4 definiții pentru limba-mielului


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!límba-miélului (plantă) s. f. art., g.-d. art. límbii-miélului

límba-miélului (bot.) s. f.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LIMBA-MIELULUI s.f. (bot.) Plantă erbacee cu frunze mari și flori albastre sau albe (Borrago officinalis), ale cărei frunze mari, cu gust de castravete, se pot consuma în salate și ale cărei flori, zaharate (trecute prin albuș bătut și apoi prin zahăr pudră), se folosesc în gastronomie ca elemente de decor pentru salate de fructe și înghețate.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Borago officinalis L. « Limba mielului ». Specie care înflorește vara. Flori (caliciul în întregime divizat, corolă cu lobii ovali ascuțiți, staminele externe reunite într-un tub) albastre, aplecate, în paniculă, cu ramuri scorpioide. Frunzele superioare caulinare, sesile, ovat-lunguiețe, subcordiforme la bază, cele inferioare obtuze, eliptice, atenuate la bază. Plantă anuală, erbacee, acoperită cu peri aspri. Tulpină ramificată.

Intrare: limba-mielului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limba-mielului
plural
genitiv-dativ singular
  • limbii-mielului
plural
vocativ singular
plural

limba-mielului, limba-mielușelului limba-mielului

  • 1. Plantă erbacee acoperită cu peri aspri, cu flori albastre sau albe, folosită contra tusei (Borago officinalis).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: arăriel

etimologie: