17 definiții pentru veste


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÉSTE, vești, s. f. 1. Fapt, întâmplare, noutate care se aduce sau ajunge la cunoștința cuiva; știre, informație. ◊ Loc. adv. Fără (de) veste = deodată, subit, pe neașteptate. ◊ Expr. A da de veste = a aduce la cunoștință, a înștiința, a vesti. A prinde de veste = a afla ceva (la timp). Ce (mai) veste? = ce (mai) e nou? ce noutăți știi? 2. Zvon; p. ext. faimă, renume. ◊ Expr. A (i) se duce cuiva vestea sau a se duce vestea de ceva = a ajunge foarte cunoscut, vestit, renumit. – Din sl. vestĭ.

veste1 sf [At: COD. VOR2. 17r/14 / V: (reg) ~tă (Pl: ~te, ~ti) vește / Pl: vești, (îrg) ~ti, ~, (reg) ~turi / E: vsl вѣсть] 1 Informație. 2 Știre recentă (și interesantă) Si: noutate. 3 Înștiințare. 4 (Rar; îla) De ~ Vestitor (1). 5 (Îvr; îal) Recent. 6-7 (Îljv) Fără (de) ~ (Care se produce) pe neașteptate Si: brusc (1-2), subit. 8 (Îvr; îlav) Cu ~a (cuiva) Cu învoirea (cuiva). 9 (Îvr; îlav) În ~ Anunțând anticipat. 10 (Îe) A(-i) da (cuiva) (de) ~, (îrg) a(-i) face (cuiva) ~ A înștiința. 11 (Îe) A prinde (ori, înv, a lua) de ~ sau (înv) a prinde (ori a lua) ~, (reg) a purcede de ~ A lua cunoștință (de…). 12 (Îae) A-și da seama (din timp). 13 (Îe) A-i prinde (sau, îrg, a-i lua cuiva) de ~ ori (îvr) a-i prinde (cuiva) ~ A remarca (la momentul oportun) prezența cuiva într-un anumit loc. 14 (Îae) A-și da seama de situația, sentimentele, intențiile etc. cuiva. 15 (Îvr; îe) A-i fi (cuiva ceva) în (sau la) ~ A fi conștient (de…). 16 (Îvr; îae) A fi în cunoștință de cauză în ceea ce privește … Si: a înțelege, a pricepe, a ști. 17 (Rar; îe) A nu i se auzi (cuiva) de ~ A nu avea informații în legătură cu cineva. 18 (Trs; îe) A-i scoate (cuiva) vești slabe A-i scoate (cuiva) vorbe (rele). 19 (Pfm; îe) Ce (mai) ~ ? sau ce (mai) ~-poveste?, (rar) ce ~ ? ce poveste? Ce (mai) e nou? 20 (Reg) Vestire (1). 21 (Îvr; îs) Fără ~ Mister. 22 Faimă (3). 23 Reputație. 24 (Înv; îla) De (sau cu) ~ Bine cunoscut. 25 (Înv; îal) Renumit. 26 (Îe) A se duce (sau a merge, a se lăți, îrg, a ieși) ~a (cuiva, a ceva, de ceva etc.) sau a i se duce (ori a-i merge, a i se lăți, îvr, a i se ridica, reg, a-i ieși cuiva) ~a, a-i merge (sau a i se duce cuiva) ~a și povestea, (îrg) a ieși ~ (de cineva sau de ceva) A deveni faimos.

VÉSTE, vești, s. f. 1. Fapt, întâmplare, noutate care se aduce sau ajunge la cunoștința cuiva; știre, informație. ◊ Loc. adv. Fără (de) veste = deodată, subit, pe neașteptate. ◊ Expr. A da de veste = a aduce la cunoștință, a înștiința, a vesti. A prinde de veste = a afla ceva (la timp). Ce (mai) veste? = ce (mai) e nou? ce noutăți știi? 2. Zvon; p. ext. faimă, renume. ◊ Expr. A (i) se duce cuiva vestea sau a se duce vestea de ceva = a ajunge foarte cunoscut, vestit, renumit. – Din sl. vestĩ.

VÉSTE, vești, s. f. 1. Fapt, întîmplare, noutate care se aduce la cunoștința cuiva; știre, informație. Mi-a comunicat veste bună despre prietinul meu. SADOVEANU, N. F. 139. Vestea că direcția refuză să pună lui Bozan piciorul s-a întins vertiginos în uzină. SAHIA, N. 35. Citind aceste vești, împăratul a rămas dus pe gînduri. CARAGIALE, O. III 89. ◊ (Personificat) Vestea alergase ca focul din prag în prag. SDOVEANU, O. VII 79. ◊ Loc. adv. Fără (de) veste = subit, deodată, pe neașteptate. Convoiul, fără, veste A pornit încet la vale. TOPÎRCEANU, B. 20. La urma urmelor, unde nu-i dă și Trăsnea, cel uricios, un pupoi fără veste. CREANGĂ, A. 98. Pornindu-mă a-ți vorbi despre vînătoare, mă văz fără veste pribegind pe răzoarele literaturii. ODOBESCU, S. III 12. ◊ Expr. A da de veste = a aduce la cunoștință, a duce vestea, a înștiința, a vesti. Da Manea și cu Neculai unde-s? I-am trimis pe drum înainte, să ni dea de veste cînd o auzi ceva. BUJOR, S. 152. A prinde de veste (sau, învechit, a lua veste) = a afla. Să nu cumva să te răsufli cuiva, ca să prindă el de veste. CREANGĂ, P. 29. Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste. EMINESCU, O. I 147. Luînd veste de venirea sa. Îi ieși spre întîmpinare. GORJAN, II. I 2. (Transilv.) A lua de veste = a observa, a remarca, a vedea. Cimpoieru-i ia de veste. Stă o clipă, hodinește. Schimbă hora-n cînt de jale. GOGA, P. 101. Ce (mai) veste? = ce e nou? ce noutăți știi? Noroc bun, tînăr voinic! Ce veste, de unde vii? ALECSANDRI, P. P. 21. Ce veste, frumoasa mea doamnă? NEGRUZZI, S. I 145. (în legătură cu poveste) Aminteri, ce mai veste-poveste pe la dv.? CARAGIALE, O. VII 178. 2. (Mai ales în construcție cu verbele «a merge», «a se duce», «a ajunge» etc.) Zvon; p. ext. faimă, renume. Se dusese vestea în lume de cei doi minunați coconi. CARAGIALE, O. III 93. Lățitu-s-a vestea-n lume De frumseța Chiruții. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 491. Vestea-n țeară a agiuns De un hoț cu nume Tuns. ALECSANDRI, P. P. 162. ◊ (În legătură cu poveste) A rămas veste și poveste din bătrîni din oameni buni...ȘEZ. V 510.

VÉSTE vești f. Informație care se aduce la cunoștința cuiva; știre; noutate; mesaj. ◊ Fără de ~ (sau pe neprins de ~) pe neașteptate; deodată. A da de ~ a anunța; a înștiința. A prinde de ~ a afla. 2) Comunicare orală neconfirmată; zvon. ◊ A i se duce (sau a-i merge) cuiva ~ea a deveni foarte cunoscut. A-i merge (sau a i se duce) ~ea ca de popă tuns. v. POPĂ. [G.-D. veștii] /<sl. vĕsti

veste f. 1. știre: veste bună; a da de veste, a informa; a prinde de veste, a afla: fără veste, pe neașteptate; 2. renume: mers-au vestea ’n lume AL. [Slav, VĬESTĬ, anunțător].

véste f., pl. ștĭ (vsl. vĭesti, veste, d. vĭedĭeti, a ști, și vidĭeti, a vedea. V. poveste, vedenie, s-po-vedesc). Știre, informațiune, lucru anunțat: a trimete veste, a sosi veste. Fără (de) veste, de odată, pe neașteptate: a sosi fără de veste. A da de veste, a trimete veste, a informa, a semnala: a da de veste cuĭva de cele ce i se uneltesc. A prinde de veste, a afla, a observa: cînd am prins de veste, focu se întinsese mult. A merge vestea, a se răspîndi zvonu, renumele: ajunsese un învățat de-ĭ mersese vestea. Ce maĭ veste-poveste? ce maĭ știĭ, ce maĭ noŭ, ce aĭ de spus?


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

véste s. f., g.-d. art. véștii; pl. véști

véste s. f., g.-d. art. véștii; pl. vești


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÉSTE s. 1. v. știre. 2. mesaj, știre, (înv.) solie. (I-a transmis următoarea ~...) 3. v. informație. 4. cunoștință, informație, știre, (prin Transilv.) hir, (înv.) mărturie, pliroforie, știință. (Ai vreo ~ despre el?) 5. faimă, renume, (rar) pomină. (I-a mers ~ pretutindeni.)

VÉSTE s. v. strigări, vestiri.

veste s. v. STRIGĂRI. VESTIRI.

VESTE s. 1. știre, (rar) semn, (înv.) cuvînt, glas, havadiș, pliroforie, ștafetă, (turcism înv.) mujdea. (Așteaptă cu nerăbdare o ~ de la el.) 2. mesaj, știre, (înv.) solie. (I-a transmis următoarea ~...) 3. comunicare, informație, înștiințare, știre. (A primit o ~ de mare importanță.) 4. cunoștință, informație, știre, (prin Transilv.) hir, (înv.) mărturie, pliroforie, știință. (Ai vreo ~ despre el?) 5. faimă, renume, (rar) pomină. (I-a mers ~ pretutindeni.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

véste (vești), s. f.1. Știre, noutate, zvon. – 2. Faimă. Sl. vĕstĕ „faimă” (Miklosich, Lexicon, 122; Cihac, II, 455), de la vidĕti, viždą „a vedea”, cf. poveste, vedenie.Der. vesti, vb. (a anunța); vestit, adj. (faimos, celebru); vestitor, adj. (care anunță, care vestește); prevesti, vb. (a anunța, a prezice), din sl. prĕdŭvĕstiti; prevestitor, adj. (care prezice, profetic); vestnic, s. m. (trimis), înv.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i merge buhul / vestea (ca de popă tuns) expr. a fi foarte cunoscut (în special prin acțiuni negative).

Intrare: veste
substantiv feminin (F111)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veste
  • vestea
plural
  • vești
  • veștile
genitiv-dativ singular
  • vești
  • veștii
plural
  • vești
  • veștilor
vocativ singular
plural

veste

  • 1. Fapt, întâmplare care se aduce sau ajunge la cunoștința cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: informație mesaj noutate știre 4 exemple
    exemple
    • Mi-a comunicat veste bună despre prietinul meu. SADOVEANU, N. F. 139.
      surse: DLRLC
    • Vestea că direcția refuză să pună lui Bozan piciorul s-a întins vertiginos în uzină. SAHIA, N. 35.
      surse: DLRLC
    • Citind aceste vești, împăratul a rămas dus pe gînduri. CARAGIALE, O. III 89.
      surse: DLRLC
    • personificat Vestea alergase ca focul din prag în prag. SDOVEANU, O. VII 79.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Fără (de) veste = pe neașteptate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: deodată subit 3 exemple
      exemple
      • Convoiul, fără veste A pornit încet la vale. TOPÎRCEANU, B. 20.
        surse: DLRLC
      • La urma urmelor, unde nu-i dă și Trăsnea, cel uricios, un pupoi fără veste. CREANGĂ, A. 98.
        surse: DLRLC
      • Pornindu-mă a-ți vorbi despre vînătoare, mă văz fără veste pribegind pe răzoarele literaturii. ODOBESCU, S. III 12.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A da de veste = a aduce la cunoștință.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: anunța vesti înștiința un exemplu
      exemple
      • Da Manea și cu Neculai unde-s? – I-am trimis pe drum înainte, să ni dea de veste cînd o auzi ceva. BUJOR, S. 152.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A prinde de veste (sau, învechit, a lua veste) = a afla ceva (la timp).
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: afla 3 exemple
      exemple
      • Să nu cumva să te răsufli cuiva, ca să prindă el de veste. CREANGĂ, P. 29.
        surse: DLRLC
      • Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste. EMINESCU, O. I 147.
        surse: DLRLC
      • Luînd veste de venirea sa... îi ieși spre întîmpinare. GORJAN, II. I 2.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Cimpoieru-i ia de veste. Stă o clipă, hodinește. Schimbă hora-n cînt de jale. GOGA, P. 101.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie Ce (mai) veste? = ce (mai) e nou? ce noutăți știi?
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Noroc bun, tînăr voinic! Ce veste, de unde vii? ALECSANDRI, P. P. 21.
        surse: DLRLC
      • Ce veste, frumoasa mea doamnă? NEGRUZZI, S. I 145.
        surse: DLRLC
      • (În legătură cu poveste) Aminteri, ce mai veste-poveste pe la dv.? CARAGIALE, O. VII 178.
        surse: DLRLC
  • 2. Comunicare orală neconfirmată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: zvon 3 exemple
    exemple
    • Se dusese vestea în lume de cei doi minunați coconi. CARAGIALE, O. III 93.
      surse: DLRLC
    • Lățitu-s-a vestea-n lume De frumseța Chiruții. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 491.
      surse: DLRLC
    • (În legătură cu poveste) A rămas veste și poveste din bătrîni din oameni buni... ȘEZ. V 510.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vestea-n țeară a agiuns De un hoț cu nume Tuns. ALECSANDRI, P. P. 162.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie A (i) se duce cuiva vestea sau a se duce vestea de ceva = a ajunge foarte cunoscut, vestit, renumit.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 2.3. expresie A-i merge (sau a i se duce) vestea ca de popă (3.) tuns.
      surse: NODEX

etimologie: