ARĂRIEL s. m. 1. Plantă erbacee cu miros greu, cu frunzele verzi-albicioase acoperite cu un puf fin și cu flori roșii-închis, rar albe (Cynoglossum officinale). 2. (Rar) Limba-mielului (Borago officinalis). – Et. nec.

arăriel sm [At: BRANDZA, FL. 370 / Pl: ~i / E: nct] (Bot; reg) 1 Limba mielului (Borago officinalis). 2 Planta erbacee Cynoglossum officinale din familia boraginaceelor, cu frunze verzi-albicioase și flori roșii-închise, rar albe, cu miros greu, care crește pe coline uscate, pe pământ calcaros Si: arățel (1), arățiel (1), atrățel (1), limba boului, limba câinelui, limba cucului, limba mielului, lipici, otrățel, otrățele, papucul doamnei, plescaiță roșie, plescăită roșie, poamele mâței.

ARĂRIEL sm. 🌿 Plantă ierboasă, cu miros greu, cu rădăcina cărnoasă, tulpina dreaptă, ramificată și acoperită cu peri moi de coloare cenușie; frunzele verzi-albicioase acoperite cu un puf fin; florile roșietice, mai rar albe; crește prin locuri inculte, sterile și pietroase, cu deosebire pe un pămînt calcaros; numită și „a(t)rățel”, „limba-cîinelui” sau „plescaiță-roșie”(Cynoglossum officinale) (🖼 170).

ARĂRIEL s. m. 1. Plantă erbacee cu miros greu, cu frunzele verzi-albicioase acoperite cu un puf fin și cu flori roșii închise, rar albe (Cynoglossum officinale). 2. (Rar) Limba-mielului (Borago officinalis). – Et. nec.

ARĂRIEL s. m. Plantă erbacee cu miros greu, cu frunzele albicioase acoperite de un puf fin și cu flori roșii-închise (Cynoglossum officinale).

ARĂRIEL m. reg. Plantă erbacee cu frunze verzi-albicioase acoperite cu puf și cu flori roșii-închise (rar albe), care răspândește un miros greu. /Orig. nec.

ariel s [At: BORZA, D. / Pl: ? / E: ns cf arățel] (Bot; reg) Arăriel (2) (Cynoglossum).

ARĂȚEL sm. 🌿 1 – ARĂRIEL ¶ 2 = LIMBA-MIELULUI.

ATRĂȚEL sm. 🌿 = 1 ARĂRIEL ¶ 2 = LIMBA-MIELULUI.

CÎINE (Mold. Tr.-Carp. CÎNE sm. 1 🐒 Animal domestic, foarte inteligent, supus și credincios omului; după specii și rase, poartă diferite numiri: ~ ciobănesc (🖼 1249); ~ de vînat; ~ de Teranova (🖼 1248), bernardin, boldeiu brac, buldog, copoiu, coteiu, dulău, fox(terier), mops, mozoc, ogar, prepelicar, zăvod etc.; ~ lup, varietate de cîine care are înfățișarea unui lup; (P): ~le care latră nu mușcă, nu toți aceia cari fac mai multă gură sînt cei mai primejdioși; din coadă de ~, sită de mătase nu se face, dintr’un lucru prost, dintr’un om mojic, nu poți face ceva bun; nu e numai un ~ scurt la coadă, se zice cînd cineva caută să identifice o persoană numai după aparență, după unele trăsături pe care le au și alții; și ~le iese din iarnă, dar numai pielea lui o știe, se zice cînd cineva a izbutit să săvîrșească un lucru, să scape dintr’o nevoie, dar cu multe necazuri și cu pierderi însemnate; vîntul bate, cîinii latră, gura lumii, bîrfelile, înjurăturile, etc. nu mă pot atinge; trăesc ca ~le cu pisica, nu se învoesc de loc unul cu altul, o duc tot cu ceartă și bătaie; a tăia cîinilor frunză, a umbla fără rost, fără a face ceva; a-i mînca cîinii din traistă (CRG.), a fi un netrebnic; sat fără cîini, țară, loc, casă unde fie-care face ce-i place, fără să-i pese de nimeni și de nimic; 👉 ALBIE, APĂ, BRÎNZĂ, LĂTRA, OGAR ¶ 2 Ⓕ Om rău la inimă: atîta am avut, pe Lixandru, și mi l-au mîncat cîinii ăștia (BR.-VN.) ¶ 3 F Porc de ~, om rău din cale afară, cu inima împietrită ¶ 4 💫 CÎINELE-MARE și CÎINELE-MIC, două constelațiuni numite de popor „dulăul” și „cățelul” (OT.) (🖼 1250) ¶ 5 🐦 Bucov. ~ -TĂTĂRESC -NAGÎȚ; după legendă, Tătarii ar fi dresat aceste păsări; slujindu-se de ele spre a se descoperi, în timpul năvălirilor lor, pe Românii ce se ascundeau ¶ 6 🐙 Mold. Bucov. CÎINELE-BABEI¹, larva mai multor specii de fluturi (MAR.) (🖼 1251): --CÎINELE-BABEI², mic crustaceu care trăește prin locurile umede și întunecoase, prin pivniți, etc.; numit și „molie” sau „mîța-popii” (Oniscus asellus) (🖼 1252) ¶ 7 🌿 IARBA-CÎINELUI, plantă ierboasă, cu frunzele păroase, numită și „pir-gros” sau „curcubeu” (Cynodon dactylon) (🖼 1253) ¶ 8 🌿 LAPTELE-CÎINELUI, numele a mai multor specii de Euphorbia, 👉 ALIOR, AIOR, LAPTELE-CUCULUI, LAPTELE-LUPULUI ¶ 9 🌿 LEMNUL-CÎINELUI 👉 LEMN-CÎINESC ¶ 10 🌿 LIMBA-CÎINELUI – ARĂRIEL ¶ 11 Cîine-cîinește, loc. adv. Cu mare greu, mai mult în silă: și d’abia, cîine-cîinește, putu să urnească din loc acea murdărie (ISP.) [lat. canis, canem].

arăriel s. m.

arăriel s. m.

arăriel s. m.

ARĂRIEL s. (BOT.; Cynoglossum officinale) (pop.) otrățel, limba-câinelui, plescaiță-roșie.

ARĂRIEL s. (BOT.; Cynoglossum officinale) (pop.) otrățel, limba-cîinelui, plescaiță-roșie.