limbariță sf [At: DEX / Pl: ~țe / E: limbă + -ariță] 1 Plantă cu tulpina dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii care crește prin locuri umede (Alisma plantago-aquatica). 2 (Fam; fig) Tendință de a vorbi mult și fără rost. 3 (Fam; îe) A avea ~ A vorbi mult.

LIMBARIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, ramificată, și cu flori albe sau trandafirii, ce crește prin locuri umede. /limbă + suf. ~ariță

limbariță f. 1. bășică sub limbă; 2. plantă acvatică cu flori mici, albe sau trandafirii (Alisma plantago).

limbáriță f., pl. e (d. limbă). Limba broașteĭ, patlagină de apă (alisma plantágo).

limbariță (fam.) s. f., g.-d. art. limbariței; pl. limbarițe

limbariță (fam.) s. f., g.-d. art. limbariței; pl. limbarițe

limbariță s. f., g.-d. art. limbariței; pl. limbarițe

ALISMA L., LIMBARIȚĂ, fam. Alismataceae. Gen originar din Europa, Asia, Africa, America, Australia, cca 9 specii, de spâ sau mlaștină. Flori (6 stamine, rar 9, 3 petale exterioare, verzi, persistente și 3 interioare, mai mari, caduce) hermafrodite, albe sau roz, scurt- sau lung-pedunculate, in umbelă sau paniculă ramificată, cu ciie 3 bractee. Fruct cu o singură sămînță. Frunze radicale pețiolate, erecte, lanceolate sau ovate.

LIMBARIȚĂ s. v. pătlagină.

LIMBARIȚĂ s. (BOT.; Alisma plantago) (reg.) limba-bălților, limba-broaștei, limba-oii, pătlagină-de-apă, podbal-de-apă.

limbariță s.f. I (bot.) 1 Alisma plantago-aquatica; <reg.> brâncariță, limba-bălții (v. limbă), limba-bălților (v. limbă), limba-broaștei (v. limbă), limba-oii (v. limbă), limba-vacii (v. limbă), pătlagina-bălților (v. pătlagină), pătlagină-de-apă, podbal-de-apă, pulmuna-de-pe-baltă (v. pulmună), rahnă². 2 (reg.) v. Limba-cerbului (v. limbă). Năvalnic (Scolopendrium vulgare). 3 (reg.) v. Măselariță¹ (Hyoscyamus niger). 4 (reg.) v. Pătlagină. Pătlagină-îngustă (Plantago lanceolata). II (med. vet.; reg.) v. Cobe.

LIMBARIȚĂ s. (BOT.; Alisma plantago) (reg.) limba-bălților, limba-broaștei, limba-oii, pătlagină-de-apă, podbal-de-apă.

limbariță s. v. PĂTLAGINĂ.

limbáriță, limbarițe, s.f. (bot.) Plantă cu tulpină dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede; pătlagină de apă (Alismo plantago-aquatica). ■ „Frundză mare, crește laolaltă grămadă și o mănâncă tot felul de marhă” (Papahagi, 1925). ■ (med. pop.) Contra paraliziei (pocitură) și febrei tifoide (lungoare). – Din limbă + suf. -ariță (Scriban, DEX, MDA).

limbariță, limbarițe, s.f. – (bot.) Plantă cu tulpină dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede; pătlagină de apă (Alismo plantago-aquatica). „Frundză mare, crește laolaltă grămadă și o mănâncă tot felul de marhă” (Papahagi, 1925). – Din limbă (< lat. lingua) + suf. -ariță (Scriban, DEX, MDA).

limbariță, -e, s.f. – (bot.) Plantă cu tulpină dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede; pătlagină de apă (Alismo plantago-aquatica). „Frundză mare, crește laolaltă grămadă și o mănâncă tot felul de marhă” (Papahagi 1925). – Din limbă (< lat. lingua) + -riță.