limbariță sf [At: DEX / Pl: ~țe / E: limbă + -ariță] 1 Plantă cu tulpina dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii care crește prin locuri umede (Alisma plantago-aquatica). 2 (Fam; fig) Tendință de a vorbi mult și fără rost. 3 (Fam; îe) A avea ~ A vorbi mult.

LIMBARIȚĂ sf. 🌿 Plantă, cu tulpina dreaptă, ramificată, cu flori mici albe sau trandafirii, ce crește prin bălți, șanțuri cu apă, pîraie, etc.; numită și „limba-bălților”, „limba-broaștei”, „pătlagină-de-apă”, etc. (Alisma plantago) (🖼 2893) [limbă].

LIMBARIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, ramificată, și cu flori albe sau trandafirii, ce crește prin locuri umede. /limbă + suf. ~ariță

limbariță f. 1. bășică sub limbă; 2. plantă acvatică cu flori mici, albe sau trandafirii (Alisma plantago).

limbáriță f., pl. e (d. limbă). Limba broașteĭ, patlagină de apă (alisma plantágo).

LIMBĂ (pl. -bi) sf. 1 🫀 Partea musculară mobilă din gura omului și a multor animale, organul principal al gustului, care contribue încă la producerea graiului, la mestecarea și înghițirea alimentelor (🖼 2886): a i se usca limba de sete; a scoate limba; a aștepta, a alerga, a umbla după ceva cu limba scoasă, cu limba de un cot, a aștepta, a căuta să capete un lucru de care cineva are mare nevoie: cîți sînt cu averi mari cari aleargă după pensie cu limba scoasă (ALECS.) ¶ 2 🍽 Limba animalelor considerată ca aliment: ~ de vițel, de bou, de porc; ~ fiartă, afumată ¶ 3 Limba considerată numai ca organ al vorbirii: a prinde (la) limbă, a deveni vorbăreț; Ⓕ; a-și ținea limba în gură; a-și pune frîu limbii, a se feri de a vorbi (ceea ce nu trebue, mai mult decît trebue); a fi slobod la ~, a avea ~ lungă, a vorbi prea mult, a spune ceea ce nu trebue; de aci, LIMBĂ-LUNGĂ, om prea vorbăreț (PAMF.); a avea mîncărime de ~, a nu putea tăcea din gură, a avea chef să tot vorbească: avea, biet, mîncărime de ~, dară îi era frică ... să dea pe față taina (ISP.); parcă-l trage cineva de ~, parcă-l silește cineva să vorbească; a-și mușca limba, a se căi de a fi vorbit. de a fi spus ceea ce nu trebuia; a i se deslega limba, a începe să vorbească după multă tăcere; îmi vine, îmi umblă, îmi stă pe ~, nu-mi pot aduce aminteimediat de acest lucru, de acest cuvînt, de acest nume, cu toate că-l știu bine: ajutați-mi a spune, că nu-mi aduc aminte, dar îmi umblă prin ~ (ȚICH.); (P): limba taie mai mult decît sabia; – limba oase n’are și oase sfarmă; – limba îndulcește, limba amărăște, o vorbă poate face și bine și rău; – toată pasărea pe limba ei piere, de multe ori omul dă de necazuri pentru că nu știe să tacă cînd trebue; 👉 BOU 12 ¶ 4 Cu ~ de moarte, cu ultima voință exprimată, pe patul morții: un om, la moartea lui, de-și va lăsa, cu ~ de moarte, mult puțin ce va avea (PRV.-MB.); ea lăsase cu ~ de moarte să-i facă coșciugul din scîndurile clavirului (I.-GH.) ¶ 5 📖 Totalitatea cuvintelor, formelor și construcțiunilor întrebuințate de o colectivitate de oameni pentru a-și exprima gîndirea prin graiu sau prin scris: limba latină, română, franceză; ~ străină, literară, populară; ~ maternă, învățată în copilărie, vorbită acasă cu părinții; ~ moartă, care nu se mai vorbește (greaca, latina, ebraica, sanscrita, etc.); ~ vie, care se vorbește încă ¶ 6 ⊕ Graiu convențional: limba muților, hoților ¶ 7 🎖️ ‡ Informațiune cu privire la mișcările, la starea, la poziția dușmanilor; a prinde ~, a afla prin spioni: m’apropiu de lagărul leșesc, ca să prind ~ și să aflu ceva (ALECS); prinzînd ~ despre starea lagărului lui Mateiaș (ISP.) ¶ 8 ‡ Popor (în spec. păgîn, sau considerat ca atare): oștile protivnicilor se alcătuiau din toate limbile păgîne din răsărit (ISP.); ~ rea (BRL.), neam rău ¶ 9 Ori-ce are o analogie sau o asemănare cu o limbă: limbi de foc; limba clopotului: ușile se izbeau, clămpînd ca o ~ de clopot ce nu atinge arama (D.-ZAMF.); limba meliței, cumpenei, briceagului, etc.; 👉 LOPĂȚICĂ 4; pe creasta casei... scîrție, la fite-ce bătaie de vînt, două limbi de tinichea (DLVR.) ¶ 10 Fășie lungă și îngustă: ~ de pămînt; ~ de mal; ~ de pădure: portul cel vechiu se află la marginea limbii de pămînt ce înaintează în mare (BOL.); oraș însemnat al Bulgariei, împins în Dunăre pe o ~ de mal (VLAH.); flămînd și trudit străbătea o ~ de pădure (VLAH.); ia, cît cole... un deal și-o vale și-o ~ de pădure (GN.); dincoace despre noi se include cu o ~ de mare, care iese din marea Albă (M.-COST.) ¶ 11 🌿 LIMBA-APEI = BROSCARIȚĂ; LIMBA-BĂLȚILOR = LIMBARIȚĂ; LIMBA-BOULUI¹, plantă acoperită cu peri aspri și țeposi, cu frumoase flori mari, albastre (Anchusa italica); LIMBA-BOULUI² – MIRUȚĂ; LIMBA-BOULUI³ = SICĂ; LIMBA-BROAȘTEI¹ = LIMBARIȚĂ; LIMBA-BROASTEI² = IARBA-BROAȘTELOR; LIMBA-CÎNELUI = ARĂRIEL; LIMBA-CERBULUI = NĂVALNIC¹; LIMBA-CUCULUI 👉 CUC 6; LIMBA-MĂRII, mică plantă cu flori albe, trandafirii, purpurii sau violete, originară din Europa meridională, cultivată adesea ca plantă decorativă; numită și „limbușoară” (Iberis umbellata) (🖼 2887); LIMBA-MIELULUI, plantă acoperită cu peri aspri, cu flori frumoase albastre, rar albe, întrebuințate în medicină pentru proprietățile lor sudorifice și pectorale; numită și „atrățel”, „otrățel” sau „boranță” (Borrago officinalis) (🖼 2888); LIMBA-OII¹, plantă cu flori purpurii dispuse în capitol; numită și „pălămidă” (Cirsium canum); LIMBA-OII² = PĂTLAGINĂ; LIMBA-PEȘTELUI¹, plantă cu frunzele de un verde-albăstruiu; face flori violete cu un caliciu alb-albăstruiu (Statica limonium) (🖼 2889); LIMBA-PEȘTELUI² = SICĂ; LIMBA-ȘARPELUI, plantă cu o frunză mică ovală, care îmbrățișază tulipina (Ophioglossum vulgatum) (🖼 2890); LIMBA-VACII, LIMBA-VECINEI (BD.-DEL.) = NĂVALNIC¹; LIMBA-VRĂBIEI, mică plantă, cu flori verzui mititele, al cărei fruct e cu o nuculă cu o singură sămînță (Thymelaea passerina) (🖼 2891) ¶ 12 🐟 = CAMBULĂ; – LIMBĂ-DE-MARE, pește de mare, foarte turtit, de felul cambulei; numit și „glosă” sau „șoarece-de-mare” (Solea impar) (🖼 2892)[lat. lĭngua].

limbariță (fam.) s. f., g.-d. art. limbariței; pl. limbarițe

limbariță (fam.) s. f., g.-d. art. limbariței; pl. limbarițe

limbariță s. f., g.-d. art. limbariței; pl. limbarițe

ALISMA L., LIMBARIȚĂ, fam. Alismataceae. Gen originar din Europa, Asia, Africa, America, Australia, cca 9 specii, de spâ sau mlaștină. Flori (6 stamine, rar 9, 3 petale exterioare, verzi, persistente și 3 interioare, mai mari, caduce) hermafrodite, albe sau roz, scurt- sau lung-pedunculate, in umbelă sau paniculă ramificată, cu ciie 3 bractee. Fruct cu o singură sămînță. Frunze radicale pețiolate, erecte, lanceolate sau ovate.

LIMBARIȚĂ s. v. pătlagină.

LIMBARIȚĂ s. (BOT.; Alisma plantago) (reg.) limba-bălților, limba-broaștei, limba-oii, pătlagină-de-apă, podbal-de-apă.

limbariță s.f. I (bot.) 1 Alisma plantago-aquatica; <reg.> brâncariță, limba-bălții (v. limbă), limba-bălților (v. limbă), limba-broaștei (v. limbă), limba-oii (v. limbă), limba-vacii (v. limbă), pătlagina-bălților (v. pătlagină), pătlagină-de-apă, podbal-de-apă, pulmuna-de-pe-baltă (v. pulmună), rahnă². 2 (reg.) v. Limba-cerbului (v. limbă). Năvalnic (Scolopendrium vulgare). 3 (reg.) v. Măselariță¹ (Hyoscyamus niger). 4 (reg.) v. Pătlagină. Pătlagină-îngustă (Plantago lanceolata). II (med. vet.; reg.) v. Cobe.

LIMBARIȚĂ s. (BOT.; Alisma plantago) (reg.) limba-bălților, limba-broaștei, limba-oii, pătlagină-de-apă, podbal-de-apă.

limbariță s. v. PĂTLAGINĂ.

limbáriță, limbarițe, s.f. (bot.) Plantă cu tulpină dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede; pătlagină de apă (Alismo plantago-aquatica). ■ „Frundză mare, crește laolaltă grămadă și o mănâncă tot felul de marhă” (Papahagi, 1925). ■ (med. pop.) Contra paraliziei (pocitură) și febrei tifoide (lungoare). – Din limbă + suf. -ariță (Scriban, DEX, MDA).

limbariță, limbarițe, s.f. – (bot.) Plantă cu tulpină dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede; pătlagină de apă (Alismo plantago-aquatica). „Frundză mare, crește laolaltă grămadă și o mănâncă tot felul de marhă” (Papahagi, 1925). – Din limbă (< lat. lingua) + suf. -ariță (Scriban, DEX, MDA).

limbariță, -e, s.f. – (bot.) Plantă cu tulpină dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede; pătlagină de apă (Alismo plantago-aquatica). „Frundză mare, crește laolaltă grămadă și o mănâncă tot felul de marhă” (Papahagi 1925). – Din limbă (< lat. lingua) + -riță.