năvalnic, ~ă [At: PSALT. 148 / V: (îrg) ~arn~, nevarn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: năvală + -nic] 1 a Care nu poate fi domolit, potolit, stăpânit Si: aprig, furtunos, impetuos, violent. 2 a Cumplit. 3 a (Rar) Greu de suportat. 4 sm (Rar) Năvălitor (1). 5 a (Trs) Foarte mare și puternic. 6 sn Specie de ferigă cu frunzele late, lucitoare dispuse în rozete, folosită în medicina populară și în descântece Si: (reg) iarba-ciutei, limba-cerbului, limba-vacii, limba-vecinei (Scolopendrium vulgare). 7 sn (Bot; reg) Ferigă (Polystichum filix mas). 8 sn (Bot; reg) Ferigă de câmp (Pteridium aquilium). 9 s (Bot; reg) Odolean (Valeriana officinalis). 10 sn (Bot; reg) Nu-mă-uita (Myosotis silvatica). 11 sn (Reg; îe) A avea ~ A fi iubit, simpatizat de lume. 12 s (Reg; îae) Se spune despre o prăvălie care are mulți clienți.

NĂVALNIC¹ s. m. Ferigă cu frunzele mari, lucitoare, în formă de rozetă, folosită în medicină (Scolopendrium vulgare). Mi-a poroncit oftînd S-adun în faptul zilei și flori și buruiene, Năvalnic, odoleană, sulcină, sinziene. ALECSANDRI, T. II 201.

NĂVALNIC¹ ~ci m. Plantă erbacee reprezentând o varietate a ferigii, dar cu frunze întregi, lucioase, care crește prin locuri umede, fiind folosită în scopuri medicinale. /năvală + suf. ~nic

năvalnic a. și adv. impetuos: sare năvalnic. ║ m. 1. plantă cu proprietăți amare din care se face un ceaiu bun pentru tuse (Scolopendrium); 2. Mold. odolean (pisicile dau năvală la această plantă).

năválnic, -ă adj. (d. năvală). Impetuos. Adv. În mod impetuos. S.m. Ferigă. Limba vecineĭ, o plantă întrebuințată contra tuseĭ și pe care fetele de la țară o poartă în sîn cu speranță că așa vor năvăli pețitoriĭ la ele (scolopendrium/vulgare saŭ officinarum). Munt. Mold. Valeriană. – Vechĭ și năvarnic și nevarnic. V. odoleană.

năvalnic² (plantă) s. m.

năvalnic² (plantă) s. m.

năvalnic (bot.) s. m.

NĂVALNIC s. v. ferigă.

NĂVALNIC adj., s. I. adj. 1. înviforat, viforos, vijelios. (Furtună ~.) 2. v. dezlănțuit. 3. v. impetuos. II. s. (BOT.; Scolopendrium vulgare) limba-cerbului, (rar) scolopendră, (reg.) iarba-ciutei, limba-vacii, limba-vecinei.

NĂVALNIC adj., s. I. adj. 1. înviforat, viforos, vijelios. (Furtună ~.) 2. debordant, dezlănțuit, furtunos, impetuos, nestăpînit, nestăvilit, tumultuos. (Dansează într-un ritm ~.) 3. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Temperament ~.) II. s. (BOT.; Scolopendrium vulgare) limba-cerbului, (rar) scolopendră, (reg.) iarba-ciutei, limba-vacii, limba-vecinei.

năvalnic s. v. FERIGĂ.

năválnic, s.m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete (Phyllitis scolopendrium); limba-cerbului, limba-boului, limba-vecinului. ■ (med. pop.) Contra tusei, răni, fierbințeală. – Din năvală + suf. -nic (Scriban, DEX, MDA).

năvalnic, s.m. – (bot.) Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în med. pop. (Philitis scolopendrium) Se mai numește limba cerbului, limba boului, iar în Borșa, limba vecinului, „deoarece vecinul are limbă lungă și spune din re’ voință ce nu ar fi de spus” (A. Coman, cf. Nădișan, 2000: 68). – Din năvală (der. regr. din năvăli < sl. navaljati) + suf. -nic (Scriban, DEX, MDA).