3 definiții pentru stupitul-cucului


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!stupítul-cúcului (plantă) s. m. art.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STUPITUL-CUCULUI s. (BOT.; Cardamine pratensis) (reg.) spumeală, limba-șarpelui, scuipatul-cucului.

stupitul cucului s. v. MĂRGICA CUCULUI.

Intrare: stupitul-cucului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stupitul-cucului
plural
genitiv-dativ singular
  • stupitului-cucului
plural
vocativ singular
plural