LIMBA, limbez, vb. I. Tranz. A descărca o navă pentru a-i permite trecerea prin locurile mai puțin adânci și a o reîncărca după ce ea ajunge la o adâncime mai mare. – Din limb.^[1]

limba vt [At: DL / Pzi: ~bez / E: limb²] (Mar) A descărca o navă pentru a permite trecerea prin locuri mai puțin adânci, urmând ca, ajunse în zone în care apa este mai adâncă, să fie din nou încărcate Si: alimba.

LIMBA, limbez, vb. I. Tranz. A descărca o navă pentru a-i permite trecerea prin locurile mai puțin adânci și a o reîncărca după ce ea ajunge la o adâncime mai mare. – Din limb.

LIMBA, limbez, vb. I. Tranz. A descărca o navă pentru a-i înlesni trecerea într-un loc puțin adînc și a o reîncărca după ce a ajuns la o adîncime mare.

LIMBA vb. I. tr. A descărca o navă pentru a-i înlesni trecerea printr-un loc puțin adânc, reîncărcând-o după aceea. [< limb³].

LIMBÁ¹ vb. tr. a descărca o navă parțial sau total, în limburi (5), pentru a-i înlesni trecerea printr-un loc puțin adânc, reîncărcând-o după aceea; a limba. (< limb)

LÍMBA² s. m. arbore african mare, cu lemn gălbui-albicios, cu reflexe mătăsoase, ușor, cu densitate redusă. (< fr. limba)

A LIMBÁ ~éz tranz. (nave) A descărca, reîncărcând ulterior, pentru a-i permite trecerea printr-un loc puțin adânc. /Din limb

limba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. limbez, 3 limbează; conj. prez. 1 sg. să limbez, 3 să limbeze

limba (a ~) vb., ind. prez. 3 limbează

limba vb., ind. prez. 1 sg. limbez, 3 sg. și pl. limbează

limba, limbez v. t. (vulg.) 1. a practica aniliția sau cuniliția. 2. a linguși, a flata.