17 definiții pentru batjocori batjocuri


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

batjocori vt [At: CORESI, ap. HEM. 2758 / V: (Trs; Mol; înv) badgiocuri, bagiocuri, -curi, (reg) bătjocuri / P: baj- / Pzi: ~resc / E: batjocură + -i] 1 A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară Si: a-și bate joc, a lua în râs, a batjocura (3). 2 (Pex) A umili. 3 A necinsti o femeie Si: (înv) a batjocura (3).

BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face de rîs, de rușine sau de ocară (prin vorbe sau prin fapte); a-și bate joc (de cineva sau de ceva), a lua în rîs; a umili, a înjosi. [Boierii] nu s-au gîndit că voi [țăranii] sînteți oameni și v-au pus în jug și v-au batjocorit. DUMITRIU, B. F. 11. Un boier... ne batjocorea că ce ne trebuie nouă țăranilor unire. SADOVEANU, N. F. 49. Auzi, tîlharul, cum batjocorește lumea! ALECSANDRI, T. 95. ♦ (Cu privire la o femeie) A necinsti, a viola. – Variantă: (Transilv., Mold.) batjocurí (SBIERA, P. 19, NEGRUZZI, S. I 9) vb. IV.

BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face de râs, de rușine, de ocară; a insulta; p. ext. a umili, a înjosi. [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură.

A BATJOCORÍ ~ésc tranz. 1) A trata cu vorbe de batjocură; a ocărî; a certa. 2) A pune într-o situație de inferioritate, lezând demnitatea cuiva; a face de batjocură; a umili; a înjosi. 3) A supune actului sexual prin violență; a silui; a necinsti; a viola. /Din batjocură

batjocorì v. a lua în râs, a aduce cuiva batjocură.

batjocuri v vz batjocori

BATJOCURÍ vb. IV v. batjocori.

BATJOCURÍ vb. IV v. batjocori.

BATJOCURÍ vb. IV v. batjocori.

BATJOCURÍ vb. IV. v. batjocori.

batjocurésc și (ob.) baj- v. tr. (d. batjocură). Ocărăsc cu epitete aspre. Ofensez, înjosesc, îmĭ bat joc. – Și batjocoresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

batjocorí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 să batjocoreáscă

batjocorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. batjocorésc, imperf. 3 sg. batjocoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. batjocoreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BATJOCORÍ vb. 1. a ridiculiza, a zeflemisi, (înv. și reg.) a măscări, (Transilv. și Mold.) a ciufuli, (înv. și pop. fig.) a spurca. 2. v. profana. 3. v. dezonora. 4. v. viola.

BATJOCORI vb. 1. a ridiculiza, a zeflemisi, (înv. și reg.) a măscări, (Transilv. și Mold.) a ciufuli, (înv. și pop. fig.) a spurca. (Toți îl ~.) 2. a necinsti, a pîngări, a profana, a spurca, a viola, (înv. și pop.) a prihăni. (~ un loc considerat sfînt.) 3. a compromite, a dezonora, a necinsti, a terfeli, (fig.) a întina, a mînji, a murdări, a păta, a pîngări, a profana, a spurca, (reg. fig.) a pricăji. (Încerca să-i ~ memoria.) 4. a necinsti, a silui, a viola, (Transilv.) a căzni, (înv.) a rușina, a sili, a spurca, (fig.) a pîngări. (O femeie ~.)

Intrare: batjocori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • batjocori
  • batjocorire
  • batjocorit
  • batjocoritu‑
  • batjocorind
  • batjocorindu‑
singular plural
  • batjocorește
  • batjocoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • batjocoresc
(să)
  • batjocoresc
  • batjocoream
  • batjocorii
  • batjocorisem
a II-a (tu)
  • batjocorești
(să)
  • batjocorești
  • batjocoreai
  • batjocoriși
  • batjocoriseși
a III-a (el, ea)
  • batjocorește
(să)
  • batjocorească
  • batjocorea
  • batjocori
  • batjocorise
plural I (noi)
  • batjocorim
(să)
  • batjocorim
  • batjocoream
  • batjocorirăm
  • batjocoriserăm
  • batjocorisem
a II-a (voi)
  • batjocoriți
(să)
  • batjocoriți
  • batjocoreați
  • batjocorirăți
  • batjocoriserăți
  • batjocoriseți
a III-a (ei, ele)
  • batjocoresc
(să)
  • batjocorească
  • batjocoreau
  • batjocori
  • batjocoriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • batjocuri
  • batjocurire
  • batjocurit
  • batjocuritu‑
  • batjocurind
  • batjocurindu‑
singular plural
  • batjocurește
  • batjocuriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • batjocuresc
(să)
  • batjocuresc
  • batjocuream
  • batjocurii
  • batjocurisem
a II-a (tu)
  • batjocurești
(să)
  • batjocurești
  • batjocureai
  • batjocuriși
  • batjocuriseși
a III-a (el, ea)
  • batjocurește
(să)
  • batjocurească
  • batjocurea
  • batjocuri
  • batjocurise
plural I (noi)
  • batjocurim
(să)
  • batjocurim
  • batjocuream
  • batjocurirăm
  • batjocuriserăm
  • batjocurisem
a II-a (voi)
  • batjocuriți
(să)
  • batjocuriți
  • batjocureați
  • batjocurirăți
  • batjocuriserăți
  • batjocuriseți
a III-a (ei, ele)
  • batjocuresc
(să)
  • batjocurească
  • batjocureau
  • batjocuri
  • batjocuriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

batjocori batjocuri

  • 1. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: certa ocărî 2 exemple
    exemple
    • Un boier... ne batjocorea că ce ne trebuie nouă țăranilor unire. SADOVEANU, N. F. 49.
      surse: DLRLC
    • Auzi, tîlharul, cum batjocorește lumea! ALECSANDRI, T. 95.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • batjocură
    surse: DEX '09 DEX '98