13 definiții pentru analitic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

analític, ~ă a [At: HASDEU, I. C. VIII / Pl: ~ici, -ice / E: fr analitique, lat analiticus, ngr ὰναλυτιϰός] 1-2 Care se bazează pe analiză (1, 4). 3-4 Care procedează prin analiză (1, 4). 5 (Îs) Chimie ~ă Ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și combinațiilor lor. 6 (Îs) Spirit ~ Capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg, spre a-l cunoaște Si: analitism (5). 7 (Îas) Persoană care are capacitate analitică (6). 8 (Îs) Limbă -ă Limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate. 9 (Îs) Geometrie ~ă Ramură a geometriei care folosește calculul algebric. 10 (Îs) Fizică -ă Ramură a fizicii care folosește calculul infinitezimal.

ANALÍTIC, -Ă, analitici, -ce, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Spirit analitic = capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg; persoană care are această capacitate. Limbă analitică = limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate. ♦ (Mat., Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. Geometrie analitică. – Din fr. analytique, lat. analyticus.

ANALÍTIC, -Ă, analitici, -ce, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Spirit analitic = capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg; persoană care are această capacitate. Limbă analitică = limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate. ♦ (Mat., Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. Geometrie analitică. – Din fr. analytique, lat. analyticus.

ANALÍTIC, -Ă, analitici, -e, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. Metodă analitică. Judecată analitică. ◊ [Filimon a scris] o serie de articole teatrale, cari dovedesc un spirit cultivat, analitic și serios. GHICA, S. A. 79. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor care alcătuiesc o substanță oarecare. Limbă analitică = limbă în care multe dintre caracteristicile gramaticale sînt exprimate prin cuvinte separate (și nu prin schimbări de terminații). Limbile romanice sînt în general limbi analitice. ♦ (Mat., Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. Geometrie analitică = ramură a geometriei care folosește în studiul ei calculul algebric. Programă analitică v. programă.

ANALÍTIC, -Ă, analitici, -e, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Limbă analitică = limbă care se servește de termeni speciali (prepoziții, conjuncții, pronume etc.) pentru a exprima raporturile gramaticale. ♦ (Mat.; Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. – Fr. analytique (lat. lit. analyticus).

ANALÍTIC, -Ă adj. Bazat pe analiză. ◊ Chimie analitică = parte a chimiei care studiază elementele componente ale substanțelor; limbă analitică = limbă care are tendința de a exprima prin cuvinte separate diferitele caracteristici gramaticale; (despre forme gramaticale) alcătuit din două sau mai multe cuvinte; filozofie analitică = orientare filozofică care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice și conceptuale ale cunoașterii. ♦ Care utilizează calculul algebric și infinitezimal. [< fr. analytique, it. analitico, gr. analytikos].

ANALÍTIC, -Ă adj. 1. bazat pe analiză. ♦ chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanțelor; limbă ~ă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie ~ă = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice și conceptuale ale cunoașterii. 2. care utilizează calculul algebric și infinitezimal. ♦ geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază proprietățile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric. (< fr. analytique, lat. analythicus)

ANALÍTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care este bazat pe analiză. ◊ Chimie ~că parte a chimiei care studiază compoziția chimică a substanțelor. Limbă ~că limbă în care raporturile gramaticale sunt explicate prin cuvinte izolate. 2) mat. fiz. Care folosește calculul algebric și infinitezimal. /<lat. analyticus, fr. analytique, germ. analytisch

analitic a. care procede prin analiză: tabla analitică a materiilor; limbă analitică, care tinde a descompune cugetarea, exprimând ideile și relațiunile lor prin vorbe și particule izolate: limba română e limbă analitică, cea latină e una sintetică; geometrie analitică, studiul geometriei cu ajutorul algebrei.

*analític, -ă adj. (vgr. analytikós). Care lucrează analizînd: metoda analitică. Limbă analitică, care descompune cugetarea exprimînd ideĭle și relațiunile lor pin vorbe și particule izolate, cum face limba românească cînd zice pe alțiĭ (doŭă cuvinte), pe cînd latina zicea alios (un cuvînt), saŭ fr. les hommes față de rom. oameniĭ. Geometrie analitică, studiată cu ajutoru algebreĭ. Adv. În mod analitic. V. sintetic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

analític adj. m., pl. analítici; f. analítică, pl. analítice

analític adj. m., pl. analítici; f. sg. analítică, pl. analítice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ANALÍTIC, -Ă adj. (< fr. analytique, it. analitico, gr. analitikos): în sintagmele declinare analitică, flexiune analitică, formă flexionară analitică, limbă analitică, mod analitic, morfem analitic și timp analitic (v.).

Intrare: analitic
analitic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • analitic
  • analiticul
  • analiticu‑
  • analitică
  • analitica
plural
  • analitici
  • analiticii
  • analitice
  • analiticele
genitiv-dativ singular
  • analitic
  • analiticului
  • analitice
  • analiticei
plural
  • analitici
  • analiticilor
  • analitice
  • analiticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

analitic

  • 1. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: sintetic 2 exemple
    exemple
    • Metodă analitică. Judecată analitică.
      surse: DLRLC
    • [Filimon a scris] o serie de articole teatrale, cari dovedesc un spirit cultivat, analitic și serios. GHICA, S. A. 79.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Spirit analitic = capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg; persoană care are această capacitate.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. Limbă analitică = limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Limbile romanice sunt în general limbi analitice.
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. (Despre forme gramaticale) Alcătuit din două sau mai multe cuvinte.
        surse: DN
    • 1.4. Filosofie analitică = orientare filosofică care reduce filosofia la analiza mijloacelor lingvistice și conceptuale ale cunoașterii.
      surse: DN
    • 1.5. matematică fizică Care folosește calculul algebric și infinitezimal.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • 1.5.1. Geometrie analitică = ramură a geometriei care folosește în studiul ei calculul algebric.
        surse: DLRLC MDN '00
    • 1.6. Programă analitică.
      surse: DLRLC

etimologie: