12 definiții pentru reclama lăcrăma


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.

RECLAMÁ, reclám, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ Intranz. (Înv.) A protesta. ♦ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamație contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a pârî. ♦ A formula pretenții în fața unui organ de jurisdicție. [Var.: (pop.) lăcrămá vb. I] – Din fr. réclamer.

RECLAMÁ, reclám, vb. I. 1. Tranz. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. Ce reclami de la prevenit? CARAGIALE, M. 304. Am să-i reclam pur și simplu banii ce s-a angajat a-mi numera din partea lui Hepytes. ALECSANDRI, S. 167. Astăzi nu e destul ca o nație să-și aibă un loc pe harta lumii sau să-și reclame acest loc și libertatea sa în numele suvenirelor istorice... trebuie însă ca ea să poată dovedi folosul ce a adus și poate aduce lumii. BĂLCESCU, O. II 11. ♦ Intranz. (Învechit) A protesta. Același respect nu va opri glasul țării de a se ridica către dvs. și de a reclama contra votului dat de Comisiunea Centrală. KOGĂLNICEANU, S. A. 133. 2. Tranz. Fig. A face necesar, a necesita, a cere. Numai versurile de mai multe silabe o reclamă, dar, precum am spus-o, paza cezurei este lăsată... la bunul gust al poetului. MACEDONSKI, O. IV 41. Ți-oi trimite în locu-i un «proverb» și un «episod interesant» extras din romanul Dridri – care nu va reclama mult spațiu în foaie. ALECSANDRI, S. 44. Nici o chestiune în hotărîrea ei nu reclamă mai mult patriotism, înțelepciune, dreptate și abnegație totodată decît marea reformă ce sîntem chemați de a face. KOGĂLNICEANU, S. A. 113. 3. Tranz. A face o reclamație împotriva cuiva, a denunța pe cineva, a se plînge contra cuiva (în fața justiției sau a altei autorități); a pîrî. A reclama pe cineva la tribunal.Intranz. (Învechit, construit cu prep. «asupra») Sînt sigur că sînții toți asupră-ți au reclamat. ALEXANDRESCU, M. 238. Un sărman poet odată-a reclamat Asupra unui om prostuț dar prea bogat. DONICI, F. 81. 4. Refl. (Franțuzism rar) A se da drept, a se prezenta. Cei cari se reclamau de la mișcarea lui Heliade, precum și cei cari se reclamau de la cea a lui Asachi. MACEDONSKI, O. IV 119.

RECLAMÁ vb. I. tr. 1. A cere, a pretinde insistent ceva (pe baza unui drept); a revendica. ♦ A necesita, a impune. 2. A pârî, a denunța, a face o reclamație contra cuiva. [P.i. reclám. / < fr. réclamer, cf. lat. reclamare].

RECLAMÁ vb. tr. 1. a cere, a pretinde insistent ceva (pe baza unui drept); a revendica. 2. (fig.) a face necesar, a necesita; a impune. 3. a pârî, a denunța, a face o reclamație contra cuiva. (< fr. réclamer, germ. Reklame)

A RECLAMÁ reclám tranz. 1) A pretinde ceva, pe baza prevederilor legii; a cere; a revendica. 2) A învinui printr-o reclamație. 3) (despre acțiuni) A face să fie necesar; a necesita; a merita; a cere; a comporta; a pretinde. /<fr. réclamer, lat. reclamare

reclamà v. 1. a cere cu stăruință ca ceva cuvenit: a reclama prețul muncii; 2. a avea trebuință de: sănătatea reclamă cruțare; 3. a protesta: a reclama încontra unei nedreptăți.

LĂCRĂMÁ2 vb. I v. reclama.

LĂCRĂMÁ2 vb. I v. reclama.

*reclám, a v. tr. (lat. reclamare, a striga. V. re-chem, a-clam). Cer cu insistență, revindic: a reclama un drept, o datorie neplătită, o vită pripășită. Cer, am nevoĭe de, exig: grădina reclamă multă îngrijire. Denunț, pîrăsc, mă plîng contra: l-aŭ reclamat la poliție. V. intr. Mă plîng, protestez: toțĭ aŭ reclamat contra luĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă

reclamá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. reclám, 3 sg. și pl. reclámă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECLAMÁ vb. 1. v. cere. 2. a se plânge. (Cui să ~?) 3. v. denunța. 4. v. necesita. 5. a cere, a implica, a necesita, a presupune. (Inteligența ~ reflecția.)

RECLAMA vb. 1. a cere, a pretinde, a revendica, (înv. și reg.) a striga, (înv.) a pretendelui, a pretendui, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ să i se facă dreptate.) 2. a se plînge. (Cui să ~?) 3. a denunța, a pîrî, a spune, (pop.) a vinde, (Mold., Transilv. și Maram.) a ponoslui, (înv.) a jelui, a vădi, (fam. fig.) a aranja, a turna. (L-a ~ autorităților.) 4. a cere, a comporta, a impune, a necesita, a pretinde, a solicita, (înv.) a nevoi. (Această acțiune ~ multe eforturi.) 5. a cere, a implica, a necesita, a presupune. (Inteligența ~ reflecția.)

Intrare: reclama
  • silabație: -cla-
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reclama
  • reclamare
  • reclamat
  • reclamatu‑
  • reclamând
  • reclamându‑
singular plural
  • recla
  • reclamați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reclam
(să)
  • reclam
  • reclamam
  • reclamai
  • reclamasem
a II-a (tu)
  • reclami
(să)
  • reclami
  • reclamai
  • reclamași
  • reclamaseși
a III-a (el, ea)
  • recla
(să)
  • reclame
  • reclama
  • reclamă
  • reclamase
plural I (noi)
  • reclamăm
(să)
  • reclamăm
  • reclamam
  • reclamarăm
  • reclamaserăm
  • reclamasem
a II-a (voi)
  • reclamați
(să)
  • reclamați
  • reclamați
  • reclamarăți
  • reclamaserăți
  • reclamaseți
a III-a (ei, ele)
  • recla
(să)
  • reclame
  • reclamau
  • reclama
  • reclamaseră
lăcrăma (reclama) verb grupa I conjugarea I
verb (VT18)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăcrăma
  • lăcrămare
  • lăcrămat
  • lăcrămatu‑
  • lăcrămând
  • lăcrămându‑
singular plural
  • lăcra
  • lăcrămați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lăcram
(să)
  • lăcram
  • lăcrămam
  • lăcrămai
  • lăcrămasem
a II-a (tu)
  • lăcrami
(să)
  • lăcrami
  • lăcrămai
  • lăcrămași
  • lăcrămaseși
a III-a (el, ea)
  • lăcra
(să)
  • lăcrame
  • lăcrăma
  • lăcrămă
  • lăcrămase
plural I (noi)
  • lăcrămăm
(să)
  • lăcrămăm
  • lăcrămam
  • lăcrămarăm
  • lăcrămaserăm
  • lăcrămasem
a II-a (voi)
  • lăcrămați
(să)
  • lăcrămați
  • lăcrămați
  • lăcrămarăți
  • lăcrămaserăți
  • lăcrămaseți
a III-a (ei, ele)
  • lăcra
(să)
  • lăcrame
  • lăcrămau
  • lăcrăma
  • lăcrămaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)