7 definiții pentru spionat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

spionat sn [At: FM (1841), 2842/35 / P: spi-o~ / V: ~nit / E: spiona] 1 (Înv) Spionare (1). 2 (Rar) Spionare (2).

spiona [At: ȘINCAI, HR. III, 106/30 / P: spi-o~ / V: (înv) ~ni, șpioni, (reg) ~ihoni, șp~, șpeo~ (Pzi: șpeon) / Pzi: ~nez / Cj: 3 (îvr) să ~nească / E: spion] 1 vt (C. i. persoane, formațiuni militare, instituții, organizații etc. sau acțiunile, situația, poziția lor) A strânge pe ascuns secrete de natură militară, politică, economică etc. ale unui stat, ale unei organizații etc. cu scopul de a le transmite altui stat sau altei organizații. 2-3 vtrr (C. i. persoane sau faptele, manifestările etc. lor) A (se) supraveghea pe ascuns pentru a surprinde gânduri intenții secrete etc. Si: a iscodi, a observa, a pândi, a urmări, (îvp) a priveghea, (pop) a cerca (3), (îrg) a păzi, (îvr) a prăvi.

SPIONÁ, spionez, vb. I. 1. Intranz. A culege în mod clandestin informații secrete privitoare la un stat și a le transmite altui stat. 2. Tranz. și refl. recipr. A (se) iscodi, a (se) pândi în scopul de a raporta cuiva cele aflate. ♦ A (se) privi, a (se) urmări pe furiș. [Pr.: spi-o-] – Din germ. spionieren, it. spionare. Cf. fr. espionner.

SPIONÁ vb. I. intr. A face spionaj. ♦ tr. A iscodi, a pândi. [Pron. spi-o-, var. șpiona vb. I. / < it. spionare, fr. espionner].

A SPIONÁ ~éz 1. intranz. A fi spion. 2. tranz. A urmări în calitate de spion. /<germ. spionieren, it. spionare, fr. espionner


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spioná vb. (sil. spi-o-), ind. prez. 1 sg. spionéz, 3 sg. și pl. spioneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPIONÁ vb. a iscodi, a observa, a pândi, a urmări, (înv. și pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a acera, a păzi. (Îl ~ din umbră.)

Intrare: spionat
spionat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spionat
  • spionatul
  • spionatu‑
  • spiona
  • spionata
plural
  • spionați
  • spionații
  • spionate
  • spionatele
genitiv-dativ singular
  • spionat
  • spionatului
  • spionate
  • spionatei
plural
  • spionați
  • spionaților
  • spionate
  • spionatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

spiona șpiona

  • 1. intranzitiv A culege în mod clandestin informații secrete privitoare la un stat și a le transmite altui stat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. tranzitiv reflexiv reciproc A (se) iscodi, a (se) pândi în scopul de a raporta cuiva cele aflate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: iscodi pândi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Uneori li se părea că e cineva care-i ascultă, îi spionează, ș-atunci își scoborau glasul. VLAHUȚĂ, O. A. 244.
      surse: DLRLC
    • Nu se puteau suferi și se spionau. PAS, Z. I 156.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A (se) privi, a (se) urmări pe furiș.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: urmări attach_file 2 exemple
      exemple
      • Erau frumoase și spionau cu priviri agere pe cei trei oșteni. SADOVEANU, O. VII 60.
        surse: DLRLC
      • Așa vorbii, cu ochii spionîndu-l; Iar la sfîrșit cedarăm fiecare. TOPÎRCEANU, B. 97.
        surse: DLRLC

etimologie: