11 intrări

130 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CER1, ceri, s. m. Arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu scoarța negricioasă, cu frunze pieloase, bogate și cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). ♦ Lemnul acestui arbore, folosit drept combustibil. – Lat. cerrus.

CER1, ceri, s. m. Arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu scoarța negricioasă, cu frunze pieloase, bogate și cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). ♦ Lemnul acestui arbore, folosit drept combustibil. – Lat. cerrus.

CER2, ceruri, s. n. 1. Spațiu cosmic nesfârșit în care se află aștrii; (mai ales) spațiu de deasupra orizontului unui observator (2), care are o formă aparent emisferică, boltă cerească, firmament. ◊ Expr. Sub cerul liber = în afara unei locuințe, afară. Până-i cerul = niciodată. Ca cerul de pământ sau ca de la cer la pământ, se spune despre o deosebire extrem de mare între două lucruri, două puncte de vedere, două situații etc. A răscoli cerul și pământul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). A se ruga (de cineva) cu cerul (și) cu pământul = a se ruga de cineva insistent. A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neașteptate; b) a nu putea înțelege; a fi străin de aceea ce se întâmplă în jur. Nu pică din cer = nu vine de-a gata. Parcă a picat (sau a căzut) cerul pe mine (sau pe el etc.), exprimă supărarea, rușinea, uimirea cuiva în fața unei situații neașteptate (și neplăcute). Nu s-o face gaură (sau bortă) în cer = n-o să fie cine știe ce pagubă, n-o să se întâmple niciun rău. A făgădui (sau a promite) cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile. ◊ Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavității bucale, bolta palatină; palat. 2. Aer, văzduh, atmosferă. ◊ Păsările cerului = păsările zburătoare. 3. Rai1, eden, paradis. ◊ Expr. A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) cer = a fi extrem de bucuros, de fericit, de mândru. ♦ Putere divină, divinitate, providență. – Lat. caelum.

cer4 sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: lat cerrus] 1 Arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu scoarța negricioasă, cu frunze pieloase, bogate și cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). 2 Lemn de cer4 (1), folosit drept combustibil. 3 (Pop; îe) ~-bocnă A fi foarte tare (ca lemnul de cer).

cer3 sn [At: COD. VOR. 135/10 / V: ~iu / Pl: ~uri / E: lat calum] 1 (Ast) Spațiu infinit în care se mișcă toate astrele Si: univers. 2 (Pex) Toate corpurile cerești din spațiu Cf lume. 3 (Pex) Imagine a cerului (1) oglindită în apă. 4 Parte din spațiu care pare a forma o boltă emisferică circumscrisă de orizont deasupra pământului Și firmament, tărie. 5 (Pex) Ceea ce cuprinde cerul (4). 6 (Prc) Atmosferă. 7 (Prc) Parte a cerului (1) aflată deasupra capului privitorului. 8 (Îlav) Sub ~ Pe pământ. 9 (Îlav) Sub ~ul liber Fără nici un adăpost. 10 (Îlav) Până-i ~ul Cât lumea. 11 (Îal; după negație) Niciodată. 12-13 (Îe) A răscoli ~ul și pământul A face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). 14-15 (Îe) (Departe) ca ~ul de pământ (sau ca de la ~ la pământ) E o mare (distanță sau) diferență între două obiecte. 16 (Îs) Înălțimea (sau înaltul, ori slava) ~ului Cea mai mare înălțime a acestui spațiu. 17 (Îlav) Cu o falcă-n ~ și cu una în pământ Cu furie. 18 (Îal) Gata să distrugă totul în cale. 19 (Îlav) Nu se face gaură (sau bortă) în ~Nu-i nimic. 20 (Îal) Nu trebuie să se dea importanță faptului. 21-22 (Îe) A cădea (sau a pica) ~ul pe cineva A fi foarte surprins (de un mare necaz). 23 (Îae) A fi surprins într-o postură dezonorantă. 24 (Îe) A pica din ~ A sosi pe neașteptate în mod fericit. 25 (Îae) A nu fi la curent cu datele situației în care a nimerit. 26 (Îe) Nu pică din ~ Nu vine de-a gata. 27 (Îe) A privi la ~ A fi mândru. 28 (Îlav) Când s-a lipi ~ul de pământ Niciodată. 29 (Îe) A făgădui cuiva ~ul și pământul A promite lucruri nerealizabile. 30 (Îs) Bolta ~ului Firmament. 31 (Îs) Păsările ~ului Păsări zburătoare. 32 (Îs) Brâul (sau cununa) ~ului Curcubeu. 33 (Îlav) La poalele ~ului Departe. 34 (Îal) La capătul lumii. 35 (Îs) Toartele (torțile) ~ului Margini aparente ale cerului. 36 (Îs) Inima ~ului Centru al bolții cerești. 37 (Îs) Crângul (sau brâul luminos al) ~ului Calea lactee. 38 (Ant; pan; îs) ~ul gurii Palat al gurii. 39 (Buc; îs) ~ul strungei Prăjină înfiptă de-a lungul strungăi, cu care sunt întărite spătarele. 40 (Pex) Acoperământ deasupra patului, unui tron etc. Si: baldachin, uranisc. 41 Regiune superioară a pământului considerată de oameni ca lăcașul divinității. 42-43 (Îe; îlav) (A se ruga de cineva) cu ~ul și cu pământul (A se ruga) cu cea mai mare stăruință. 44-45 (Pex) (Putere a lui) Dumnezeu. 46 (Spc) Lăcaș al celor fericiți după moarte Si: eden, paradis, rai. 47-48 (Pex) Fericire (după moarte). 49 (Îs) Împărăția ~ului (sau ~urilor) Cer (45). 50 (Îe) A se crede în al șaptelea (sau al nouălea) ~ A fi extrem de fericit. 51 (Îe) A ridica pe cineva în slava ~ului sau a înălța pe cineva (până) la~ A lăuda pe cineva foarte mult. 52 (Îe) Știe și toaca-n ~ Știe tot. 53 (Îe) Se crede căzut (cu hârzobul) din ~ E foarte încrezut.

cer2- vz cero-[1]

  1. Cuvântul-titlu cero- nu este consemnat în acest dicționar. — Ladislau Strifler

cer1- [At: DN3 / V: cerat-, cherat-, cherato-, kerato- / E: ngr keras „corn”] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Corn. 2 Cornee.

CER2, ceruri, s. n. 1. Spațiu cosmic nesfârșit în care se află aștrii; (mai ales) parte din acest spațiu văzută deasupra orizontului, care are o formă aparent emisferică; boltă cerească, firmament. ◊ Expr. Sub cerul liber = în afara unei locuințe, afară. Până-i cerul = niciodată. Ca cerul de pământ sau ca de la cer la pământ, se spune despre o deosebire extrem de mare între două lucruri, două puncte de vedere, două situații etc. A răscoli cerul și pământul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). A se ruga (de cineva) cu cerul (și) cu pământul = a se ruga cu cea mai mare stăruință. A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neașteptate; b) a nu putea înțelege; a fi străin de aceea ce se întâmplă în jur. Nu pică din cer = nu vine de-a gata. Parcă a picat (sau a căzut) cerul pe mine (sau pe el etc.), exprimă supărarea, rușinea, uimirea cuiva în fața unei situații neașteptate (și neplăcute). Nu s-o face gaură (sau bortă) în cer = n-o să fie cine știe ce pagubă, n-o să se întâmple nici un rău. A făgădui (sau a promite) cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile. ◊ Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavității bucale, palatul bucal. 2. Aer, văzduh, atmosferă. ◊ Păsările cerului = păsările zburătoare. 3. Rai1, eden, paradis. ◊ Expr. A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) cer = a fi extrem de bucuros, de fericit, de mândru. ♦ Putere divină, divinitate, providență. – Lat. caelum.

CER1, ceri, s. m. Arbore mare, înrudit cu stejarul, foarte căutat ca lemn de ars; crește în regiunile de șes și pe dealuri joase (Quercus cerris). În valea Vamvului sînt goruni... și cer. I. IONESCU, M. 615.

CER2, ceruri, s. n. (Adesea la pl. cu același sens) 1. Spațiu nesfîrșit în care se află toți aștrii (v. univers); (mai ales) parte din acest spațiu văzută deasupra orizontului, care pare a avea o formă emisferică. Cerul a coborît aproape, cu nori vineți și răsfirați, pe dealurile unde vîntul fîșie în porumburi uscate. C. PETRESCU, S. 61. Irina privea dornică cerul însăninat și presărat cu stele în partea Galațului. BUJOR, S. 136. Cînd ne scularăm a doua zi, soarele era de o suliță pe ceruri. HOGAȘ, DR. II 17. Cerul era turburat; nori groși se primblau ca niște munți pe el. NEGRUZZI, S. I 57. ◊ (Literar și poetic, precedat de «boltă» sau de «tării») Stelele licăreau pe bolta cerului.Răsunau tăriile cerurilor de bubuitul tunurilor. ISPIRESCU, M. V. 41 (În forma regională ceri) Chiotele despicau bolta ceriului. EMINESCU, N. 4. ◊ (Poetic) În nord creșteau umbre înalte pe cerul nădejdii. BOUREANU, S. P. 20. Și-a umplut și baciul fluierul cu cer, Ca să-l zică noaptea focului de veghe. LESNEA, A. 34. ◊ Fig. [Moldova] n-avea nici o înfiorare pe luciți, numai în adînc, pe cerul boltit al fundului, tremura neîntrerupt, fără hodină, frunzișul bogat, mărunt, al plopilor cu trunchiuri cenușii. SADOVEANU, O. V 62. ◊ Expr. (Rar) Pînă-i cerul = niciodată. ◊ (În forma regională ceri) Eu mă duc, mîndruță, duc, Unde-nfloare piperiul Și nu vin pînă-i ceruți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 113. Sub cerul liber = în aer liber; afară. A fi departe (unul de altul) ca cerul de pămînt = a nu se potrivi de loc, a fi mare deosebire (între unul și altul), a fi în contrast (unul cu altul). A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neașteptate; b) a nu putea înțelege, a fi străin de ceea ce se întîmplă în jur. Nu pică din cer = nu vine de-a gata. Parcă a căzut cerul pe mine, exprimă starea de uluire a cuiva față de o situație neașteptată și neplăcută. Nu se va face gaură (sau bortă) în cer = n-are să fie cine știe ce pagubă, n-are să se întîmple nici un rău. Tată, spune-ne și nouă, că doar nu s-o face gaură în cer dacă vom ști și noi ce lucru te amăraște. ISPIRESCU, L. 12. A făgădui cerul și pămîntul = a promite lucruri nerealizabile. A răscoli cerul și pămîntul = a face tot posibilul, toate încercările (pentru a găsi un lucru pierdut). (În legătură cu verbe de mișcare, foarte des în basme) Cu o falcă în cer și cu una (sau cu alta) în (sau pe) pămînt = vijelios, furios, gata să distrugă tot în drumul său. Pe cînd Reșid era urgisit... sosește, generalul Mencicof, cu o falcă în cer și alta în pămînt. GHICA, la TRDG. În înaltul (sau slava) cerului = la o mare înălțime, cît se poate de sus. [Puricele] s-arunca în slava cerului. ISPIRESCU, L. 1. ♦ Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavității bucale, în formă de boltă. Uscat e cerul gurii lor. COȘBUC, P. I 109. 2. Aer, văzduh, atmosferă. Urmărind pe ceruri limpezi cum plutește-o ciocîrlie, Tu ai vrea să spui să ducă către dînsul o solie. EMINESCU, O. I 82. Al Moldovei steag de fală fîlfîie falnic în cer. ALECSANDRI, P. A. 45. Crivățul... vîjîie prin vijelie, Spulberînd zăpada-n ceruri, de pe deal, de pe cîmpie. ALECSANDRI, P. A. 113. ◊ Expr. Păsările cerului = păsările zburătoare. 3. (În diverse mitologii) Regiune situată undeva deasupra pămîntului și considerată ca lăcaș al divinității, al perfecțiunii și al fericirii; (după moarte) rai. Își ridică mîinile către ceruri. ISPIRESCU, M. V. 40. Nici în cer nu se găsea o mai mare frumusețe ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor. ISPIRESCU, L. 39. ◊ Fig. Cu glasul plin de lacrimi, de-nduioșare cald, Privindu-mă cu ochii, în care-aveai un cer. EMINESCU, O. I 91. ◊ Expr. A se ruga (de cineva) cu cerul și cu pămîntul = a se ruga cu cea mai mare stăruință. Se rugase cu cerul și cu pămîntul de mă-sa, s-o lase să culce vițelul plăpînd cu ea în casă. CARAGIALE, O. I 308. A ridica (pe cineva) pînă la cer (sau în slava cerului) = a lăuda (pe cineva) foarte mult. A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) cer = a nu mai putea de bucurie. A se crede căzut (sau coborît) cu hîrzobul din cer v. hîrzob. ♦ Putere divină, providență. Însă dacă cerul vrînd să-ngreuneze Anii vieții mele și să mă-ntristeze... BOLINTINEANU, O. 34. ◊ Expr. Nedreptate strigătoare la cer = nedreptate foarte mare, revoltătoare.

CER1, ceri, s. m. Arbore mare, înrudit cu stejarul, foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris).Lat. cerrus.

CER2, ceruri, s. n. 1. Spațiu nesfîrșit în care se află aștrii; (mai ales) parte din acest spațiu văzută deasupra orizontului, care are o formă aparent emisferică. ◊ Expr. Sub cerul liber = în aer liber; afară. (Rar) Pînă-i cerul = niciodată. A fi departe (unul de altul) ca cerul de pămînt = a nu se potrivi de loc, a fi în contrast (unul cu altul). A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neașteptate; b) a nu putea înțelege, a fi străin de aceea ce se întîmplă în jur. Nu pică din cer = nu vine de-a gata. Parcă a căzut cerul pe mine, exprimă uluirea cuiva față de o situație neașteptată și neplăcută. Nu se va face gaură (sau bortă) în cer = nu are să fie cine știe ce pagubă, nu are să se întîmple nici un rău. A făgădui cerul și pămîntul = a promite lucruri nerealizabile. Cu o falcă în cer și cu una (sau cu alta) în (sau pe) pămînt = furios. În înaltul (sau slava) cerului = la mare înălțime. ◊ Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavității bucale, în formă de boltă. 2. Aer, văzduh, atmosferă. ◊ Păsările cerului = păsările zburătoare. 3. (În diverse mitologii) Rai. ◊ Expr. A ridica (pe cineva) pînă la cer (sau în slava cerului) = a lăuda (pe cineva) foarte mult. A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) cer = a nu mai putea de bucurie. A răscoli cerul și pămîntul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). (Rar) A se ruga (de cineva) cu cerul și cu pămîntul = a se ruga cu cea mai mare stăruință. ♦ Putere divină, providență. ◊ Expr. Nedreptate strigătoare la cer = nedreptate foarte mare, revoltătoare. – Lat. caelum.

CER1- Element de compunere savantă cu semnificația „corn”, „cornee”. [Var. cerat-, cherat-, cherato- (scris și kerato-). / < gr. keras – corn].

CER2 ~i m. Arbore mare, înrudit cu stejarul, având scoarță groasă, frunze crestate și fructul o ghindă, folosit drept combustibil. /<lat. cerrus

CER1 ~uri n. 1) Spațiu infinit de deasupra pământului, ce pare a avea formă emisferică; bolta cerească; firmament. ~ plin de stele.Sub ~ pe pământ. În înaltul ~ului la o înălțime foarte mare. Sub ~ul liber în aer liber; afară. A fi departe ca ~ul de pământ (sau ca ~ul și pământul) a constitui un contrast izbitor; a se deosebi foarte mult; a contrasta. A cădea (sau a pica) din ~ a) a veni pe neașteptate; b) a nu fi la curent cu ceea ce se petrece în jur. Nu pică din ~ nu se obține fără eforturi, fără muncă. A făgădui (sau a promite, a jurui) ~ul și pământul a făgădui lucruri irealizabile. Cât îi ~ul și pământul niciodată. ~ul gurii peretele superior al cavității gurii; palatul bucal. 2) Înveliș gazos care înconjoară Pământul; atmosferă; aer; văzduh. ◊ ~ senin atmosferă fără nouri. A ridica pe cineva până la ~ (sau în slava ~ului) a lăuda foarte mult pe cineva; a proslăvi; a glorifica. A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) ~ a avea o bucurie foarte mare; a fi foarte fericit. 3) (în credințele religioase) Lăcaș al lui Dumnezeu. ◊ A se ruga cu ~ul, cu pământul a ruga foarte tare (din tot sufletul); a implora. Împărăția ~urilor raiul. Nedreptate strigătoare la ~ nedreptate evidentă care provoacă revoltă. /<lat. caelum

cer m. (pl. ceri) soiu de stejar, mare și frumos arbore ce formează întinse păduri sau dumbrave, uneori cultivat ca plantă decorativă (Quercus cerrus): lemnele de cer sunt cele mai bune de ars. [Lat. CERRUS].

cer n. (pl. ceruri) 1. partea spațiului care se întinde dasupra capetelor noastre; 2. după concepțiunea populară: bolta dasupra pământului pe care parcă’s înfipte stelele, soarele și luna; 3. aer, atmosferă, climă: cerul Italiei; fig. D-zeu, providență: facă Cerul! 5. locașul fericiților, paradis: împărăția cerurilor; 6. partea unui tablou care reprezintă cerul; 7. perete orizontal ce desparte cavitatea gurii de a nasului. [Lat. CAELUM; sensul 7 bolta gurii asemănată cu bolta cerului) e metaforă comună multor limbi].

1) cer m. (lat. cĕrrus; it. cerro, de unde și vsl. cerĭ, sîrb. bg. cer, ung. cser). Un fel de stejar (quercus cerris).

2) cer n., pl. urĭ (lat. caelum, it. sp. cielo, pv. cat. cel, fr. ciel, pg. ceo). Bolta albastră care se pare că învelește pămîntu. Aer, atmosferă: ceru e senin. Paradis, raĭ: Împărăția cerurilor. Climă: ceru uneĭ țărĭ. Fig. Dumnezeŭ, providența: grație ceruluĭ. A ridica în cer, a lăuda mult. A răscoli ceru și pămîntu, a face tot posibilu, toate încercările. Focu ceruluĭ, fulgeru. Ceru unuĭ tabloŭ, partea care reprezentă ceru. Ceru guriĭ, palatu, partea superioară a guriĭ de la dințĭ pînă la înghițitoare.

3) cer, cerút și (vechĭ) cerșút, a cére v. tr. (lat. quáero, quáerere, supinu quaesítum, a căuta, a’ntreba, a ancheta; it. chiedere, pv. vfr. querre, sp. pg. querer.Cer, ceĭ și ceŭ, cerĭ și ceĭ, cere; ceruĭ, vechĭ cerșuĭ; să cer, să cerĭ, să ceară, vechĭ să ceĭ, să ceĭe; imp. cere, nu cere; cerînd, vechĭ și ceind. V. cerșesc, chestiune, inchizițiune). Rog să mi se dea ceva: a cere un măr, o favoare. Solicit, pretind: a cere o funcțiune. Exig, pretind: a cere punga saŭ vĭața. Am nevoĭe: pămîntu cere ploaĭe, politeța cere să fiĭ blînd. Doresc, poftesc: stomahu îmĭ cere o limonadă. Cerșesc: calicu, pînă nu cere, nu mănîncă cu plăcere. Pețesc: a cere o fată în căsătorie. A cere înapoĭ, a reclama să ți se restitue. A cere un elev din internat, a cere să i se dea voĭe să ĭasă. A cere de pomană, a cere pomană saŭ milă, a cerși. V. refl. A cere voĭe: m’am cerut de la tata să mă duc la plimbare. A avea căutare, a se căuta: marfa asta se cere mult. A te cere de la profesor afară din clasă, a-ĭ cere voĭe să ĭeșĭ din clasă. Se cere, trebuĭe, e necesar: se cere să murim pentru patrie.

CÉRE, cer, vb. III. Tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obține ceva, pentru a-l convinge să-ți îndeplinească o dorință. ◊ Expr. A cere voie să... = a stărui (pe lângă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obține permisiunea să... 2. A face unei fete propuneri de căsătorie; a peți. 3. A cerși. 4. A pretinde ceva în baza unui drept; a reclama, a revendica. ◊ Expr. A cere (cuiva) socoteală (sau cont, înv., seamă) = a pretinde de la cineva lămuriri, satisfacție etc. (în urma unei jigniri, a unei fapte reprobabile etc.); a trage la răspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. 5. A impune; a face să fie necesar. 6. A dori, a pofti; a voi. ♦ Refl. A avea căutare, a fi solicitat. – Lat. quaerere.

CÉRE, cer, vb. III. Tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obține ceva, pentru a-l convinge să-ți îndeplinească o dorință. ◊ Expr. A cere voie să... = a stărui (pe lângă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obține permisiunea să... 2. A face unei fete propuneri de căsătorie; a peți. 3. A cerși. 4. A pretinde ceva în baza unui drept; a reclama, a revendica. ◊ Expr. A cere (cuiva) socoteală (sau cont, înv., seamă) = a pretinde de la cineva lămuriri, satisfacție etc. (în urma unei jigniri, a unei fapte reprobabile etc.); a trage la răspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. 5. A impune; a face să fie necesar. 6. A dori, a pofti; a voi. ♦ Refl. A avea căutare, a fi solicitat. – Lat. quaerere.

CIUR, ciururi, s. n. 1. Unealtă de cernut materiale pulverulente sau granulare, confecționată dintr-o rețea deasă de sârmă sau dintr-o bucată de tablă ori de piele perforată, fixată pe o ramă. ◊ Expr. A vedea ca prin ciur = a vedea neclar. A trece (sau a da, a cerne) prin ciur și prin dârmon = a) a cerceta, a examina în amănunt, cu atenție; b) a cleveti, a bârfi pe cineva (scoțându-i la iveală cât mai multe defecte); c) (mai ales cu verbul la participiu) a trece prin multe încercări, experiențe, a căpăta multă experiență. A căra (sau a duce) apă cu ciurul = a face o muncă zadarnică, a lucra fără spor; a nu face nici o treabă. ♦ Cantitate de material câtă încape într-un ciur (1). ♦ Utilaj folosit la sortarea pe dimensiuni a unor materiale granulare, confecționat din bare metalice, sârmă împletită sau tablă perforată. 2. Ramă în formă de cerc pe care se întinde materialul ce se brodează. 3. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului animalelor rumegătoare. – Lat. cibrum (= cribum).

RÓUĂ s. f. Picături de apă care acoperă dimineața suprafața pământului, obiectele de pe sol, vegetația etc., formate prin condensarea vaporilor de apă din atmosferă în momentul în care temperatura scade până la punctul la care vaporii ajung la saturație. ◊ (Fiz.) Temperatură de rouă = temperatură la care trebuie răcit, sub presiune constantă, un amestec de vapori și gaze cu conținut constant de vapori, pentru ca, din cauza saturației cu vapori, să apară primele picături de lichid. ◊ Loc. adj. Ca roua = delicat, fraged; curat, pur. ◊ Loc. adv. Pe rouă (nescuturată) = dis-de-dimineață. ◊ Compus: roua-cerului = mică plantă erbacee insectivoră, cu flori mici, albe și cu frunze lunguiețe dispuse în rozetă bazală, acoperite de peri care secretă o substanță vâscoasă (Drosera rotundifolia). [Pr.: ro-uă] – Lat. ros, roris.

RÓUĂ s. f. Picături de apă care acoperă dimineața suprafața pământului, obiectele de pe sol, vegetația etc., formate prin condensarea vaporilor de apă din atmosferă în momentul în care temperatura scade până la punctul la care vaporii ajung la saturație. ◊ (Fiz.) Temperatură de rouă = temperatură la care trebuie răcit, sub presiune constantă, un amestec de vapori și gaze cu conținut constant de vapori, pentru ca, din cauza saturației cu vapori, să apară primele picături de lichid. ◊ Loc. adj. Ca roua = delicat, fraged; curat, pur. ◊ Loc. adv. Pe rouă (nescuturată) = dis-de-dimineață. ◊ Compus: roua-cerului = mică plantă erbacee insectivoră, cu flori mici, albe și cu frunze lunguiețe dispuse în rozetă bazală, acoperite de peri care secretă o substanță vâscoasă (Drosera rotundifolia). [Pr.: ro-uă] – Lat. ros, roris.

cére [At: COD. VOR. 127/8 / Pzi: cer, (reg) cériu, cei, ceu / E: ml quaero] 1-2 vt (Înv) A încerca (să întâlnești sau) să afli ceva Si: a căuta. 3-4 vr (Cmr) A avea (căutare sau) trecere. 5 vt (Înv) A căuta să faci ceva cuiva. 6 vt (Înv) A căuta să obții ceva Si: a dori, a pofti. 7-8 vt A căuta cu insistență să ai pe cineva sau ceva. 9-10 vt A pretinde (în baza unui drept) Si: a revendica. 11-12 vi (Îe) A ~ seamă (sau socoteală) (cuiva de sau de la ceva) A trage pe cineva la răspundere. 13 vt (Înv; îe) A-și ~ seama A-și pretinde salariul. 14 vt (Înv; îe) A-și ~ legea (cu cineva) A chema pe cineva în judecată. 15 vt (Înv; îe) A ~ la judecată A da în judecată. 16 vt (Înv) A avea nevoie (de ceva). 17-19 vt (Subiectul e datoria, cinstea, slujba) A impune. 20-21 vt (Înv; îe) Trebuința ~ E necesar Si: trebuie. 22 vr E nevoie. 23 vt A-și exprima față de cineva dorința de a avea ceva. 24 vt A stărui pe lângă cineva pentru a obține un lucru. 25-26 vt A-i arăta cuiva ceea ce dorești să-ți facă sau să- ți dea Si: a solicita. 27 vt A ruga. 28 vt (Îe a ~ voie sau urmat de o propoziție introdusă prin „ca să”) A solicita cu stăruință permisiunea de a face ceva. 29 vt (Spc; c.i. fata; șîe a ~ mâna, a ~ de soție, a ~ de nevastă) A face unei fete sau părinților ori tutorelui ei o propunere de căsătorie Si: (pfm) a peți. 30 vr (Spc; îe) A se ~ afară A cere permisiunea de a se duce afară (sau la WC). 31 vt (Șîs a ~ milă, a ~ pomană) A cerși.

ciur2 sn [At: ANON. CAR. / V: (îrg) cer / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: ml cibrum (=cribum)] 1 Unealtă de cernut materiale granulare sau pulverulente, făcută dintr-o rețea deasă de sârmă sau dintr-o bucată de tablă ori de piele perforată, fixată pe o ramă Cf sită. 2 Cantitate de material care încape într-un ciur (1). 3 (Înv; îe) Ochi de ~ Ochi foarte mici. 4 (Înv; îe) A vedea ca prin ~ A vedea neclar. 5 (Pop; îe) A căra apă cu ~ul (la nunta cuiva) A-și pierde timpul degeaba. 6 (Pop; îlav) Cât apa-n ~ (și bășina-n cur sau cioara-n pai) Deloc. 7 (Îe) A avea un ~ de noroc A nu avea noroc deloc. 8 (Pop; îe) A avea un cui de ~... A avea foarte mult (mulți)... 9 (Pop; îae) A bârfi pe cineva (evidențiind cât mai multe defecte). 10 (Mai ales cu verbul la participiu) A trece prin multe încercări. 11 (Îe) A da (sau a cerne, înv, a zbate) (și) prin (sau cu, în) ~ și prin (sau cu, în) dârmon A alege cu grijă. 12 (Îae) A examina amănunțit pe cineva sau ceva. 13 (Îae) A bârfi pe cineva (evidențiind fiecare defect). 14 (Înv; îe) A purta pe cineva ca în ~ A necăji. 15 (Înv; îe) A fi purtat și-n ~ și-n veșcă A fi deprins cu necazurile. 16 (Pop; îae) A fi om practic. 17 (Pop; îe) A nu-i fi pielea nici de ~ A nu fi bun de nimic. 18 Ciur (1) pentru sortarea, pe dimensiuni, a unor materiale granulare. 19 (Buc) Ciubăraș în care se pun colaci, lumânări, fructe etc. la înmormântare. 20 Ramă rotundă pe care se întinde materialul care se brodează Si: (îrg) ciurică2 (1). 21 (Trs) Broderie ajurată. 22 Strecurătoare pătrată de sârmă care se pune la gura jgheabului pe unde curge mustul din strugurii zdrobiți. 23 (Îe; șfg) A face (tot) ~ A găuri în multe locuri. 24 (Îe) A fi (tot sau găurit) ~ A fi plin de găuri. 25 (Înv; fig) ~ul lui Eratostene Tabelul numerelor prime. 26 (Muz) Tablă cu găuri de la orgă. 27 A doua cavitate a stomacului rumegătoarelor. 28 (Îcs) De-a ~ul Jocul de copii „de-a poarca”. 29 (Înv) Gaură în pământ de 10 cm pe care o făceau copiii la jocul „de-a poarca”. 30 (Bot; reg; îc) ~ul-zânelor (sau ~ul-orilor) Turtă (Carlina acaulis). 31 (Înv; îc) ~ul-popii Sul de la stativul pe care stă bumbacul.

CIUR, ciururi, s. n. 1. Unealtă de cernut materiale pulverulente sau granulare, făcută dintr-o rețea deasă de sârmă sau dintr-o bucată de tablă ori de piele perforată, fixată pe o ramă. V. sită.Expr. A vedea ca prin ciur = a vedea neclar. A trece (sau a da, a cerne) prin ciur și prin dârmon = a) a cerceta, a examina în amănunt, cu atenție; b) a cleveti, a bârfi pe cineva (scoțându-i la iveală cât mai multe defecte); c) (mai ales cu verbul la participiu) a trece prin multe încercări, experiențe, a căpăta multă experiență. A căra (sau a duce) apă cu ciurul = a face o muncă zadarnică, a lucra fără spor; a nu face nici o treabă. ♦ Cantitate de material câtă încape într-un ciur (1). ♦ Unealtă specială pentru sortarea pe dimensiuni a unor materiale granulare, formată dintr-o ramă mare de lemn pe care este întinsă o rețea de sârmă, o tablă perforată etc. 2. Ramă în formă de cerc pe care se întinde materialul ce se brodează. 3. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului animalelor rumegătoare. – Lat. cibrum (= cribum).

CÉRE, cer, vb. III. Tranz. 1. A stărui pe lîngă cineva pentru a obține ceva, a se adresa cuiva pentru a-i convinge să-ți îndeplinească o dorință, o rugăminte. Du-te la împăratul și cere să-ți dea douăzeci de corăbii. ISPIRESCU, L. 23. Ba pune-ți pofta-n cui, măi babă. Cînd ți-am cerut ouă, știi ce mi-ai răspuns? Bate acum și tu găina, să-ți aducă galbeni. CREANGĂ, P. 69. Îndată i se aduc cele cerute. CREANGĂ, P. 310. Mi-ai zis: Aștept din parte-ți, o rege cavaler, Că-mi vei da prins pe-acela ce umilit ți-l cer... Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic pe Arald. EMINESCU, O. I 91. Știi, bădiță, cum cereai Seara, cînd la noi veneai, Să-ți dau paharul cu miere Și io-ți dam buzele mele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 258. ◊ Expr.A cere voie să... = a stărui (pe lîngă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obține permisiunea să... Cerură voie să rămîie a-l întovărăși. NEGRUZZI, S. I 142. ◊ Absol. Cine cere nu piere (dar nici nume bun n-are).Refl. Fiul cel mai mic... se ceru și el de la tată-său ca să-l lase să pîndească și el. ISPIRESCU, L. 73. Aice s-au cerut ei ca să-i primească peste noapte și i-au primit bucuros. SBIERA, P. 113. ◊ (Propoziția secundară finală se subînțelege) M-aș cere, taică, la școală. Mă îndemnară domnul învățător; zice că sînt fir de grîu în mărăciniș. Dacă învăț, e ca și cum m-ar săpa și m-ar plivi. SADOVEANU, M. C. 10. 2. (Cu privire la o fată sau, fig., la mîna ei) A face propuneri de căsătorie, a peți. Iară cine s-a bizui să vie ca s-o ceară de nevastă și n-a izbuti să facă podul... aceluia pe loc îi și taie capul. CREANGĂ, P. 78. Și-au plăcut unul altuia. Și Ipate, nemaiavînd răbdare, se și duce la tată-său și la mă-sa, de-o cere [pe fată]. CREANGĂ, P. 16S. Ceru mîna tinerei domnițe. NEGRUZZI, S. I 107. Deseară vin la voi... Să te cer de la ai tăi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 366. 3. (Cu sensul reieșind din determinări) A cerși. Cere de pomană la colțul străzii.Am pățit și noi ca un cerșitor care ședea pe comoară și cerea milostenie. CREANGĂ, P. 134. ◊ Absol. De-am avut, de n-am avut, Eu la altul n-am cerut. ȘEZ. IV 219. 4. A pretinde (ceva) în baza unui drept, a revendica. Eu mă tocmesc pe trei ani odată... -Despre mine, cu atîta mai bine, măi Chirică. Și ce mi-i cere tu pentru trei ani?Ce să-ți cer? Ia, să-mi dai de mîncare și de purtat cît mi-a trebui. CREANGĂ, P. 151. Nu trebuie să cerem de la vînători o aprețuire rece și nepărtinitoare a întîmplărilor și a izbinzilor ce se ating de arta lor favorită. ODOBESCU, S. III 47. ◊ Expr. A cere satisfacție = a pretinde satisfacție morală în urma unei jigniri sau insulte. A cere socoteală sau (învechit) seamă (cuiva sau de la cineva) = a trage la răspundere (pe cineva). Să cerem socoteală nătîngilor care nu ne-au dus pe drumul pe care trebuia. PAS, Z. IV 248. Lumea are drept a-i cere această seamă. BĂLCESCU, O. II 11. A cere pace v. pace. A cere cuvîntul v. cuvînt. ◊ A pretinde. Cît ceri pe un kilogram de unt? 5. A impune; a face să fie necesar. Frosa uitase să-i dea guler curat și aceasta cerea timp. BASSARABESCU, V. 45. Cum! așa degrabă ne lași?...Slujba o cere. NEGRUZZIȘ.I 39. ◊ Refl. pas. Pentru această lucrare se cere o atenție deosebită.Expr.Mi se cere să... = mi se impune să..., sînt obligat să... ◊ A arăta, a indica o datorie, o sarcină etc. Pornind de la faptul că teoria marxist-leninistă nu este o dogmă, ci o călăuză în acțiune, partidul cere comuniștilor să înțeleagă caracterul creator al marxism- leninismului, să-și însușească nu formulări și citate răzlețe, ci adevărata esență a învățăturii atotbiruitoare a lui Marx-Engels-Lenin-Stalin, învățătură care transformă lumea. 50 ANI EXIST. P.C.U.S. 44. 6. A dori, a pofti, a voi. Mîncară și se veseliră cît le ceru inima. ISPIRESCU, L. 39. De se-ntîlnește drag cu drag Cum inima ta cere, Dispar și ceruri și pămînt Și pieptul tău se bate, Și totu-atîrnă de-un cuvînt Șoptit pe jumătate. EMINESCU, O. I 189. Zi și noapte, cu durere, Duios sufletu-mi te cere. ALECSANDRI, P. I 85. ◊ Refl. Umblă parcă amintindu-și vreun cîntec, alintată, Pare că i-ar fi tot lene și s-ar cere sărutată. EMINESCU, O. I 158. Mă cunosc vinovată Că m-am cerut măritată. SEVASTOS, C. 227. ◊ Refl. pas. A fi căutat, a avea căutare, a fi solicitat. Această carte se cere mult.Prez. ind. pers. 2 sg. și: (regional) cei (CREANGĂ, A. 56).

CIUR, ciururi, s. n. 1. Unealtă de cernut neghina, pleava și gunoiul din cereale, făcută dintr-o rețea de sîrmă sau, mai rar, dintr-o piele cu găuri mai mari decît la sită, fixată pe o ramă circulară de lemn. Ba, și-n ciur le-adusei apa, Ca să fiu în rost. COȘBUC, P. II 37. Scrum negru Cît rămînea Tot cu ciur îl ciuruia. TEODORESCU, P. P. 549. ◊ (În comparații și metafore) De cînd casa era a popii, prea multe îndreptări nu i se făcuseră, și acum era tot hîrb, pereții ciur și acoperișul mrejă. SLAVICI, O. I 62. ◊ Expr. Ochi de ciur = ochi mici de tot. Bașchiri... cu suliți lungi, cu ochi de ciur, Alerg pe cai zburdatici. ALECSANDRI, P. A. 158. A vedea ca prin ciur = a vedea neclar, tulbure, șters. Mai dete o dată, văzu ca prin ciur, cînd se unse și a treia oară, văzu luminat, ca toți oamenii. ISPIRESCU, L. 172. A da (sau a cerne) pe cineva prin ciur și prin dîrmon = a bîrfi. Celelalte vinturau, dau prin ciur și prin dirmon neajunsurile Sultănichii. DELAVRANCEA, S. 44. Trecut (sau dat și) prin ciur și prin sită (sau prin dîrmon) = (despre lucruri, situații, împrejurări) cercetat, examinat cu mare atenție, în amănunt; (despre oameni) care a trecut prin încercări felurite, care a pățit multe; încercat. Un boier bătrîn, trecut și prin ciur și prin dîrmon, d-ăia care auzise, văzuse și pățise multe. ISPIRESCU, L. ♦ Cantitatea de lucruri cită încape într-un ciur. Fata moșneagului... torcea cîte-un ciur plin de fuse. CREANGĂ, P. 284. Am un ciur de alune Și numai două-s bune (Soarele și luna). GOROVEI, C. 352. 2. Unealtă specială pentru cernut nisipul sau prundișul, formată dintr-o ramă mare de lemn pe care e întinsă o rețea de sîrmă. 3. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor.

RÓUĂ s. f. Picături de apă care se formează în timpul nopților de primăvară, vară și toamnă, prin condensarea vaporilor din atmosferă, și se depun pe plante, pe pămînt și pe lucrurile lăsate în aer liber. Cîmpia scoate-n brazde bijuterii de rouă și pomii pun coroane și nimburi pentru mine. ARGHEZI, V. 121. Frumoasă ești, pădurea mea... Cînd strălucesc sub rouă grea Cărări de soare pline. TOPÎRCEANU, B. 8. Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură, Prevestind un soare dulce cu lumină și căldură. În curînd și el apare pe-orizontul aurit, Sorbind roua dimineții de pe cîmpul înverzit. ALECSANDRI, O. 175. Rîul adapă cîmpul ce roua însmălțează; Răcoarea dă viață. HELIADE, 0. I 183. ◊ (Metaforic) Cînd trecea prea multă vreme, și după paloarea feții, și după roua frunții, înțelegeam că e la marginea puterilor. GALACTION, O. I 95. S-ar putea deștepta... mii de idei energice și salubre care ar scălda mintea obosită și sufletul amorțit în roua întăritoare a timpilor de antică vîrtoșie trupească. ODOBESCU, S. III 51. ◊ Loc. adv. Pe rouă = dis-de-dimineață. Trifoiul e bun de tăiat pe rouă.Loc. adj. Ca roua = fraged. De rouă = limpede, curat. Vreau cu noaptea să rămîn, Ca să-i sărut privirile de rouă. BENIUC, V. 45. ◊ Compus: (Transilv.) roua-cerului = mică plantă erbacee, insectivoră, cu flori mici, cu frunze acoperite cu peri secretori, de care se prind insectele; crește prin turbării (specii de Drosera).

CÉRE, cer, vb. III. Tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obține ceva, pentru a-l convinge să-ți îndeplinească o dorință. ◊ Expr. A cere voie să... = a stărui (pe lîngă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obține permisiunea să... ◊ Refl. Aice s-au cerut ei ca să-i primească peste noapte (SBIERA). 2. A face unei fete propuneri de căsătorie; a peți. 3. A cerși. 4. A pretinde ceva în baza unui drept; a revendica. ◊ Expr. A cere satisfacție = a pretinde satisfacție morală în urma unei jigniri sau unei insulte. A cere socoteală sau (înv.) seamă (cuiva) = a trage la răspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. Cît ceri pe unt? 5. A impune; a face să fie necesar. 6. A dori, a pofti, a voi. ♦ Refl. A avea căutare, a fi solicitat. – Lat. quaerere.

CERO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „ceară”. [Var. cer-. / < fr. céro-, cf. it. cera, gr. keros].

CERI-/CERO- elem. „ceară”. (< fr. céri-, céro-, cf. lat. cera, gr. keros)

CHERAT(O)- / CHER(A)- / CERAT3(O)- / -CÉR elem. „corn, cornee”; „chitinos”. (< fr. kérat/o/-, cér/a/-, cerat/o/-, -cère, cf. gr. keras,-atos)

A CÉRE cer tranz. 1) A se adresa cuiva pentru a obține ceva; a-și manifesta dorința de a avea ceva. ~ o carte. ~ un sfat. ~ un ajutor.~ mâna (unei fete) a propune căsătorie (unei fete). 2) A pretinde, pornind de la prevederile legii; a revendica; a reclama. ~ un drept.~ cuiva socoteală a cere lămuriri de la cineva. 3) A face să fie necesar; a necesita; a reclama; a comporta; a pretinde. Copilul mic cere multă atenție. /<lat. quaerere

A SE CÉRE mă cer intranz. pop. A solicita permisiunea. /<lat. quaerere

CIUR ~uri n. 1) Unealtă de cernut materiale formată dintr-o rețea de sârmă sau dintr-o bucată de tablă perforată, fixată pe o ramă. ◊ Ochi de ~ ochi foarte mici. A face ~ a găuri peste tot; a ciurui. Cât duce ~ul apă nimic. 2) Mașină folosită la sortarea materialelor pulverulente. 3) Una dintre cele patru secțiuni ale stomacului la rumegătoare. 4) înv. Gherghef mic pentru brodat. /<lat. cibrum

RÓUĂ f. 1) Picături mici de apă care se formează prin condensarea vaporilor din atmosferă și care se depun pe suprafața pământului în nopțile sau în diminețile răcoroase de vară. ◊ Pe ~ de dimineață; în zorii zilei. 2): Roua-cerului plantă erbacee, insectivoră, cu flori mici albe, cu frunze acoperite cu peri, care secretă o substanță cu ajutorul căreia sunt digerate insectele. [G.-D. rouăi] /<lat. ros, roris

cere v. 1. a dori și căuta să obție: a cere un post, o favoare; 2. a reclama, a pretinde: bunacuviința cere să nu te porți așa; 3. a dori, a pofti: ce-ți cere inima? 4. a cere de pomană: calicul până nu cere, nu mănâncă cu plăcere; 5. a cere, în căsătorie: hai la maica de mă cere; 6. a cere voie: mam cerut; 7. se cere, trebue (moralicește), se cuvine; 8. a se căuta (ca trebuincios): grânele au început să se ceară. [Lat. QUAERERE].

ciur n. 1. unealtă de piele cu găuri mai mari ca la sită, spre a cerne grâu, orz: trecut prin ciur și prin dârmon (de omul încercat, care a pățit și bune și rele); 2. un fel de sită fără fund pentru broderii: cosea la ciur FIL,.; 3. una din cele patru părți la stomacul rumegătoarelor (v. chiag). [Lat. vulg. *CIBRUM = clasic CRIBRUM].

1) cĭur n., pl. urĭ (lat. cribrum, [d. cérnere, a cerne], de unde s’a făcut cibru [ca frate din fratre], apoĭ cĭuru, cĭur [ca în creĭer, treĭer, faur, fiulă, staul, lăuruscă], fr. crible, sp. cribo, pg. crivo). Un instrument de cernut. (E o sită maĭ mare de pĭele găurită). Gherghef rătund (făcut dintr’o văcălie de cĭur orĭ de sită). Cĭur acoperit cu o plasă și întrebuințat ca cușcă de prepelițe. A căra apă cu cĭuru, a face muncă zadarnică. Trecut și pin sită, și pin cĭur (saŭ și pin cĭur și pin veșcă saŭ pin dîrmon), foarte experimentat (maĭ ales în vițiĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cer1 (arbore) s. m., pl. ceri

cer2 (bolta cerească) s. n., pl. ceruri

cer2 (bolta cerească) s. n., pl. ceruri

cer (boltă, firmament) s. n., pl. céruri

cer, -ri (specie de stejar) și -ruri (bolta cerească).

cer, ceri 2, ceară 3 conj., cerând ger.

cere (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cer, 3 sg. cere; conj. prez. 1 sg. să cer, 3 să cea; ger. cerând; part. cerut

cerul-gurii s. n., g.-d. art. cerului-gurii

roua-cerului (plantă) s. f. art., g.-d. art. rouăi-cerului

cere (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cer, 2 sg. ceri; conj. prez. 3 să ceară; ger. cerând; part. cerut

cerul-gurii s. n., g.-d. art. cerului-gurii

!roua-cerului (plantă) s. f. art., g.-d. art. rouăi-cerului

cére vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cer, 2 sg. ceri; conj. prez. 3 sg. și pl. ceáră; ger. cerând; part. cerút

cérul-gúrii s. n., g.-d. art. cérului-gúrii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CER s. 1. boltă, firmament, (rar) arc, boltire, (înv.) crug, crângul cerului, (fig.) tărie. (cerul e plin de stele.) 2. v. văzduh. 3. v. rai. 4. (BIS.) divinitate, dumnezeire, pronie, providență. 5. (ANAT.) cerul-gurii = palat, boltă palatină, (înv.) păraț.

CER s. 1. boltă, firmament, (rar) arc, boltire, (înv.) crug, crîngul cerului, (fig.) tărie. (~ e plin de stele.) 2. aer, atmosferă, slavă, spațiu, văzduh, zări (pl.), (livr. fig.) eter, tărie. (S-a ridicat în ~ cu aripile întinse.) 3. (BIS.) paradis, rai, (livr.) eden. (Odihnește în ~.) 4. (BIS.) divinitate, dumnezeire, pronie, providență. (~ să-l aibă în pază!) 5. (ANAT.) cerul-gurii = palat, boltă palatină, (înv.) păraț.

CANDELA-CÉRULUI s. v. steaua polară.

CÉRE vb. 1. a pretinde, a reclama, a revendica, (înv. și reg.) a striga, (înv.) a pretendelui, a pretendui, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ să i se facă dreptate.) 2. a pretinde, (înv. și pop.) a apuca. (~ cuiva birul.) 3. v. vrea. 4. a dori, a pofti, a voi, a vrea. (Ochii văd, inima ~.) 5. v. solicita. 6. a apela, a recurge, a solicita, (Transilv.) a suruclui. (~ ajutorul lor.) 7. v. peți. 8. v. cerși. 9. v. necesita. 10. v. implica. 11. v. trebui. 12. v. căuta.

CIUR s. 1. v. sită. 2. v. rețea.

CRÂNGUL CÉRULUI s. v. boltă, cer, firmament.

ROUA-CÉRULUI s. v. mană-de-apă.

RÓUĂ s. (BOT.) roua-cerului (Drosera rotundifolia) = roua-soarelui, (prin Transilv.) rocă; roua-soarelui v. roua-cerului.

candela-cerului s. v. STEAUA POLARĂ.

CERE vb. 1. a pretinde, a reclama, a revendica, (înv. și reg.) a striga, (înv.) a pretendelui, a pretendui, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ să i se facă dreptate.) 2. a pretinde, (înv. și pop.) a apuca. (~ cuiva birul.) 3. a pretinde, a voi, a vrea. (Iată ce ~ eu de la voi; cît ~ pe ceas?) 4. a dori, a pofti, a voi, a vrea. (Ochii văd, inima ~.) 5. a solicita, (înv.) a soli. (Slujba pe care o ~; ~ o audiență.) 6. a apela, a recurge, a solicita, (Transilv.) a suruclui. (~ ajutorul lor.) 7. a peți, (pop.) a împeți, a stărosti, (Transilv.) a votri. (~ fata de la părinți.) 8. a cerși, a se milogi, (pop.) a prosti, (Transilv. și Maram.) a coldui, (înv.) a calici, a cerșetori, (arg.) a mangli. (~ pe la colțuri de stradă.) 9. a comporta, a impune, a necesita, a pretinde, a reclama, a solicita, (înv.) a nevoi. (Această acțiune ~ multe eforturi.) 10. a implica, a necesita, a presupune, a reclama. (Inteligența ~ reflecția.) 11. a se cădea, a se cuveni, a se impune, a trebui, (înv. și pop.) a căuta. (Se ~ să faci astfel.) 12. a se căuta, a se vinde, (înv.) a se întreba. (O marfă care se ~.)

CIUR s. 1. sită. (Se vede ca prin ~.) 2. (ANAT.) rețea. (~ la stomacul rumegătoarelor.)

crîngul cerului s. v. BOLTĂ. CER. FIRMAMENT.

ROUA-CERULUI s. (BOT.; Drosera rotundifolia) (prin Transilv.) rocă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cer (céri), s. m. – Varietate de stejar (Quercus cerri). – Mr. țer, istr. cer. Lat. cerrus (Meyer 220; Pușcariu 336; REW 1848; DAR); cf. alb. kjar (Philippide, II, 636), it. cerro (it. din sud cerza, cf. și toponimul toscan Cerreto). Există și în bg., sb., cer, slov. čer(a), cuvînt pe care Miklosich, Etym. Wb., 28 și Berneker 123 îl consideră derivat direct din lat. (Cihac, II, 432 crede că rom. provine din sl.). Este posibil ca din rom. să derive mag. cser (Candrea, Elemente, 406). – Der. ceret, s. n. (stejăriș); ceroaică, s. f. (stejar de piatră, Quercus ilex).

cer (céruri), s. n.1. Spațiu cosmic, în care se află aștrii. – 2. Palatul gurii. – 3. Baldachin la pat. – Mr., megl. țer, istr. cer. Lat. coelum (Pușcariu 335; Candrea-Dens., 305; REW 1466; DAR); cf. alb. kjelj, it., sp. cielo, prov., cat., cel, fr. ciel, port. ceo.Der. ceresc, adj. (celest, divin). Din rom. provine țig. čero (Miklosich, Zig., 189), čeroros (cf. Wlislocki 79), ultima formă pe baza pl. ceruri.

cére (cér, cerút), vb.1. (Înv.) A căuta. – 2. A avea nevoie. – 3. A solicita, a implora. – 4. A reclama, a pretinde, a revendica. – 5. A indica prețul unei mărfi. – 6. A cerși, a cere de pomană. – 7. A peți, a face propuneri de căsătorie. – 8. A chema, a solicita prezența. – 9. (Refl.) A se cere, a fi nevoie. – 10. A fi acceptat un articol. – 11. (Refl.) A solicita un permis, a cere autorizație. – Mr. țer, țireare „a căuta,” megl. țer. Lat. quaerĕre „a căuta” și a cere (Pușcariu 337; Candrea-Dens., 317; REW 6923; DAR); cf. it. chiedere (sard. kèrrere), prov., v. fr. querre, sp., port. querer.Der. cerință, s. f. (exigență), formație literară din sec. XIX. Conjug. perf. simplu cerui și a part. cerut este modernă și analogică; pînâ în primii ani ai sec. XIX se folosise, paralel cu formele anterioare conjug. lat. quaesῑvicerșii, de unde cerșui, și quaesῑtumcerșit, mai tîrziu cerșut (cu r analogic, de la prezent). De la această formă veche de conjug. s-a dezvoltat un vb. nou, iar pe baza perf. simplu al acestuia, cerșii, s-a construit un prezent analogic cerșesc; astfel se explică cerși, vb. (a cere; a cere de pomană; a implora); cu der. cerșit, s. n. (faptul de a cerși); cerșetor, s. m. (persoană care cere de pomană); cerșetoresc, adj. (de cerșetor); cerșetori, vb. (a cerși); cerșetorie, s. f. (cerșit). Pentru formarea acestui vb., cf. Șeineanu, Semasiol., 214 și de asemenea v. sard. kerkidore, sard. chircadore „cerșetor”.

ciur (ciúruri), s. n.1. Sită. – 2. Ramă pe care se întinde materialul ce se brodează. – 3. Broderie, ajur, găurele. – 4. Cutie de rezonanță, la orgă. – 5. Gaură, la anumite jocuri de copii. – Mr. țir, megl. ciur. Lat. cibrum, formă vulg. de la cribrum (Candrea, Rom., XXXI, 305-6; Pușcariu 381; Candrea-Dens., 364; REW 2324; DAR); cf. it. crivo (Batisti, II, 1167), port. crivo, fr. crible, sp. cribo. Se poate pleca și de la cilibrum, forma arhaică, anterioară lui cribrum, atestată de Dioscorides, cf. sard. kilibru, kiliru (Rohlfs, Estudios sobre geografia lingüistica de Italia, Granada 1952, p. 244). – Der. ciura, vb. (a cerne; a broda); ciurar, s. m. (persoană care vinde sau face ciururi); ciurel, s. m. (sită; ajur); ciurică, s. f. (batistă); ciurui, vb. (a cerne, a trece prin ciur; a examina, a prețui; a găuri); ciuruială, s. f. (faptul de a ciurui); ciuruit, s. n. (ciuruială); ciuruitor, adj. (cernător); ciuruitură, s. f. (rezultatul ciuruielii). Drăganu, Dacor., II, 610, menționează pe deciurica, vb. (Trans. de Nord, a dezghioca), explicîndu-l de la un lat. *de cibricāre, puțin firesc, și care pare, datorită sensului, a se apropia mai curînd de familia lui șorici.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-CER1 „corn, tentacul, antenă”. ◊ gr. keras „corn” > L. sav. -cerus, fr. -cère > rom. -cer.

-CER2 „porc”. ◊ gr. khoiros „porc” > fr. -chère > rom. -cer.

ciúr, ciururi, s.n. – 1. (reg.) Broderie, dantelă. 2. Rama pe care se întinde broderia. Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei cu sensul de „dantelă” (DRT, 2010). – Lat. cibrum (= cribum) „sită, ciur” (Candrea, Pușcariu, CDDE, DA, DEX, MDA). Cuv. rom. > srb. și slov čura (Macrea, 1970).

ciúr, ciururi, s.n. – 1. Sită. 2. Broderie, dantelă. 3. Rama pe care se întinde broderia. – Lat. cibrum (= cribum); Cuv. rom. preluat în srb. și slov (čura) (Macrea 1970).

CERATO- „corn, protuberanță cornoasă, cornos, osos”. ◊ gr. keras, atos „corn” > fr. cérato-, engl. id. > rom. cerato-.~id (v. -id), adj., cu aspect de corn; ~manie (v. -manie), s. f., teratologie a frunzelor sau a florilor dezvoltate în formă de corn sau de pinten; ~zaur (v. -zaur), s. m., reptilă fosilă din ordinul dinozaurienilor, avînd pe nas o creastă osoasă.

CERO- „ceară, cerat, ceros”. ◊ gr. keros „ceară” > fr. céro-, engl. id. > rom. cero-.~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de pregătire a unei forme de tipar înalt, prin gravarea manuală a imaginii într-un strat de ceară, aplicat pe o placă de metal; ~id (v. -id), adj., (despre mușchi) cu aspect lucios; ~plastie (v. -plastie), s. f., modelarea structurilor anatomice în ceară.

CHERAT-, v. CHERATO-.~algie (v. -algie), s. f., durere corneană; ~ectazie (v. -ectazie), s. f., deplasare în afară a corneei; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., excizie chirurgicală a unei porțiuni din cornee.

CHERATO- (KERATO-)[1] „corn, cornee; cornean, chitinos”. ◊ gr. keras, keratos „corn” > fr. kérato-, engl. id., germ. id., it. cherato- > rom. cherato- și kerato-.~cel (v. -cel2), s. n., hernie a membranei posterioare a corneei; ~centeză (v. -centeză), s. f., puncție chirurgicală a corneei; ~dermă (v. -dermă), s. f., cheratodermie*; ~dermie (v. -dermie), s. f., hiperplazie a stratului cornos; sin. cheratodermă; ~elcoză (v. -elcoză), s. f., ulcerație a corneei; ~esteziometrie (v. estezio-, v. -metrie1), s. f., măsurare a sensibilității corneei; ~gen (v. -gen1), adj., care produce inflamația corneei; ~id (v. -id), adj., în formă de țesut cornos; ~litic (v. -litic2), adj., s. n., (agent terapeutic) cu proprietatea de a dizolva stratul cornos al epidermei; ~liză (v. -liză), s. f., proces de separare și de dizolvare fiziologică sau patologică a stratului cornos al epidermei; ~malacie (v. -malacie), s. f., proces de înmuiere purulentă a corneei; ~megalie (v. -megalie), s. f., malformație congenitală care constă în mărirea diametrului corneei; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru măsurarea curburii corneei; ~plastic (v. -plastic), adj., care stimulează producerea de cheratină și de țesut osos; ~plastie (v. -plastie), s. f., înlocuire chirurgicală a unei porțiuni de cornee; ~rexie (v. -rexie), s. f., ruptură a corneei; ~scop (keratoscop) (v. -scop), s. n., aparat pentru observarea astigmatismului vizual; ~scopie (v. -scopie), s. f., măsurare a refracției ochiului; sin. schiascopie; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical utilizat în cheratotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie a corneei. modificată

  1. În original lipsește (KERATO-). A fost adăugat ca urmare a referinței încrucișate de la definiția acestui prefix. Perechea cheratoscop – keratoscop confirmă acest prefix. — Ladislau Strifler

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CER1 (lat. cerrus) s. m. Arbore din familia fagaceelor, indigen (Cîmpia Română, Pod. Getic, SV Dobrogei, Dealurile Banatului și ale Transilvaniei), înalt pînă la 30 m, cu scoarța negricioasă, frunze pieloase, numeroase flori unisexuate și fructul ghindă mare, brun-închisă, așezată într-o cupă cu solzi ghimpoși (Quercus cerris).

ABYSSUS ABYSSUM INVOCAT (lat.) prăpastia cere prăpastie – Psalmii 43, 8. În sens uzual: o greșeală atrage după sine o altă greșeală.

CANDELA CERULUI, numele popular al Stelei Polare.

QUID SI NUNC CAELUM RUAT? (lat.) ce-ar fi de s-ar prăbuși acum cerul? – Arian, „Anabasis”, I, 4. Solii celților, vestiți pentru neînfricarea lor, întrebați de Alexandru cel Mare dacă se tem de ceva, ar fi răspuns prin această întrebare.

TANTAE MOLIS ERAT (lat.) atâta trudă a cerut – Vergiliu, „Eneida”, I, 11. Tantae molis erat Romanam condere gentem („Atâta trudă a cerut întemeierea poporului roman”). În genere, o activitate dusă la bun sfârșit prin depășirea a numeroase dificultăți.

DROSERA L., ROUA CERULUI, fam. Droseraceae. Gen originar din Africa de S, Asia, Australia, America, Brazilia, Europa, Noua Zeelandă, cca 87 specii, mici, erbacee, de obicei perene. Frunze lung-pețiolate, în rozete radicale sau alterne, pe tulpină orbiculară, cu peri roșietici, digestivi, glanduloși, pe vîrful fiecărei glandule cu cîte o picătură lucitoare de substanță vîscoasă. Flori albe sau roz-pal (caliciul cu 5 sau 8 sepale, puțin concrescute la bază, corolă cu 5 sau 8 petale care se usucă devreme, 4-8 stamine. 5 stile, de obicei 3, bifide, libere sau concrescute la bază, ovar cu o singură lojă), așezate terminal, în raceme. Fructe, capsule cu numeroase semințe.

Quercus cerris L., « Cer ». Specie care înflorește primăvara. Cupa scurt-pedunculată cu solzi alungit-eliptic-ovoizi sau liniari-subulați, răsfirați, recurbați. Frunzele cu 4-9 nervuri cu puf, îngust-alungite, pînă la 12 cm lungime (lobii ascuțiți, scurt-mucronați), partea inferioară tomentoasă, iar cea superioară aspră, pieloase și marcescente, lung-stipelate. Arbore pînă la 35 m înălțime, ritidom gros. Tulpină dreaptă, coroană lat-piramidală, muguri înveliți în stipele filamentoase, lungi, persistente.

A lua cerul cu asalt – E o expresie care aparține lui Marx: a folosit-o într-o scrisoare adresată la 12 aprilie 1881 lui Ludwig Kugelmann, membru al Internaționalei I, și se referă la comunarzii din Paris. Mare cunoscător și admirator al antichității, Marx s-a inspirat probabil din mitologie, unde se povestește că giganții au luat cerul cu asalt împotriva lui Zeus. Expresia a fost preluată de Lenin în „Prefața” la traducerea în limba rusă a scrisorilor lui K. Marx către L. Kugelmann. Vorbind despre atitudinea lui Marx față de luptele comunarzilor, Lenin scria: „Și ca participant la lupta maselor, pe care o trăia în exil la Londra cu toată ardoarea și pasiunea care îl caracterizau, Marx supune criticii măsurile nemijlocite ale acestor parizieni, care au dat dovadă «de un curaj nebun» pornind «să ia cu asalt cerul»” (Opere, vol. 12, pag. 96). În românește, expresia ar echivala cu „a te lua (sau a te prinde) de piept cu Dumnezeu”. Arabul din cunoscuta baladă El Zorab a lui Coșbuc exclamă: „Al meu e! Pentru calul meu Mă prind de piept cu Dumnezeu”… LIT.

Al șaptelea cer – Se zice și „al nouălea”, iar Vasile Alecsandri ajunge chiar la al... nouăsprezecelea („visul... m-a ridicat în al nouăsprezecelea cer”). Expresia e bazată pe credința celor vechi, că cerul ar fi alcătuit din mai multe bolte (de aici pluralul: ceruri). Filozoful Aristotel, care își imagina că cerurile sînt de cristal, susținea existența a opt ceruri. Alții au fost mai generoși (de pildă, în secolul al XIII-lea, regele Alfons al X-lea al Castiliei, care se ocupa de astronomie, demonstra că sînt... 127!). Mulți erau mai zgîrciți: teologul Tomasso dAquino, care a trăit în același secol, susținea existența a șapte ceruri ; poetul Dante a descris nouă. Și fiindcă, odată cu stabilirea numărului de ceruri, se stabilea și o ierarhie între ele, rezervîndu-se cele de mai sus „preafericiților”, se înțelege că a spune „sînt în al șaptelea cer” său „mă simt în al nouălea cer” înseamnă a te socoti în starea cea mai fericită, în culmea desfătării și a bucuriei! „O ridică-n osanale, Ca pe-o scară de mătase, Pînă-n ceru-al șaptelea...” Ion Minulescu, Primăvară rurală LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a cere cât dracu’ pe tată-său expr. (d. comercianți) a practica prețuri exagerat de mari.

a cere obezi expr. (prst.d. clienți) a solicita legarea mâinilor și picioarelor înainte de începerea actului sexual.

a fi negru în cerul gurii expr. 1. (d. câini) a fi rău. 2. (d. oameni) a afișa o atitudine caustică / ironică; a ironiza verbal.

a fi picat din cer / din lună / din nori / din stele expr. 1. a fi dezorientat, a nu ști ce să facă. 2. a fi rupt de realitatea imediată.

a fi trecut prin ciur și dârmon expr. a fi experimentat / versat.

a o cere din priviri expr. (er.) 1. a dori să înceapă un act sexual. 2. (d. femei) a fi ușuratică. 3. (d. femei) a fi nimfomană.

a pica din cer / din senin expr. a veni pe neașteptate.

a promite (cuiva) luna de pe cer / marea cu sarea expr. a promite (cuiva) ceva irealizabil sau intangibil, a promite (cuiva) tot ce își dorește.

a se ruga cu cerul și pământul (de cineva) expr. a implora (pe cineva).

a ști și toaca-n cer expr. a ști multe lucruri; a face pe atoateștiutorul.

în al nouălea cer expr. foarte bucuros, foarte fericit.

om trecut prin ciur și dârmon expr. om trecut prin multe încercări; om cu multă experiență.

strigător la cer expr. 1. revoltător, de o deosebită gravitate. 2. evident, vădit; imposibil de trecut cu vederea.

Intrare: cer (arbore)
cer1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cer
  • cerul
  • ceru‑
plural
  • ceri
  • cerii
genitiv-dativ singular
  • cer
  • cerului
plural
  • ceri
  • cerilor
vocativ singular
plural
Intrare: cer (boltă)
cer2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cer
  • cerul
  • ceru‑
plural
  • ceruri
  • cerurile
genitiv-dativ singular
  • cer
  • cerului
plural
  • ceruri
  • cerurilor
vocativ singular
plural
Intrare: cer (suf. - porc)
cer6 (suf. - porc) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • cer
Intrare: brâul-cerului
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brâul-cerului
plural
  • brâiele-cerului
genitiv-dativ singular
  • brâului-cerului
plural
  • brâielor-cerului
vocativ singular
plural
Intrare: candela-cerului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • candela-cerului
plural
genitiv-dativ singular
  • candelei-cerului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cere
verb (VT602)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cere
  • cerere
  • cerut
  • cerutu‑
  • cerând
  • cerându‑
singular plural
  • cere
  • cereți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cer
(să)
  • cer
  • ceream
  • cerui
  • cerusem
a II-a (tu)
  • ceri
(să)
  • ceri
  • cereai
  • ceruși
  • ceruseși
a III-a (el, ea)
  • cere
(să)
  • cea
  • cerea
  • ceru
  • ceruse
plural I (noi)
  • cerem
(să)
  • cerem
  • ceream
  • cerurăm
  • ceruserăm
  • cerusem
a II-a (voi)
  • cereți
(să)
  • cereți
  • cereați
  • cerurăți
  • ceruserăți
  • ceruseți
a III-a (ei, ele)
  • cer
(să)
  • cea
  • cereau
  • ceru
  • ceruseră
Intrare: cero
prefix (I7-P)
  • cero
cer4 (pref. - ceară) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • cer
Intrare: cerul-gurii
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerul-gurii
plural
genitiv-dativ singular
  • cerului-gurii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cherat(o)- / -cer
prefix (I7-P)
  • cherato
prefix (I7-P)
  • cherat
chera2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • chera
prefix (I7-P)
  • cher
prefix (I7-P)
  • cerato
cerat3 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • cerat
cer3 (pref. - corn) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • cer
prefix (I7-P)
  • kerato
cer5 (suf. - corn) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • cer
Intrare: ciur (s.n.)
ciur1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciur
  • ciurul
  • ciuru‑
plural
  • ciururi
  • ciururile
genitiv-dativ singular
  • ciur
  • ciurului
plural
  • ciururi
  • ciururilor
vocativ singular
plural
cer2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cer
  • cerul
  • ceru‑
plural
  • ceruri
  • cerurile
genitiv-dativ singular
  • cer
  • cerului
plural
  • ceruri
  • cerurilor
vocativ singular
plural
cior
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: roua-cerului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roua-cerului
plural
genitiv-dativ singular
  • rouăi-cerului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cer, cerisubstantiv masculin

  • 1. Arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu scoarța negricioasă, cu frunze pieloase, bogate și cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În valea Vamvului sînt goruni... și cer. I. IONESCU, M. 615. DLRLC
    • 1.1. Lemnul acestui arbore, folosit drept combustibil. DEX '09 DEX '98
etimologie:

cer, cerurisubstantiv neutru

  • 1. Spațiu cosmic nesfârșit în care se află aștrii; (mai ales) spațiu de deasupra orizontului unui observator, care are o formă aparent emisferică, boltă cerească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: firmament
    • format_quote Cerul a coborît aproape, cu nori vineți și răsfirați, pe dealurile unde vîntul fîșie în porumburi uscate. C. PETRESCU, S. 61. DLRLC
    • format_quote Irina privea dornică cerul însăninat și presărat cu stele în partea Galațului. BUJOR, S. 136. DLRLC
    • format_quote Cînd ne scularăm a doua zi, soarele era de o suliță pe ceruri. HOGAȘ, DR. II 17. DLRLC
    • format_quote Cerul era turburat; nori groși se primblau ca niște munți pe el. NEGRUZZI, S. I 57. DLRLC
    • format_quote literar poetic Stelele licăreau pe bolta cerului. DLRLC
    • format_quote literar poetic Răsunau tăriile cerurilor de bubuitul tunurilor. ISPIRESCU, M. V. 41. DLRLC
    • format_quote literar poetic regional Chiotele despicau bolta ceriului. EMINESCU, N. 4. DLRLC
    • format_quote poetic În nord creșteau umbre înalte pe cerul nădejdii. BOUREANU, S. P. 20. DLRLC
    • format_quote poetic Și-a umplut și baciul fluierul cu cer, Ca să-l zică noaptea focului de veghe. LESNEA, A. 34. DLRLC
    • format_quote figurat [Moldova] n-avea nici o înfiorare pe luciu, numai în adînc, pe cerul boltit al fundului, tremura neîntrerupt, fără hodină, frunzișul bogat, mărunt, al plopilor cu trunchiuri cenușii. SADOVEANU, O. V 62. DLRLC
    • comentariu Este folosit adesea la plural cu sens de singular. DLRLC
    • chat_bubble Sub cerul liber = în afara unei locuințe. DEX '09 DLRLC
      sinonime: afară
    • chat_bubble Până-i cerul = niciodată. DEX '09 DLRLC
      sinonime: niciodată
      • format_quote regional Eu mă duc, mîndruță, duc, Unde-nfloare piperiul Și nu vin pînă-i ceriul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 113. DLRLC
    • chat_bubble Ca cerul de pământ sau ca de la cer la pământ, se spune despre o deosebire extrem de mare între două lucruri, două puncte de vedere, două situații etc. DEX '09
      • diferențiere A fi departe (unul de altul) ca cerul de pământ = a nu se potrivi de loc, a fi mare deosebire (între unul și altul), a fi în contrast (unul cu altul). DLRLC
    • chat_bubble A răscoli cerul și pământul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A se ruga (de cineva) cu cerul (și) cu pământul = a se ruga de cineva insistent. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Se rugase cu cerul și cu pămîntul de mă-sa, s-o lase să culce vițelul plăpînd cu ea în casă. CARAGIALE, O. I 308. DLRLC
    • chat_bubble A pica (sau a cădea) din cer = a sosi pe neașteptate. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A pica (sau a cădea) din cer = a nu putea înțelege; a fi străin de aceea ce se întâmplă în jur. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble Nu pică din cer = nu vine de-a gata. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble Parcă a picat (sau a căzut) cerul pe mine (sau pe el etc.), exprimă supărarea, rușinea, uimirea cuiva în fața unei situații neașteptate (și neplăcute). DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble Nu s-o face gaură (sau bortă) în cer = n-o să fie cine știe ce pagubă, n-o să se întâmple niciun rău. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Tată, spune-ne și nouă, că doar nu s-o face gaură în cer dacă vom ști și noi ce lucru te amăraște. ISPIRESCU, L. 12. DLRLC
    • chat_bubble A făgădui (sau a promite) cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble (În legătură cu verbe de mișcare, foarte des în basme) Cu o falcă în cer și cu una (sau cu alta) în (sau pe) pământ = gata să distrugă tot în drumul său. DLRLC
      • format_quote Pe cînd Reșid era urgisit... sosește generalul Mencicof, cu o falcă în cer și alta în pămînt. GHICA, la TRDG. DLRLC
    • chat_bubble În înaltul (sau slava) cerului = la o mare înălțime, cât se poate de sus. DLRLC
      • format_quote [Puricele] s-arunca în slava cerului. ISPIRESCU, L. 1. DLRLC
    • chat_bubble compus Cerul-gurii = peretele superior al cavității bucale, bolta palatină. DEX '98 DLRLC
      sinonime: palat
      • format_quote Uscat e cerul gurii lor. COȘBUC, P. I 109. DLRLC
  • 2. Aer, atmosferă, văzduh. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Urmărind pe ceruri limpezi cum plutește-o ciocîrlie, Tu ai vrea să spui să ducă către dînsul o solie. EMINESCU, O. I 82. DLRLC
    • format_quote Al Moldovei steag de fală fîlfîie falnic în cer. ALECSANDRI, P. A. 45. DLRLC
    • format_quote Crivățul... vîjîie prin vijelie, Spulberînd zăpada-n ceruri, de pe deal, de pe cîmpie. ALECSANDRI, P. A. 113. DLRLC
    • 2.1. Păsările cerului = păsările zburătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. (În diverse mitologii) Regiune situată undeva deasupra Pământului și considerată ca lăcaș al divinității, al perfecțiunii și al fericirii; (după moarte) rai. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Își ridică mîinile către ceruri. ISPIRESCU, M. V. 40. DLRLC
    • format_quote Nici în cer nu se găsea o mai mare frumusețe ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor. ISPIRESCU, L. 39. DLRLC
    • format_quote figurat Cu glasul plin de lacrimi, de-nduioșare cald, Privindu-mă cu ochii, în care-aveai un cer. EMINESCU, O. I 91. DLRLC
    • 3.1. Putere divină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Însă dacă cerul vrînd să-ngreuneze Anii vieții mele și să mă-ntristeze... BOLINTINEANU, O. 34. DLRLC
      • chat_bubble Nedreptate strigătoare la cer = nedreptate foarte mare, revoltătoare. DLRLC
    • chat_bubble A ridica (pe cineva) până la cer (sau în slava cerului) = a lăuda (pe cineva) foarte mult. DLRLC
    • chat_bubble A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) cer = a fi extrem de bucuros, de fericit, de mândru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A se crede căzut (sau coborât) cu hârzobul din cer. DLRLC
etimologie:

candela-ceruluisubstantiv feminin articulat

  • 1. Numele popular al Stelei Polare. Sinonime DE

cheratoprefix

  • 1. Element de compunere cu semnificația de „corn, cornee”; „chitinos”; „tentaculă, antenă”. MDN '00 DETS
etimologie:

cere, cerverb

  • 1. A se adresa cuiva pentru a obține ceva, pentru a-l convinge să-ți îndeplinească o dorință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: stărui
    • format_quote Du-te la împăratul și cere să-ți dea douăzeci de corăbii. ISPIRESCU, L. 23. DLRLC
    • format_quote Ba pune-ți pofta-n cui, măi babă. Cînd ți-am cerut ouă, știi ce mi-ai răspuns? Bate acum și tu găina, să-ți aducă galbeni. CREANGĂ, P. 69. DLRLC
    • format_quote Îndată i se aduc cele cerute. CREANGĂ, P. 310. DLRLC
    • format_quote Mi-ai zis: Aștept din parte-ți, o rege cavaler, Că-mi vei da prins pe-acela ce umilit ți-l cer... Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic – pe Arald. EMINESCU, O. I 91. DLRLC
    • format_quote Știi, bădiță, cum cereai Seara, cînd la noi veneai, Să-ți dau paharul cu miere Și io-ți dam buzele mele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 258. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Cine cere nu piere (dar nici nume bun n-are). DLRLC
    • format_quote reflexiv Fiul cel mai mic... se ceru și el de la tată-său ca să-l lase să pîndească și el. ISPIRESCU, L. 73. DLRLC
    • format_quote reflexiv Aice s-au cerut ei ca să-i primească peste noapte și i-au primit bucuros. SBIERA, P. 113. DLRLC
    • format_quote reflexiv M-aș cere, taică, la școală. Mă îndemnară domnul învățător; zice că sînt fir de grîu în mărăciniș. Dacă învăț, e ca și cum m-ar săpa și m-ar plivi. SADOVEANU, M. C. 10. DLRLC
    • chat_bubble A cere voie să... = a stărui (pe lângă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obține permisiunea să... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cerură voie să rămîie a-l întovărăși. NEGRUZZI, S. I 142. DLRLC
  • 2. A face unei fete propuneri de căsătorie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: peți
    • format_quote Iară cine s-a bizui să vie ca s-o ceară de nevastă și n-a izbuti să facă podul... aceluia pe loc îi și taie capul. CREANGĂ, P. 78. DLRLC
    • format_quote Și-au plăcut unul altuia. Și Ipate, nemaiavînd răbdare, se și duce la tată-său și la mă-sa, de-o cere [pe fată]. CREANGĂ, P. 16S. DLRLC
    • format_quote Ceru mîna tinerei domnițe. NEGRUZZI, S. I 107. DLRLC
    • format_quote Deseară vin la voi... Să te cer de la ai tăi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 366. DLRLC
  • 3. Cerși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cerși
    • format_quote Cere de pomană la colțul străzii. DLRLC
    • format_quote Am pățit și noi ca un cerșitor care ședea pe comoară și cerea milostenie. CREANGĂ, P. 134. DLRLC
    • format_quote (și) absolut De-am avut, de n-am avut, Eu la altul n-am cerut. ȘEZ. IV 219. DLRLC
  • 4. A pretinde ceva în baza unui drept. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Eu mă tocmesc pe trei ani odată... – Despre mine, cu atîta mai bine, măi Chirică. Și ce mi-i cere tu pentru trei ani? – Ce să-ți cer? Ia, să-mi dai de mîncare și de purtat cît mi-a trebui. CREANGĂ, P. 151. DLRLC
    • format_quote Nu trebuie să cerem de la vînători o aprețuire rece și nepărtinitoare a întîmplărilor și a izbînzilor ce se ating de arta lor favorită. ODOBESCU, S. III 47. DLRLC
    • 4.1. Pretinde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: pretinde
      • format_quote Cât ceri pe un kilogram de unt? DLRLC
    • chat_bubble A cere satisfacție = a pretinde satisfacție morală în urma unei jigniri sau insulte. DLRLC
    • chat_bubble A cere (cuiva) socoteală (sau cont, învechit, seamă) = a pretinde de la cineva lămuriri, satisfacție etc. (în urma unei jigniri, a unei fapte reprobabile etc.); a trage la răspundere (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Să cerem socoteală nătîngilor care nu ne-au dus pe drumul pe care trebuia. PAS, Z. IV 248. DLRLC
      • format_quote Lumea are drept a-i cere această seamă. BĂLCESCU, O. II 11. DLRLC
    • chat_bubble A cere pace. DLRLC
    • chat_bubble A cere cuvântul. DLRLC
  • 5. A face să fie necesar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: impune
    • format_quote Frosa uitase să-i dea guler curat și aceasta cerea timp. BASSARABESCU, V. 45. DLRLC
    • format_quote Cum! așa degrabă ne lași?... – Slujba o cere. NEGRUZZI, S. I 39. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Pentru această lucrare se cere o atenție deosebită. DLRLC
    • 5.1. A arăta, a indica o datorie, o sarcină etc. DLRLC
      • format_quote Pornind de la faptul că teoria marxist-leninistă nu este o dogmă, ci o călăuză în acțiune, partidul cere comuniștilor să înțeleagă caracterul creator al marxism-leninismului, să-și însușească nu formulări și citate răzlețe, ci adevărata esență a învățăturii atotbiruitoare a lui Marx-Engels-Lenin-Stalin, învățătură care transformă lumea. 50 ANI EXIST. P.C.U.S. 44. DLRLC
    • chat_bubble Mi se cere să... = mi se impune să..., sunt obligat să... DLRLC
  • 6. Dori, pofti, voi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mîncară și se veseliră cît le ceru inima. ISPIRESCU, L. 39. DLRLC
    • format_quote De se-ntîlnește drag cu drag Cum inima ta cere, Dispar și ceruri și pămînt Și pieptul tău se bate, Și totu-atîrnă de-un cuvînt Șoptit pe jumătate. EMINESCU, O. I 189. DLRLC
    • format_quote Zi și noapte, cu durere, Duios sufletu-mi te cere. ALECSANDRI, P. I 85. DLRLC
    • format_quote reflexiv Umblă parcă amintindu-și vreun cîntec, alintată, Pare că i-ar fi tot lene și s-ar cere sărutată. EMINESCU, O. I 158. DLRLC
    • format_quote reflexiv Mă cunosc vinovată Că m-am cerut măritată. SEVASTOS, C. 227. DLRLC
    • 6.1. reflexiv A avea căutare, a fi solicitat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Această carte se cere mult. DLRLC
  • comentariu regional Prezent indicativ persoana a 2-a singular și: cei. DLRLC
etimologie:

cheratoprefix

  • 1. Element de compunere savantă cu semnificația „corn”, „cornee”. DN
etimologie:

ciur, ciururisubstantiv neutru

  • 1. Unealtă de cernut materiale pulverulente sau granulare, confecționată dintr-o rețea deasă de sârmă sau dintr-o bucată de tablă ori de piele perforată, fixată pe o ramă. DEX '09 DLRLC
    sinonime: sită diminutive: ciurel
    • format_quote Ba, și-n ciur le-adusei apa, Ca să fiu în rost. COȘBUC, P. II 37. DLRLC
    • format_quote Scrum negru Cît rămînea Tot cu ciur Îl ciuruia. TEODORESCU, P. P. 549. DLRLC
    • format_quote în comparații / la comparativ metaforic De cînd casa era a popii, prea multe îndreptări nu i se făcuseră, și acum era tot hîrb, pereții ciur și acoperișul mrejă. SLAVICI, O. I 62. DLRLC
    • 1.1. Cantitate de material câtă încape într-un ciur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Fata moșneagului... torcea cîte-un ciur plin de fuse. CREANGĂ, P. 284. DLRLC
      • format_quote Am un ciur de alune Și numai două-s bune (Soarele și luna). GOROVEI, C. 352. DLRLC
    • 1.2. Utilaj folosit la sortarea pe dimensiuni a unor materiale granulare, confecționat din bare metalice, sârmă împletită sau tablă perforată. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble Ochi de ciur = ochi mici de tot. DLRLC
      • format_quote Bașchiri... cu suliți lungi, cu ochi de ciur, Alerg pe cai zburdatici. ALECSANDRI, P. A. 158. DLRLC
    • chat_bubble A vedea ca prin ciur = a vedea neclar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mai dete o dată, văzu ca prin ciur, cînd se unse și a treia oară, văzu luminat, ca toți oamenii. ISPIRESCU, L. 172. DLRLC
    • chat_bubble A trece (sau a da, a cerne) prin ciur și prin dârmon = a cerceta, a examina în amănunt, cu atenție. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A trece (sau a da, a cerne) prin ciur și prin dârmon = a cleveti, a bârfi pe cineva (scoțându-i la iveală cât mai multe defecte). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Celelalte vînturau, dau prin ciur și prin dirmon neajunsurile Sultănichii. DELAVRANCEA, S. 44. DLRLC
    • chat_bubble A trece (sau a da, a cerne) prin ciur și prin dârmon (mai ales cu verbul la participiu) = a trece prin multe încercări, experiențe, a căpăta multă experiență. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Un boier bătrîn, trecut și prin ciur și prin dîrmon, d-ăia care auzise, văzuse și pățise multe. ISPIRESCU, L. 153. DLRLC
    • chat_bubble A căra (sau a duce) apă cu ciurul = a face o muncă zadarnică, a lucra fără spor; a nu face nici o treabă. DEX '09 DEX '98
  • 2. Ramă în formă de cerc pe care se întinde materialul ce se brodează. DEX '09 DEX '98
  • 3. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului animalelor rumegătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rețea
etimologie:

roua-ceruluisubstantiv feminin articulat

  • 1. Mică plantă erbacee insectivoră, cu flori mici, albe și cu frunze lunguiețe dispuse în rozetă bazală, acoperite de peri care secretă o substanță vâscoasă (Drosera rotundifolia). DEX '09 DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic