16 definiții pentru eden

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EDÉN s. n. (În Biblie) Rai, paradis. ♦ Fig. Loc foarte frumos, foarte plăcut, încântător. – Din fr. éden.

edén sn [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (înv) ~dém / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr éden] 1 (Liv) Paradis. 2 (Fig) Loc încântător. 3 (Fig) Fericire supremă.

EDÉN s. n. (Livr.) Rai, paradis. ♦ Fig. Loc foarte frumos, foarte plăcut, încântător. – Din fr. éden.

EDÉN s. n. (În concepția mistică; livresc) Rai. Lucea edenul tînăr sub aurora nouă. TOMA, C. V. 111. ◊ Fig. Ne transportă în lumea... formelor ideale, în edenul culorilor, strălucirilor. DEMETRESCU, O. 181. ♦ Fig. Loc plăcut, încîntător, în care viața este foarte ușoară și plăcută. Unde ziua-i albă, noaptea înstelată, Și-aerul bea dulce roua după crin. O, eden al lumii! fața ta curată Cu atît ne-ncîntă, cu cît te privim. BOLINTINEANU, O. 99.

EDÉN s.n. (Liv.) Rai, paradis. ♦ (Fig.) Loc foarte frumos, foarte plăcut, încântător. [Pl. (rar) -nuri. / cf. fr. éden, ebr. eden – câmpie].

EDÉN s. n. rai, paradis. ◊ (fig.) loc frumos, încântător. (< fr. éden)

EDÉN n. livr. 1) rel. Loc al fericirii supreme unde se crede că nimeresc după moarte sufletele celor evlavioși; rai; paradis. 2) fig. Loc care încântă și desfată; rai; paradis. 3) fig. Stare de fericire absolută; rai; paradis. /<fr. éden

eden n. 1. numele paradisului pământesc, în Sf. Scriptură; 2. locaș încântător.

*edén n., pl. e și urĭ (ebr. eden, id.). Paradis.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EDEN [i:dn], Sir Robert Anthony, conte de Avon (1897-1977), om politic conservator britanic. De mai multe ori ministru al Afacerilor Externe (1935-1938, 1940-1945, 1951-1955); prim-min. (1955-1957). Memorii.

EDEN (sau Grădina Edenului) (în Biblie) Raiul, locul unde au trăit primii oameni, Adam și Eva, până când au fost izgoniți din cauza săvârșirii păcatului originar, neascultând porunca lui Dumnezeu și gustând din roadele pomului cunoașterii.

Intrare: eden
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eden
  • edenul
  • edenu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • eden
  • edenului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

edensubstantiv neutru

  • 1. În Biblie: cer, paradis, rai. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Lucea edenul tînăr sub aurora nouă. TOMA, C. V. 111. DLRLC
    • format_quote figurat Ne transportă în lumea... formelor ideale, în edenul culorilor, strălucirilor. DEMETRESCU, O. 181. DLRLC
    • 1.1. figurat Loc foarte frumos, foarte plăcut, încântător. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Unde ziua-i albă, noaptea înstelată, Și-aerul bea dulce roua după crin. O, eden al lumii! fața ta curată Cu atît ne-ncîntă, cu cît te privim. BOLINTINEANU, O. 99. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.