13 definiții pentru dragavei dragavel drăgăvei


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dragavéi sm [At: GRECEANU, FL. 506 / V: (reg) ~él, drăgăvél / Pl: ~ / E: nct] 1 Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze dințate, lungi și înguste, folosită în alimentație și în medicina populară Si: (reg) ștevie creață, crestățele, hrenuț, limba-boului, măcrișul-calului (Rumex crispus). 2 (Pop; îe) Chef, Mărico-n ~? Se zice când cineva spune vorbe nepotrivite Si: hodoronc-tronc! 3 (Reg) Mâncare de dragavei (1). 4 Plantă cu tulpina ramificată, cu florile verzui sau gălbui dispuse în verticile Si: (reg) dragaveică, ștevie de baltă (Rumex palustris). 5 Plantă cu tulpina ramificată, cu florile dispuse în verticile, neînsoțite de foi Si: ștevie (Rumex sanguineus). 6 (Pop; îf drăgăvei) Plantă cu tulpina ramificată cu frunzele inferioare în formă de violină (Rumex pulcher). 7 (Reg) Măcrișul-calului (Rumex conglomeratus). 8 (Reg; lpl; îf drăgăvii) Spanac (Spinacia oleracea).

DRAGAVÉI, dragavei, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori mici verzui, cu frunze dințate, lungi și înguste, comestibile (Rumex crispus).Et. nec.

DRAGAVÉI, dragavei, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori mici verzui, cu frunze dințate, lungi și înguste, comestibile (Rumex crispus).Et. nec.

dragavei m. plantă ale cării frunze tinere, fierte, le mănâncă țăranul primăvara (Rumex crispus). [Derivat din drag, oarecum plantă prețioasă, căci cu sucul ei țăranul vindecă bubele (cf. serb. DRAGOVATI, a mângăia)].

dragavéĭ m. (sîrb.). Ban. Olt. Ștevie (rumex patientia ș.a.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dragavéi s. m., art. dragavéiul; pl. dragavéi

dragavéi s. m., pl. dragavéi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DRAGAVÉI s. (BOT.) 1. (Rumex crispus) ștevie, (reg.) crestățea, hrenuț, limba-boului. 2. v. ștevie.

DRAGAVÉI s. v. măcrișul calului, ștevie.

DRAGAVEI s. (BOT.) 1. (Rumex crispus) ștevie, (reg.) crestățea, hrenuț, limba-boului. 2. (Rumex palustris) dragaveică, ștevie, măcriș de apă.

dragavei s. v. MĂCRIȘUL CALULUI. ȘTEVIE.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DRAGAVÉI s. m. Plantă erbacee perenă, răspândită în Eurasia și America, de c. 50 cm lățime, cu flori bisexuate, mici, verzui, cu frunze lanceolate de 10-20 cm lungime, cu margini încrețite, comestibile (Rumex crispus).

Intrare: dragavei
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dragavei
  • dragaveiul
  • dragaveiu‑
plural
  • dragavei
  • dragaveii
genitiv-dativ singular
  • dragavei
  • dragaveiului
plural
  • dragavei
  • dragaveilor
vocativ singular
plural
dragavel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
drăgăvei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)