Focul pilpăie mereu, Roș ca limba unui zmeu. ALECSANDRI, P. A. 94. Limba boului e lungă, dar nu poate să vorbească, se spune despre cineva care știe multe, dar e silit să tacă. ◊ Expr. A-și înghiți limba = a) a mînca cu poftă mare; b) a se abține, în ultimul moment, de a spune ceva nepotrivit. A alerga sau a umbla după ceva (sau după cineva) cu limba scoasă = a căuta cu orice preț să obții ceva (sau a încerca să găsești pe cineva, de care ai mare nevoie). Cîți sînt cu averi mari, cari aleargă după pensie cu limba scoasă. ALECSANDRI, T. I 385. A asuda sub limbă v. asuda. A scoate (sau a-i ieși) limba de-un cot = a fi foarte ostenit, a cădea de oboseală. Am să te strîng în brațe, pînă ți-o ieși sufletul. – Și eu pe tine, pînă ți-o ieși limba de-un cot. ALECSANDRI, T. I 445. A avea limba încărcată = a avea limba albă, ca urmare a unei indigestii. ◊ (La oameni, același organ, privit ca principal organ al vorbirii) Suflete, adă-ți aminte, Limbă tu, caută cuvinte Și spune Pe meștere strune Cum s-a-ntîmplat. BENIUC, V. 120. Mulțime nenumărată de gîngănii și jigănii... despre a cărora lăcomie, viclenie și răutate nu-i cu putință să povestească limba omenească! CREANGĂ, P. 94. Ce-i mai dulce și totodată mai amar pe lume? (Limba). SBIERA, P. 320. Limba taie mai mult decît sabia. (Expr.) Gură am, limbă n-am = multe aș putea spune, dar sînt silit să tac. A fi (sau a avea) limbă lată = a vorbi urît. A avea limbă de aur = a avea darul de a vorbi frumos. A fi cu limba (fagur) de miere = a fi dulce la vorbă, a vorbi frumos, elocvent. A avea limba lungă sau a fi lung de limbă (sau limbă lungă) = a vorbi mult, a nu păstra o taină, a fi indiscret, flecar. A avea mîncărime de (sau vierme la) limbă = a fi limbut, indiscret. A fi slobod la limbă (sau limbă slobodă) = a spune multe, a spune și ce nu trebuie. A-și scurta limba = a vorbi mai puțin. A scurta (a tăia sau a lega) limba cuiva = a opri (pe cineva) să vorbească. Cum văz eu, a zis califul, dumneata ai dori să le mai scurtezi limba acelor bîrfitori? CARAGIALE, P. 128. A i se lega (cuiva) limba v. lega. A i se dezlega (cuiva) limba v. dezlega. A prinde (la) limbă = a căpăta curaj, a începe să vorbească. Polcovnicul Ioniță băuse în sănătatea însurățeilor un pahar de vin roșu de dealul Răzvadului și prinsese la limbă. GHICA, S. A. 14. A i se lua (sau a-i pieri, a i se încurca, a i se îngroșa cuiva) limba sau a nu avea limbă (de grăit) = a nu avea curajul să vorbească, a nu (mai) avea siguranța vorbirii (din cauza unei emoții). A-și pune frîu la limbă sau a-și ține (sau băga) limba (în gură) = a se feri de a vorbi ceea ce nu trebuie, a tăcea. (A avea) limbă ascuțită sau rea, de șarpe = (a fi) om răutăcios, malițios. Am limbă rea. Le cam potrivesc [poreclele]. STANCU, D. 27. A înțepa cu limba = a fi ironic, a batjocori. A trage pe cineva de limbă = a-l face, a-l ispiti să vorbească, a-l descoase. Ai fi vrut să intri în vorbă cu niscai băieți... să-i tragi de limbă. PAS, Z. I 292. A fi cu două limbi sau a avea mai multe limbi = a fi mincinos, fățarnic, prefăcut. A-și mușca limba = a se căi că a vorbit ceea ce nu se cuvenea. A-i sta (sau a-i umbla, a-i veni) pe limbă = a-și aminti vag un cuvînt, un nume etc., a fi aproape gata să ți-l poți aminti și să-l poți rosti. I se bate limba-n gură = vorbește repede și rău. Nu i-a tors (mamă-sa) pe limbă = vorbește cu ușurință și fără menajamente, spune ceea ce gîndește. Dar părintele Duhu nu i-a tors mă-sa pe limbă. CREANGĂ, A. 137. ◊ (Același organ al unor animale, servind ca aliment) Limbă de porc afumată.Refuză și limbi și cașcaval. ALEXANDRESCU, M. 314. II. 1. Principalul mijloc de comunicare între membrii unei colectivități, alcătuit din sistemul gramatical și lexical. Structura gramaticală a limbii și fondul ei principal de cuvinte alcătuiesc temelia limbii, esența specificului ei. STALIN, PROBL. LINGV. 23. Apărută în procesul muncii, asigurînd comunicarea între oameni, limba a avut un rol hotărîtor în apariția și dezvoltarea conștiinței omenești. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 387, 6/2. Fiecare limbă își are legile sale proprii interne de dezvoltare. ROSETTI, S. L. 15. Limba, numirea într-un fel a unui obiect, ce unul îl vede așa, altul altfel, îi unește [pe oameni] în înțelegere. EMINESCU, N. 32. Uitasem că sîntem romîni și că avem și noi o limbă. NEGRUZZI, S. I 3. ◊ Fig. Și clopotele-n limba lor Plîngeau cu glas tînguitor. COȘBUC, P. I 153. Se văzu încongiurat de o mulțime de paseri... țipînd pre limba lor. ISPIRESCU, L. 75. Vînătorii știu cum că «toată pasărea pe lume după limba ei piere». ODOBESCU, S. III 10. ◊ Limbă vie v. viu. Limbă moartă v. mort. Limbă veche v. vechi. Limbă națională v. național. Limbă maternă v. matern. Limbă vorbită v. vorbit. Limbă scrisă v. scris. Limbă literară v. literar. Limbă internațională sau universală v. internațional. Limbă analitică v. analitic. Limbă sintetică v. sintetic. ♦ Fel de exprimare propriu unei persoane, în special unui scriitor. Ascultau minunați o limbă cu înflorituri și cu tîlcuri necunoscute pentru dînșii. SADOVEANU, O. VI 135. Văd poeți ce-au scris o limbă ca un fagure de miere. EMINESCU, O. I 31. ♦ Totalitatea altor mijloace și procedee (decît sunetele articulate) folosite spre a comunica semenilor gîndurile și simțirile. Limba surdo-muților.Vreu a fi cîntată în limba armoniei. ALECSANDRI, P. II 113. 2. Vorbă, cuvînt; grai, glas. Merg cu tine... Îmi ești drag, ai un suflet ciudat și o limbă dulce. SADOVEANU, O. VII 23. Limba dulce mult aduce.Expr. Cu limbă de moarte = ca ultimă dorință, exprimată pe patul morții. Cu limbă de moarte însă-i las cuvînt după inima mea: să-mi înjuge boii la car și să-i dăruiască lui Fulger. MIRONESCU, S. A. 86. Bietu răposatu tată-meu mi-a lăsat cu limbă de moarte că, de-a fi să-mi vînd casa vrodată, să-mi păstrez în stăpînire cuiu ist mare din părete. ALECSANDRI, T. I 320. Tată-su cu limbă de moarte îl oprise de-a merge acolo. ȘEZ. VII 50. A lega pe cineva cu limbă de moarte = a obliga pe cineva (prin jurămînt) să îndeplinească o ultimă dorință, exprimată înainte de moarte. L-a legat pe Dima cu limbă de moarte să n-aibă liniște pînă nu i-o duce vestea morții tocmai în sat. GALAN, Z. R. 41. (Neobișnuit) A lua limbă = a lua cuvîntul, a începe să vorbească. Cel mai de frunte dintre sfătuitori luă limbă... aducînd vorba cam așa. DELAVRANCEA, S. 83. 3. (Învechit și arhaizant; mai ales în legătură cu verbele «a da», «a lua», «a prinde») Informație (asupra intențiilor tactice ale dușmanului), relație, veste, știre. O bandă din cavaleria noastră să meargă să supere ariergarda dușmanului... să avem și limbă de mișcările lui. BĂLCESCU, O. II 113. ◊ Expr. A prinde limbă = a culege informații, a spiona, a iscodi. Le-a dat nemților mare dezghin; pe unii i-a tăiat; ș-a prins și limbă. SADOVEANU, Z. C. 83. Am cercat să m-apropii de lagărul leșesc ca să prind limbă și să aflu ceva. ALECSANDRI, T. II 21. 4. (Învechit și arhaizant) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă (II 1); popor, neam, națiune. Împărăția slăvitului stăpîn al nostru, biruitorul tuturor limbilor, sultan și padișah Mehmet. SADOVEANU, Z. C. 89. Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă, Ce cu-a turmelor pășune a ei patrie ș-o schimbă, La pămînt dormea ținîndu-și căpătîi mîna cea dreaptă. EMINESCU, O. I 142. III. Nume dat unor obiecte, instrumente etc. care seamănă formal sau funcțional cu limba (I). 1. Bară mobilă de metal îngroșată la un capăt și agățată în fundul clopotului, care, prin mișcare, lovește în pereții acestuia, făcîndu-l să sune. Este și-un șchiop, care se leagănă în cele două cîrje ca o limbă de clopot. C. PETRESCU, R. DR. 192. Arama strigă cînd se zbate măiastra clopotului limbă, Eu simt strigarea ei aprinsă și-n vorbe sufletul o schimbă. GOGA, C. P. 130. Limbi [de clopot] bronzate graiul ritmic îl propagă împrejur. MACEDONSKI, O. I 154. 2. Fiecare din arătătoarele ceasornicului. ♦ Pendulul unui orologiu. Limba de alamă se legăna în cutia de lemn prețios. DUMITRIU, N. 65. Un ceasornic vechi de lemn, prins în perete, își plimbă limba dintr-o parte într-alta. STANCU, U.R.S.S. 40. 3. Unealtă de metal, de os etc. care ajută la încălțarea pantofilor. 4. Bucată de piele lungă și îngustă, care acoperă deschizătura încălțămintei, în locul unde se încheie cu șiretul. 5. Lama de metal a unui cuțit, a unui briceag etc. I-am dăruit un briceag cu mai multe limbi. GALACTION, O. I 67. Șterse limba briceagului... cu degetele. C. PETRESCU, C. V. 139. Ținînd cu stînga de călcîiul coasei, trăgea gresia cu dreapta pe limba tăietoare. SANDU-ALDEA, U. P. 158. 6. Partea ascuțită a capătului unei bîrne care se îmbucă în ulucul amnarului sau al usciorului, pentru a realiza îmbinarea celor două piese. ♦ (Determinat prin «de foc» sau «de flăcări») Flacără de formă alungită. Vîntul ușor și umed pornise mai tărișor și pleca într-o parte limbile focului. SADOVEANU, O. I 18. Din mii de coșuri... Se-nalță limbi de flăcări. VLAHUȚĂ, O. A. 90. Prin limbile de flăcări, ce-n valuri se frămînt, Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă. EMINESCU, O. I 62. În limbi de flăcări focul se-nalță. BELDICEANU, P. 60. ♦ (Determinat prin «de lumină») Fîșie de lumină care străbate întunericul. Subt limba de lumină, ajutat de slujitor, desprinse căptușelile. SADOVEANU, Z. C. 308. ♦ (Neobișnuit) Șuviță. Din bocancii ofițerului curgeau, prin crăpăturile de la vîrfuri, două limbi vinete de apă. CAMILAR, N. I 31. 7. Fîșie lungă și îngustă de pămînt, de pădure etc. V. curea. Străbătură o limbă de pădure și începură a urca și coborî. SADOVEANU, O. I 520. Limba de pămînt între aceste două gîrle a fost odinioară domeniul Iuga. REBREANU, R. I 71. Pe-o limbă de pămînt joasă, îngustă, între fluviu și baltă, se înșirau casele aliniate la rînd. BART, E. 126. 8. Deschizătură, gură lăsată la cotețul (2) de pescuit. Repegior, a îndemnat Vasile Rusu pescarul; și după ce dezlegăm luntrea, priponim limbile. SADOVEANU, N. P. 127. 9. Compuse: limba-apei = (Bot.) broscariță (1); limba-boului = plantă erbacee, acoperită cu peri aspri, țepoși, cu flori albastre, care crește prin pășuni, pe marginea semănăturilor și a drumurilor (Anchusa italica); limba-cucului = ferigă mică cu o singură frunză lobată, care crește prin pășuni și poieni (Botrychium lunaria); limba-mielului (sau mielușelului) = plantă erbacee, acoperită cu peri aspri, cu flori frumoase albastre sau albe (Borrago officinalis); limba-oii = plantă erbacee, cu flori purpurii, care crește prin locuri umede și mlăștinoase (Crisium canum); limba-peștelui = plantă erbacee cu frunzele verzi-albăstrui, cu flori violete, care crește prin fînețe spinoase și umede (Statice Limonium); limba-șarpelui = ferigă mică care crește prin locuri umede, prin tufișuri și păduri (Ophioglossum vulgatum)..Pl. și: (învechit) limbe (EMINESCU, O. I 140, ALECSANDRI, T. I 147, GOLESCU, Î. 20).

LÍMBĂ, limbi, s. f. I. Organ musculos mobil care se află în gură și care este pricipalul organ de percepere a gustului; servește la mestecarea și înghițirea alimentelor, iar pentru om este și organul principal de vorbire. II. 1. Principalul mijloc de comunicare între membrii unei colectivități, alcătuit din sistemul gramatical și lexical. ♦ Fel de exprimare propriu unei persoane, în special unui scriitor. ♦ Totalitatea altor mijloace și procedee (în afară de sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor ideile și sentimentele. Limba surdo-muților. 2. Vorbă, cuvânt; grai, glas. 3. (Înv. și arhaic) Informație (asupra intențiilor dușmanului), relație, veste, știre. ♦ Informator, spion, iscoadă. 4. (Înv. și arhaic) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă. (II, 1); popor, neam, națiune. III. Nume dat unor obiecte, instrumente etc. care seamănă formal sau funcțional cu limba (I). 1). Bară mobilă de metal, agațată în fundul clopotului, care prin mișcare, lovește în pereții lui, făcându-l să sune. 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului. ♦ Pendulul unui orologiu. 3. Obiect de metal, de os etc. care înlesnește încălțarea pantofilor; încălțător. 4. Bucată de piele lungă și îngustă, care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde se încheie cu șiretul. 5. Lama de metal a unui cuțit, briceag etc. 6. Flacără de formă alungită. ♦ Fâșie de lumină care străbate întunericul. 7. Fâșie lungă și îngustă de pământ, de pădure etc. 8. Deschizătură, gură lăsată la cotețul de pescuit. – Lat. lingua (sensul „popor” (II 4) după v. sl. jenzyk „grai”, „popor”).

!límba-ápei (plantă) s. f. art., g.-d. art. límbii-ápei

!límba-bóului (plantă) (-bo-u-) s. f. art., g.-d. art. límbii-bóului

!límba-cúcului (plantă) s. f. art., g.-d. art. límbii-cúcului

!límba-miélului (plantă) s. f. art., g.-d. art. límbii-miélului

!límba-óii (plantă) s. f. art., g.-d. art. límbii-óii

!límba-péștelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. límbii-péștelui

!límba-soácrei (plantă) (soa-crei) s. f. art., g.-d. art. límbii-soácrei

Intrare: limbă
limbă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular limbă limba
plural limbi limbile
genitiv-dativ singular limbi limbii
plural limbi limbilor
vocativ singular
plural
limbă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular limbă limba
plural limbe limbele
genitiv-dativ singular limbe limbei
plural limbe limbelor
vocativ singular
plural
Intrare: limba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) limba limbare limbat limbând singular plural
limbea limbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) limbez (să) limbez limbam limbai limbasem
a II-a (tu) limbezi (să) limbezi limbai limbași limbaseși
a III-a (el, ea) limbea (să) limbeze limba limbă limbase
plural I (noi) limbăm (să) limbăm limbam limbarăm limbaserăm, limbasem*
a II-a (voi) limbați (să) limbați limbați limbarăți limbaserăți, limbaseți*
a III-a (ei, ele) limbea (să) limbeze limbau limba limbaseră
Intrare: Limbă
Limbă
nume propriu (I3)
Intrare: limba-apei
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular limba-apei
plural
genitiv-dativ singular limbii-apei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: limba-boului
  • silabisire: -bo-u-
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular limba-boului
plural
genitiv-dativ singular limbii-boului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: limba-cucului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular limba-cucului
plural
genitiv-dativ singular limbii-cucului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: limba-mielului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular limba-mielului
plural
genitiv-dativ singular limbii-mielului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: limba-oii
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular limba-oii
plural
genitiv-dativ singular limbii-oii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: limba-peștelui
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular limba-peștelui
plural
genitiv-dativ singular limbii-peștelui
plural
vocativ singular
plural
Intrare: limba-soacrei
  • silabisire: -soa-crei
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular limba-soacrei
plural
genitiv-dativ singular limbii-soacrei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: limba-șarpelui
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular limba-șarpelui
plural
genitiv-dativ singular limbii-șarpelui
plural
vocativ singular
plural
Intrare: limba-vrabiei
  • silabisire: -bi-ei
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular limba-vrabiei
plural
genitiv-dativ singular limbii-vrabiei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: limbă-de-mare
limbă-de-mare substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular limbă-de-mare limba-de-mare
plural limbi-de-mare limbile-de-mare
genitiv-dativ singular limbi-de-mare limbii-de-mare
plural limbi-de-mare limbilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: limba-bălților
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular limba-bălților
plural
genitiv-dativ singular limbii-bălților
plural
vocativ singular
plural
Intrare: limba-broaștei
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular limba-broaștei
plural
genitiv-dativ singular limbii-broaștei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: limba-caprei
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular limba-caprei
plural
genitiv-dativ singular limbii-caprei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: limba-câinelui
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular limba-câinelui
plural
genitiv-dativ singular limbii-câinelui
plural
vocativ singular
plural
Intrare: limba-mânzului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular limba-mânzului
plural
genitiv-dativ singular limbii-mânzului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: limba-păsării
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular limba-păsării
plural
genitiv-dativ singular limbii-păsării
plural
vocativ singular
plural
Intrare: limba-vacii
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular limba-vacii
plural
genitiv-dativ singular limbii-vacii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: limba-vecinei
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular limba-vecinei
plural
genitiv-dativ singular limbii-vecinei
plural
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

limba-apei

etimologie:

limba-bălților

etimologie:

limba-boului

etimologie:

limba-broaștei

etimologie:

limba-caprei

etimologie:

limba-câinelui

etimologie:

limba-cucului

etimologie:

limba-mânzului

etimologie:

limba-mielului, limba-mielușelului limba-mielului

  • 1. Plantă erbacee acoperită cu peri aspri, cu flori albastre sau albe, folosită contra tusei (Borago officinalis).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: arăriel

etimologie:

limba-oii

  • 1. compus botanică Plantă erbacee cu frunze dințate și spinoase, cu flori purpurii, care crește prin locuri umede și mlăștinoase (Cirsium canum).
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. compus botanică Mică plantă erbacee cu frunzele dispuse în rozetă și cu flori roz grupate în spice (Plantago gentianoides).
    surse: DEX '09 sinonime: limbariță pătlagină

etimologie:

limba-păsării

etimologie:

limba-peștelui

  • 1. compus botanică Plantă erbacee cu frunzele verzi-albăstrui și cu flori violete, care crește prin fânețe spinoase și umede (Limonium vulgare).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: sică

etimologie:

limba-soacrei

  • 1. compus botanică Nume dat mai multor specii de plante înrudite cu cactusul, cu tulpina spinoasă și flori roșii, albe sau galbene; broască (4.).
    surse: DEX '09

etimologie:

limba-șarpelui

  • 1. compus botanică Ferigă mică cu rizomul lung, cu o singură frunză, de formă ovală, răspândită prin locurile umede, prin tufișuri și păduri (Ophioglossum vulgatum).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: pătlagină stupitul-cucului

etimologie:

limba-vacii

  • 1. Limba-cerbului.
    surse: Sinonime sinonime: năvalnic

etimologie:

limba-vrabiei

  • 1. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze lanceolate și cu flori mici, verzui (Thymelaea passerina).
    surse: DEX '09

etimologie:

limbă Iberis iberis impar lascaris nasuta Phyllocactus solea

  • 1. Organ musculos mobil care se află în cavitatea bucală, servind la perceperea gustului, la mestecarea și la înghițirea alimentelor, la om fiind și organul principal de vorbire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX diminutive: limbuță 4 exemple
    exemple
    • În frunte alergau solemn, cu limba scoasă, opt ori zece dulăi. GALAN, B. I 239.
      surse: DLRLC
    • Îi scoate limba afară, i-o străpunge cu acul și i-o presară cu sare. CREANGĂ, P. 13.
      surse: DLRLC
    • Focul pîlpăie mereu, Roș ca limba unui zmeu. ALECSANDRI, P. A. 94.
      surse: DLRLC
    • Suflete, adă-ți aminte, Limbă tu, caută cuvinte Și spune Pe meștere strune Cum s-a-ntîmplat. BENIUC, V. 120.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Limba boului e lungă, dar nu poate să vorbească, se spune despre cineva care știe multe, dar e silit să tacă.
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A-și înghiți limba = a mânca cu poftă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. expresie A-și înghiți limba = a se abține (în ultimul moment) de a spune ceva nepotrivit.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.4. expresie A-și înghiți limba = a fi foarte tăcut.
      surse: DEX '09
    • 1.5. expresie A alerga (sau a umbla) după ceva (sau după cineva) cu limba scoasă = a căuta cu orice preț să obțină sau să găsească ceva sau pe cineva de care are mare nevoie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cîți sînt cu averi mari, cari aleargă după pensie cu limba scoasă. ALECSANDRI, T. I 385.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A asuda (2.) sub (2.) limbă (2.).
      surse: DLRLC
    • 1.7. expresie A scoate (sau a-i ieși) limba de-un cot = a-și pierde respirația.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX sinonime: gâfâi
    • 1.8. expresie A scoate (sau a-i ieși) limba de-un cot = a munci mult, a fi foarte ostenit.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Am să te strîng în brațe, pînă ți-o ieși sufletul. – Și eu pe tine, pînă ți-o ieși limba de-un cot. ALECSANDRI, T. I 445.
        surse: DLRLC
    • 1.9. expresie A avea limba încărcată = a avea limba albă, ca urmare a unei indigestii.
      surse: DLRLC
    • 1.10. expresie Gură am, limbă n-am = multe aș putea spune, dar sunt silit să tac.
      surse: DLRLC
    • 1.11. expresie A fi (sau a avea) limbă lată = a vorbi urât.
      surse: DLRLC
    • 1.12. expresie A avea limbă de aur = a avea darul de a vorbi frumos, elocvent.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.13. expresie A fi cu limba (fagure) de miere = a vorbi frumos, prietenos, amabil; a fi dulce la vorbă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.14. expresie A vorbi în vârful limbii = a rosti cuvintele cu un fonetism ultraliterar, hipercorect.
      surse: NODEX
    • 1.15. expresie A avea limbă lungă sau a fi lung de limbă (sau limbă lungă) = a vorbi prea mult, a avea înclinație spre pălăvrăgeală, a fi indiscret, flecar.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.16. expresie A avea mâncărime de (sau vierme la) limbă = a fi limbut, indiscret, a nu păstra o taină.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.17. expresie A fi slobod la limbă (sau limbă slobodă) = a spune multe cu sinceritate și fără prudență, a spune și ce nu trebuie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.18. expresie A-și scurta limba = a vorbi mai puțin.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.19. expresie A scurta (sau a tăia, a lega) limba cuiva = a opri, a împiedica pe cineva să vorbească.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cum văz eu, a zis califul, dumneata ai dori să le mai scurtezi limba acelor bîrfitori? CARAGIALE, P. 128.
        surse: DLRLC
    • 1.20. expresie A i se lega (22.) (cuiva) limba (22.).
      surse: DLRLC
    • 1.21. expresie A i se dezlega (7.) (cuiva) limba (7.).
      surse: DLRLC
    • 1.22. expresie A prinde (la) limbă = a căpăta curaj, a începe să vorbească.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Polcovnicul Ioniță băuse în sănătatea însurățeilor un pahar de vin roșu de dealul Răzvadului și prinsese la limbă. GHICA, S. A. 14.
        surse: DLRLC
    • 1.23. expresie A i se lua (sau a-i pieri, a i se încurca, a i se îngroșa cuiva) limba sau a nu avea limbă (de grăit) = a nu avea curajul să vorbească, a nu (mai) avea siguranța vorbirii (din cauza unei emoții).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.24. expresie A-și pune frâu la limbă sau a-și ține limba după dinți sau a-și ține (sau băga) limba (în gură) = a se feri de a spune ceea ce nu trebuie, a tăcea, a păstra o taină.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.25. expresie (A avea) limbă ascuțită (sau rea, de șarpe) = (a fi) răutăcios, malițios în tot ce spune.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Am limbă rea. Le cam potrivesc [poreclele]. STANCU, D. 27.
        surse: DLRLC
    • 1.26. expresie A înțepa cu limba = a fi ironic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: batjocori
    • 1.27. expresie Limba oase n-are se zice despre cineva, care vorbește ceea ce nu trebuie.
      surse: NODEX
    • 1.28. expresie A trage pe cineva de limbă = a descoase, a ispiti pe cineva, a căuta să afle tainele cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Ai fi vrut să intri în vorbă cu niscai băieți... să-i tragi de limbă. PAS, Z. I 292.
        surse: DLRLC
    • 1.29. expresie A fi cu două limbi sau a avea mai multe limbi = a fi mincinos, fățarnic, prefăcut.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.30. expresie A-și mușca limba = a regreta că a vorbit ceea ce nu trebuia.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.31. expresie A-i sta (sau a-i umbla, a i se învârti, a-i veni) pe limbă = a nu-și putea aminti pe loc de ceva cunoscut, a-și aminti vag un cuvânt fără a-l putea exprima, a fi aproape gata să ți-l poți aminti și să-l poți rosti.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.32. expresie I se bate limba-n gură = vorbește repede și rău.
      surse: DLRLC
    • 1.33. expresie Nu i-a tors (mamă-sa) pe limbă = vorbește cu ușurință și fără menajamente, spune ceea ce gândește.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Dar părintele Duhu nu i-a tors mă-sa pe limbă. CREANGĂ, A. 137.
        surse: DLRLC
    • 1.34. expresie Pasărea pe (sau pre) limba ei piere = de multe ori omul dă de necaz, pentru că nu știe să tacă când trebuie.
      surse: NODEX
    • 1.35. Același organ al unor animale, servind ca aliment.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Limbă de porc afumată.
        surse: DLRLC
      • Refuză și limbi și cașcaval. ALEXANDRESCU, M. 314.
        surse: DLRLC
  • 2. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceștia își exprimă gândurile, sentimentele și dorințele.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX sinonime: grai limbaj 11 exemple
    exemple
    • Limba unui popor.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • Structura gramaticală a limbii și fondul ei principal de cuvinte alcătuiesc temelia limbii, esența specificului ei. STALIN, PROBL. LINGV. 23.
      surse: DLRLC
    • Apărută în procesul muncii, asigurînd comunicarea între oameni, limba a avut un rol hotărîtor în apariția și dezvoltarea conștiinței omenești. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 387, 6/2.
      surse: DLRLC
    • Fiecare limbă își are legile sale proprii interne de dezvoltare. ROSETTI, S. L. 15.
      surse: DLRLC
    • Limba, numirea într-un fel a unui obiect, ce unul îl vede așa, altul altfel, îi unește [pe oameni] în înțelegere. EMINESCU, N. 32.
      surse: DLRLC
    • Uitasem că sîntem romîni și că avem și noi o limbă. NEGRUZZI, S. I 3.
      surse: DLRLC
    • Mulțime nenumărată de gîngănii și jigănii... despre a cărora lăcomie, viclenie și răutate nu-i cu putință să povestească limba omenească! CREANGĂ, P. 94.
      surse: DLRLC
    • Ce-i mai dulce și totodată mai amar pe lume? (Limba). SBIERA, P. 320.
      surse: DLRLC
    • figurat Și clopotele-n limba lor Plîngeau cu glas tînguitor. COȘBUC, P. I 153.
      surse: DLRLC
    • figurat Se văzu încongiurat de o mulțime de paseri... țipînd pre limba lor. ISPIRESCU, L. 75.
      surse: DLRLC
    • Vînătorii știu cum că «toată pasărea pe lume după limba ei piere». ODOBESCU, S. III 10.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Principalul mijloc de comunicare între membrii unei colectivități, alcătuit din sistemul gramatical și lexical.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Limbă (1.13.1.) vie (1.13.1.).
      surse: DLRLC
    • 2.2. Limbă (12.) moartă (12.).
      surse: DLRLC
    • 2.3. Limbă (1.6.) veche (1.6.).
      surse: DLRLC
    • 2.4. Limbă (1.2.) națională (1.2.).
      surse: DLRLC
    • 2.5. Limbă (2.) maternă (2.).
      surse: DLRLC
    • 2.6. Limbă vorbită.
      surse: DLRLC
    • 2.7. Limbă scrisă.
      surse: DLRLC
    • 2.8. Limbă (2.) literară (2.).
      surse: DLRLC
    • 2.9. Limbă (2.) internațională (2.) sau universală (2.).
      surse: DLRLC
    • 2.10. Limbă (1.2.) analitică (1.2.).
      surse: DLRLC
    • 2.11. Limbă (1.2.) sintetică (1.2.).
      surse: DLRLC
  • 3. Limbajul unei comunități umane, istoric constituită, caracterizat prin structură gramaticală, fonetică și lexicală proprie.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 3.1. Limbă comună = stadiu în evoluția unei limbi, anterior diferențierii dialectale.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.2. Limbă comună = koine
      surse: DEX '09
    • 3.3. Fel de exprimare propriu unui anumit domeniu de activitate, sau unei anumite persoane (în special a unui scriitor).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: stil (subst.) 3 exemple
      exemple
      • Limba presei. Limba lui Creangă.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • Ascultau minunați o limbă cu înflorituri și cu tîlcuri necunoscute pentru dînșii. SADOVEANU, O. VI 135.
        surse: DLRLC
      • Văd poeți ce-au scris o limbă ca un fagure de miere. EMINESCU, O. I 31.
        surse: DLRLC
  • 4. Totalitatea altor mijloace și procedee (decât sunetele articulate) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Limba surdomuților.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • Vreu a fi cîntată în limba armoniei. ALECSANDRI, P. II 113.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Limba dulce mult aduce. Limba taie mai mult decât sabia.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • Merg cu tine... Îmi ești drag, ai un suflet ciudat și o limbă dulce. SADOVEANU, O. VII 23.
      surse: DLRLC
    • 5.1. expresie (A spune ceva) Cu limbă de moarte = (a spune ceva) ca ultimă dorință (exprimată pe patul morții).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • Cu limbă de moarte însă-i las cuvînt după inima mea: să-mi înjuge boii la car și să-i dăruiască lui Fulger. MIRONESCU, S. A. 86.
        surse: DLRLC
      • Bietu răposatu tată-meu mi-a lăsat cu limbă de moarte că, de-a fi să-mi vînd casa vrodată, să-mi păstrez în stăpînire cuiu ist mare din părete. ALECSANDRI, T. I 320.
        surse: DLRLC
      • Tată-su cu limbă de moarte îl oprise de-a merge acolo. ȘEZ. VII 50.
        surse: DLRLC
    • 5.2. expresie A lega pe cineva cu limbă de moarte = a obliga pe cineva (prin jurământ) să-ți îndeplinească o ultimă dorință, exprimată înainte de moarte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • L-a legat pe Dima cu limbă de moarte să n-aibă liniște pînă nu i-o duce vestea morții tocmai în sat. GALAN, Z. R. 41.
        surse: DLRLC
    • 5.3. expresie neobișnuit A lua limbă = a lua cuvântul, a începe să vorbească.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cel mai de frunte dintre sfătuitori luă limbă... aducînd vorba cam așa. DELAVRANCEA, S. 83.
        surse: DLRLC
  • 6. învechit Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 6.1. învechit arhaizant (Mai ales în legătură cu verbele «a da», «a lua», «a prinde») Informație (asupra intențiilor tactice ale dușmanului).
      exemple
      • O bandă din cavaleria noastră să meargă să supere ariergarda dușmanului... să avem și limbă de mișcările lui. BĂLCESCU, O. II 113.
        surse: DLRLC
    • 6.2. expresie A prinde limbă = a culege informații.
      surse: DLRLC sinonime: iscodi spiona 2 exemple
      exemple
      • Le-a dat nemților mare dezghin; pe unii i-a tăiat; ș-a prins și limbă. SADOVEANU, Z. C. 83.
        surse: DLRLC
      • Am cercat să m-apropii de lagărul leșesc ca să prind limbă și să aflu ceva. ALECSANDRI, T. II 21.
        surse: DLRLC
  • 7. învechit Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: națiune neam popor 2 exemple
    exemple
    • Împărăția slăvitului stăpîn al nostru, biruitorul tuturor limbilor, sultan și padișah Mehmet. SADOVEANU, Z. C. 89.
      surse: DLRLC
    • Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă, Ce cu-a turmelor pășune a ei patrie ș-o schimbă, La pămînt dormea ținîndu-și căpătîi mîna cea dreaptă. EMINESCU, O. I 142.
      surse: DLRLC
  • 8. Nume dat unor obiecte, instrumente etc. care seamănă formal sau funcțional cu limba (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 8.1. Bară mobilă de metal, agățată în interiorul clopotului, care, prin mișcare, lovește pereții lui, făcându-l să sune.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • Este și-un șchiop, care se leagănă în cele două cîrje ca o limbă de clopot. C. PETRESCU, R. DR. 192.
        surse: DLRLC
      • Arama strigă cînd se zbate măiastra clopotului limbă, Eu simt strigarea ei aprinsă și-n vorbe sufletul o schimbă. GOGA, C. P. 130.
        surse: DLRLC
      • Limbi [de clopot] bronzate graiul ritmic îl propagă împrejur. MACEDONSKI, O. I 154.
        surse: DLRLC
    • 8.2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Un ceasornic vechi de lemn, prins în perete, își plimbă limba dintr-o parte într-alta. STANCU, U.R.S.S. 40.
        surse: DLRLC
    • 8.3. Pendulul unui orologiu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Limba de alamă se legăna în cutia de lemn prețios. DUMITRIU, N. 65.
        surse: DLRLC
    • 8.4. Obiect de metal, de os, de material plastic etc. care înlesnește încălțarea pantofilor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: încălțător
    • 8.5. Bucată de piele, de pânză etc. lungă și îngustă, care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 8.6. Lama de metal a unui cuțit, a unui briceag etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • I-am dăruit un briceag cu mai multe limbi. GALACTION, O. I 67.
        surse: DLRLC
      • Șterse limba briceagului... cu degetele. C. PETRESCU, C. V. 139.
        surse: DLRLC
      • Ținînd cu stînga de călcîiul coasei, trăgea gresia cu dreapta pe limba tăietoare. SANDU-ALDEA, U. P. 158.
        surse: DLRLC
    • 8.7. Partea ascuțită a capătului unei bârne care se îmbucă în ulucul amnarului sau al usciorului, pentru a realiza îmbinarea celor două piese.
      surse: DLRLC
    • 8.8. Flacără de formă alungită.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 4 exemple
      exemple
      • Vîntul ușor și umed pornise mai tărișor și pleca într-o parte limbile focului. SADOVEANU, O. I 18.
        surse: DLRLC
      • Din mii de coșuri... Se-nalță limbi de flăcări. VLAHUȚĂ, O. A. 90.
        surse: DLRLC
      • Prin limbile de flăcări, ce-n valuri se frămînt, Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă. EMINESCU, O. I 62.
        surse: DLRLC
      • În limbi de flăcări focul se-nalță. BELDICEANU, P. 60.
        surse: DLRLC
    • 8.9. Fâșie de lumină care străbate întunericul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Subt limba de lumină, ajutat de slujitor, desprinse căptușelile. SADOVEANU, Z. C. 308.
        surse: DLRLC
    • 8.10. Fâșie lungă și îngustă de pământ, de pădure, de apă etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • Străbătură o limbă de pădure și începură a urca și coborî. SADOVEANU, O. I 520.
        surse: DLRLC
      • Limba de pămînt între aceste două gîrle a fost odinioară domeniul Iuga. REBREANU, R. I 71.
        surse: DLRLC
      • Pe-o limbă de pămînt joasă, îngustă, între fluviu și baltă, se înșirau casele aliniate la rînd. BART, E. 126.
        surse: DLRLC
      • exemple
        • Din bocancii ofițerului curgeau, prin crăpăturile de la vîrfuri, două limbi vinete de apă. CAMILAR, N. I 31.
          surse: DLRLC
    • 8.11. Deschizătură, gură lăsată la cotețul de pescuit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Repegior, a îndemnat Vasile Rusu pescarul; și după ce dezlegăm luntrea, priponim limbile. SADOVEANU, N. P. 127.
        surse: DLRLC

etimologie:

limbă-de-mare

  • 1. Pește marin cu corpul oval și asimetric, cu ambii ochi situați pe o singură parte, care trăiește mai mult acoperit cu nisip (Solea nasuta).
    surse: DEX '09 NODEX

etimologie: